Depresia si pierderea legaturii cu tine insuti

Salut!Ma numesc Mihai, am 18 ani si sunt deprimat, confuz si neputincios in incercarea de a ma regasi.Stiu ca suna disperat, dar mentin totusi o stare buna; cred ca am acceptat situatia, am invatat sa traiesc cu depresia (desi ma lupt cu ea;nu vreau sa devina o parte permanenta din mine).Nu caut neaparat sfaturi, ci doar vreau sa mai las din sangele asta rau sa mai curga.
Principalul aspect despre care vreau sa vorbesc este incapabilitatea de a mai simti ceva, orice.Am fost mereu tipul timid care pastra in el trairile si cred ca n-am permis nimanui sa ma cunoasca cu adevarat.Pana prin clasa a 9-a am simtit ca peste tot ma integram formal, nu simteam ca fac parte cu adevarat dintr-un grup in care sa ma exprim liber fara a parea diferit sau ciudat.Am intalnit apoi oameni noi la liceu in preajma carora ma simteam bine, acceptat, chiar simpatizat.Nu stiu insa ce s-a intamplat incepand cu clasa a 11-a.Am venit din vacanta cu sufletul parca inghetat. Stiti cand vorbiti cu cineva, o fata, de exemplu, si ii spuneti ceva care o face sa rada, simtiti o caldura in interior, un sentiment de bine.Eu am pierdut insa orice fel de sentiment: bucurie, entuziasm, tristete(pentru ca depresia nu inseamna tristete, ci un peisaj cenusiu fara nimic la orizont).De fapt cred ca as vrea sa simt o tristete crunta doar pentru ca stiu ca mi-as reveni.Ma gandesc uneori cum as reactiona daca ar avea loc un eveniment nefericit in viata mea.Dar destul cu asta... Ceea ce as vrea sa mai spun e ca sufletul parca nu mai e in legatura atat de stransa cu mintea, nu mai este prezent in tot ceea ce fac. Asta imi afecteaza si memoria.Parca am o ceata pe creier care ma impiedica sa fac lucuri obisnuite(citit, filme)si nu mai sunt la fel de constient de ceea ce se intampla in viata de zi cu zi. In general retinem usor lucruri care ne plac.Imi pierd si simtul umorului, parca tot ceea ce ma individualiza de ceilalti e ascuns acum.De aici rezulta si o mica anxietate, nu mai am atat de multa incredere in mine de teama ca ceilalti o sa ma perceapa ca pe un tip banal. Eu, cum mi-am pierdut interesul pentru aproape orice, mi-e destul de greu sa ascult muzica sau sa vad filme.Am incercat, de fapt, sa ascult muzica ce imi placea inainte de perioada asta in speranta ca va misca ceva in mine, dar nimic...;imi placea la nebunie sportul(fotbal, baschet, ping-pong etc), puneam suflet si ma distram;acum, inca mai fac sport, dar parca o fac din inertie, nu mai simt atat de multa placere.
E ca si cum ma dizolv, ma rodez in drumul spre adult si pierd bucuria de a trai-
Nu pot sa spun ca am prieteni atat de apropati carora sa le impartasesc situatia mea si e destul de greu sa-mi fac unii noi deoarece starile depresive nu ma fac o persoana prea agreabila: sunt lipsit de energie, de entuziasm, posomorat, uneori ironic sau sarcastic peste masura bunului simt.
E chinuitor sa fii constient ca se intampla ceva cu tine si sa nu ai inspiratia si energia sa gasesti un raspuns.

Buna seara,
dezvolta daca vrei si poti,
care crezi tu ca ar fi cauza situatiei in care te afli:
(ai scris super frumos si "documentat" ttul incat parca
te vad un OM ok...si desigur ca asta SI esti):
intrebare:
probleme financiare?
probleme familiale?
asteptari mari din partea parintilor si Nu le-ai facut fata?
probleme la fac, serviciu?
dezamagirea din partea cuiva drag?
dezamagire, urmare unei relatii cu o fata?

iti doresc sa-ti fie BINE.

Salut mihai, intradevar din tot ceea ce ai scris eu am extras urmatoarele lucruri, e posibil sa ma pronunt gresit, dar incerc sa mi dau seama daca ai cam aceleasi simptome ca si mine, spune mi te rog, ai avut vreun atac de panica?simti detasare fata de propria persoana, senzatia de cap gol, senzatia ca numai esti tu, cel de altadata?detasare fata de realitate (derealizare), pt ca din ce mi spui, eu inteleg ca esti absent la stimulii exteriori, cum ar fi :natura, prietenii, familia..etc...Mai mult decat atat, problema ta spune f mult despre cat de multe ai strans in tine in toti acesti ani, timiditatea ta a alcatuit un fel de recycle bin in psihicul tau, ceea ce a dus la aruncarea tuturor deseurilor (frustrari, deziluzii, deceptii, esecuri)inauntrul tau, mai mult decat atat, acum eu cred ca psihicul tau a reactionat profund si prompt ca sa te scuteasca de trairea traumei, te a deconectat ca sa zic asa (asta daca am inteles eu bine din ce mi ai scris) spre folosul tau, ideea e ca vreau sa stiu mai multe despre tine, cum s a produs acest lucru?cand si in ce circumstante?Si app, am avut senzatia ca ma descrii pe mine mai sus in tot ceea ce ai scris.Multa sanatate si sunt alaturi de tine.

eu sunt de la tara si sunt la un liceu bun din oras (Galati); probleme financiare exista dar nu in masura in care sa ma afecteze atat de mult. La scoala nu am niciun fel de probleme, desi clasa e dominata de ura, invidie si rautate prosteasca dupa parerea mea. In primii 2 ani de liceu la camin am avut niste colegi de camera extraordinari:baieti de treaba, inteligenti, amuzanti si ne completam reciproc, eram uniti si atmosfera era mereu buna.Ma simteam bine facand parte dintr-un colectiv.In al 3-lea an 4 din cei 6 colegi n-au mai fost primiti si am avut colegi noi, baieti buni de asemenea, dar parca nu era acelasi lucru, nu ma mai simteam in largul meu.Am mai luat legatura cu ei, dar parca fiecare a luat-o pe un drum diferit si relatiile s-au racit treptat.Cred ca asta e o parte a cauzei situatiei mele, alaturi de stresul de la scoala
In legatura cu aspectul meu fizic, nu sunt cel mai frumos baiat, am si acnee dar asta nu ma deranja si nu-mi afecta increderea in mine, dar am observat chiar la persoanele mai mici cu 1-2 ani decat mine ca sunt din ce in ce mai superficiale si e greu sa stabliesti niste relatii, fie ele si de amicitie. Problema pe care o resimt cel mai tare e insa "senzatia de cap gol".E ca si cum as avea o magazie de cunostinte, da' am pierdut cheia si nu mai pot ajunge la cunostintele alea si nu le pot reactualiza in situatiile de zi cu zi. Imi lipseste scanteia aia afectiva de a incepe o conversatie sau de a face o gluma.Inainte, aveam mereu ceva de spus chiar daca nu -mi exprimam acel gand sau parere, dar se producea o reactie in mintea si sufletul meu.Acum, am devenit indiferent si in unele momente chiar absent.
N-am avut niciodata un atac de panica; simt ca functionez pe pilot automat.Fizic, sunt aproape mereu lipsit de energie si simt o usoara ameteala

Buna tuturor!
@ grimster: parerea mea e ca tu suferi probabil de depresie, dar ca sa fi sigur vb cu parintii tai si du-te la un medic, deoare orice boala ar fi poate evolua.Depresia poate aparea si fara vreun stresor sau din cauza mediului extern. Aceasta depresie este bazata pe o vulnerabilitate genetica, ai spus ca esti mai emotiv de felul tau.Spune-mi te rog dormi bine noaptea? Te trezesiodihnit? Ce fel de ganduri ai? ai avut perioade stresante sau solicitante inainte de boala? Cum a inceput totul, brusc sausau incetul cu incetul? Te- ai simtit vreodata trist, cat de des?raspunde-mi te rog la aceste intrebari pt a- mi face o parere corecta. Pana atunci capu sus, toate se rezolva!

@Emma
In ultima perioada ma culc destul de tarziu (12-12.30) si ma trezesc pe la 8-9 destul de obosit;oboseala persista de-a lungul zilei.Inca n-am ajuns la ganduri suicidale. insa am senzatia de cap gol si mi-e greu sa ma gandesc la ceva concret sau sa ma concentrez. Am inceput sa ma gandesc la viitor si la ce-mi rezerva si deocamdata simt ca nu am energie atat fizica sau psihica sa fac ceva in viata.
Am intrat in starea asta treptat fara sa-mi dau seama aproape;sigur, am avut si am in continuare momente de tristete, dar mai mult resimt lipsa sentimentelor, ceea ce ma impiedica sa actionez in vreun fel.
Oricum, o sa incerc intai sa elimin orice cauza fizica si apoi nu stiu...

Buna tuturor !

@grimster:Faptul ca esti deprimat si iti simti capul gol sunt simptome ale depresiei, dupa cum am mai zis.In primul rand eu iti sugerez sa iti faci un alt plan de somn:incearca sa te culci mai devreme.Intre timp ai putea sa incerci sa eviti cafeaua si sucurile carbogazoase.In paralel cu asta ai putea incerca si un supliment nutritiv, gen Mentat de la Himalaya, acesta ajutand la memorie si concentrare si fiind 100% natural.Mie mi s-a recomandat de catre un medic pentru aceleasi simptome pe care le descri si tu.
Iti urez multa sanatate si sa ma ti la curent !

Buna si eu am depresie, insa e mult de povestit si cel mai bine ar fi daca doresti sa vb, -*


(*modificat de admin)

Buna antonescu, buna din nou la toti, cum va mai simtiti, detaliati, chiar ma simt f ok sa stiu ca vb cu oameni care inteleg :) o seara buna