Cum am invins anxietatea!

Spirulina e pentru detoxifierea ficatului.

Din ce vazusem si prin alte comentarii am vazut ca Spirulina ar ajuta si la anxietate si de asta am intrebat.
Tu clara cum mai esti, mai treci prin starea aceasta de anxietate ? Inca mai suferi de ea sau te ai vindecat complet

Cateodata mai am anxietate. Gen mai iau cate o pastila de Anxiar la o luna, doua. E ok. Dar eu m-am tratat din timp. Am incercat intai cu homeopatie o luna, am constatat ca nu merge si apoi am trecut pe tratament de la psihiatru. O pastila de antidepresiv pe zi. De vreo 15 ani nu mai am nevoie de tratament sustinut.

Ma bucur pentru tine clara, stiu ca si tu suferi de foarte mult timp de anxietate si de asta te intreb anumite chestii pentru ca stii cam orice simptom/stare s.a.m.d

Eu azi am avut inca o sedinta de psihoterapie, aceasta Doamna chiar ma ajuta foarte mult si usor usor incepe sa ma luminize de unde a plecat aceasta anxietate ( ceea ce presupuneam si eu ) dar ea incepe sa mi confirme exact ceea ce credeam, e o femeie foarte cerebrala care se implica in rezolvarea problemei mele.

Pe mine ca oricine ma speria foarte mult simptomele si starile pe care le aveam, mereu ma gandeam daca totusi asta e anxietate si atac de panica sau sunt probleme medicale ( repet, cum v am spus, analizele iesind bune ) dar aveam totusi acest dubiu ca bai parca nu aseamana simptomele mele cu a unui anxios. De aveam eu stari irascibile in suflet, agitatie, o teama, o senzatie urata si ganduri total negative in fiecare zi, dar cu timpul parca nu mai sunt asa dese si dense, nu prea ma mai sperie asa mult anxietatea asta dar nici nu o agreez atunci cand mai apare.

Saptamana viitoare ma voi programa pentru a face si TSH, EGK si eventual un control la plămâni sa vad ca nici pe partea asta n am nimic, inainte parca aveam o teama sa ma duc dar acum ma duc increzator.


Sper sa fie totul bine si aici si sa ma pot linisti complet si sa merg doar pe prezumtia ca e doar o Anxietate, nimic inofensiv.

Anxietatea si depresia sunt chiar surori, este aproape imposibil ca un anxios sa nu aiba si elemente depresive.La tine apare si starea psihotica derealizare, care, fara sa te sperii, se poate agrava.

N-o sa faci psihoterapie toata viata pentru ca e costisitor.

Ce vei face cand n-o sa mai faci psihoterapie ? O perioada o sa te descurci singur, dar, dupa un timp, n-o sa mai poti, mai ales ca lucrezi in mediu stresant.

La un stres puternic anxietatea, efectiv, rabufneste cu o intensitate, poate, si mai mare fata de acum.

Eu iau aproape trei pastile pe zi pentru ca vreau eu, cred ca m-as descurca si fara ele dar m-as chinui.De ce sa ma chinuiesc si sa gestionez cand poate s-o faca pastila ??

Silimarina n-are nicio treaba cu anxietatea.sI eu iau pentru ficat si e buna !!

Da, asta asa este ThunderBoy, cu siguranta nu voi face o viata intreaga terapie, fac doar cateva sedinte pana incep eu sa ma stapanesc psihic si sa mi revin. Sper totusi sa fie o perioada temporara si nu ceva pe lunga durata, doar cu vointa si perseverenta se pot obtine si rezultate.

Cu siguranta la pastile o perioada nu voi renunta pentru ca momentan imi amelioreaza “durerea” si o pot tine subcontrol, dar cu timpul sper sa le pot lasa si pe astea iar tot ce a fost sa fie doar o amintire si atat.

Legat de derealizare, in ce sens faci referinta ca se poate agrava ? Pentru ca sincer nu prea sunt documentat pe partea aceasta pentru ca incerc sa nu ma incarc cu informatii de pe internet atat de mult si sa mi produc o teama nejustificata mai ales trecand prin aceasta perioada. Voi lasa ca analizele sa isi spuna cuvantul cand le voi face asa cum am spus pentru ca au mai ramas cateva de rezolvat. Chiar sunt curios gen cum se poate agrava, adica in ce sens.

Se poate agrava in sensul ca se poate permanentiza, adica ai putea face in fiecare zi sau la doua zile sau la trei...La stresuri puternice ar putea aparea mereu.Exista tratament pentru ea, dar nu se stie cat ar putea-o vindeca, ameliora...

Citeste topicurile Clarei despre derealizare si depersonalizare !

Da, la mine nu apare simptomul asta de derealizare in fiecare zi, adica am avut o perioada in care timp de o luna de zile nu am avut simptomul asta, si uneori mai apare starea asta si ma tine jumatate de ora-o ora cam asa, apoi maine poate aparea iar sau poate sa nu mi mai apara ceva timp.

Doar ca senzatia e nasoala, atata tot dar incerc sa o evit si sa nu o bag in seama cat se poate de mult, si sigur apare doar atunci cand gandesc eu negativ si imi fac niste ideei ciudate de viitor. Si de multe ori ma mai apuca anxietatea atunci cand ma gandesc ca am avut starile astea si ca la simteam rau, si pret de cateva secunde imi trece asa un val de anxietate:)).

Incepem sa ne revenim oricum, din ce observ si voi sunteti bine, mai aveti si voi momentele voastre de anxietate dar bine ca le depasiti si ca nu mai sunt asa dese.

Si eu sunt din ce in ce mai bine, pe zi ce trece incep sa ma simt din ce in ce mai bine dupa atatea luni de “chin” a inceput sa de 2-3 saptamani sa vina si soarele calumea pe strada mea.

Eu unul cred ca vei rezolva si cu aceasta derealizare pentru ca te vad foarte implicat in a depasi in totalitate anxietatea.

Foarte important este sa nu te stresezi prea mult cu relatiile publice unde lucrezi.

Un somn scurt dupa amiaza este binevenit, odihneste creierul, celula nervoasa, dar la tine nu cred ca se poate.

Cu siguranta o voi rezolva si cu derealizarea, deja am cateva zile de cand n am mai avut-o, vad ca nici emotiile acelea si frica aia nu o mai am, multe lucruri s au transformat in bine sa fiu sincer, usor usor incep sa ma vindec complet ( multumesc lui Dumnezeu ).

Rareori mai apar asa niste ganduri, dar sunt pe durata foarte scurta 5-10 minute iar apoi imi revin la realitate si las in spate acele ganduri. Chiar pot sa spun ca sunt vindecat si ca ce a fost, a fost tot din vina gandurile mele si a fricii nejustificate.

Buna seara, ce mai faceti, cum mai sunteti ? Vad ca nu se mai scrie nimic pe aici… ma bucur daca toata lumea se simte ok si este bine, vin si eu cu inca cateva sfaturi care sper sa va ajute

Ceea ce se intampla in corp cand ai un atac de panica este o reactie naturala la ceea ce tu consideri ca fiind amenintator. Problema este ca reactionam atat de puternic cu toate ca nu exista nici un pericol real si de aceea ne este greu sa intelegem de ce avem aceste simptome. In cu totul alte situatii, aceste reactii ni s-ar parea normale: de exemplu cand suntem speriati de ceva sau avem emotii.
Rolul de baza anxietatii este de a ne proteja impotriva pericolului.
Cel mai bine este sa te gandesti ca panica si anxietatea exista pentru a te apara si nu pentru a-ti face rau.
Sfatul meu este sa incerci sa intelegi cum incepe, se manifesta si dezvolta un atac de panica. Incearca sa citesti cat mai mult si sa te documentezi pentru ca ajuta extraordinar de mult. Eu asa am scapat de aceste episoade.
Pe scurt, atunci cand ai un atac de panica, trebuie sa-l lasi sa se manifeste pana la capat, desi tendinta instinctuala e sa i te impotrivesti, sa 'incerci sa-ti revii'. Nu. Lasa-l sa-si faca damblaua. Accepta atacul, chiar provoaca-l. Sfideaza-l. Pentru ca, odata el petrecut, vei vedea ca nici nu mori, nici nu lesini, nici mai stiu eu ce. Vei vedea ca 'acolo', unde iti era groaza sa ajungi, ai ajuns si nu e...nimic. Nu s-a intamplat nimic. Si frica ta dispare ca prin minune. Relaxandu-te, nu mai provoci adrenalina si rupi cercul vicios. Pentru ca senzatia de rau fizic este accentuata tocmai de zbaterea ta de a-ti reveni (cand, de fapt, tu nu ai absolut nimic fizic, totul fiind in capul tau). Astfel, acceptand atacul de panica si nemaitemandu-te de el, acesta pur si simplu dispare si tu iti revii, fara sa fi murit, lesinat, innebunit, sufocat, sau alte alstfel de lucruri prin care ai jura ca treci in acele momente, dar de fapt nu ai nimic.
Totul e in capul nostru. In realitate nimic din ce ne inchipuim noi in mod apocaliptic atunci cand avem un atac, nu se intampla. Atunci cand ai un atac, accepta-l, respira adanc, relaxeaza muschii stomacului (care, vei remarca, sunt extremi de incordati) si constientizeza ca e doar un sentiment de disconfort care va trece imediat. Nu e usor de realizat din prima acest lucru, dar cu vointza, incredere in tine si mai ales in faptul ca extrem de real cum ca NU AI NIMIC IN REALITATE, ESTE DOAR O INCHIPUIRE, vei trece cu bine peste:)
Iata cateva sfaturi:
- ceea ce simti nu este periculos, reactiile nu sunt deloc periculoase - doar neplacute. Nimic rau nu se va intampla. NU o sa lesini, NU o sa-ti faci rau, NU o sa mori NU o sa innebunesti!
- cand simti ca esti pe cale sa ai o "criza" incearca sa nu-ti fie teama, accept-o ca pe o parte din tine si incearca sa respiri adanc si sa-ti spui in gand ca trebuie sa fii calm;
- analizeaza toate reactiile corpului in momentul atacului ca sa le poti identifica mai tarziu si sa stii ca nu e nimic care-ti va pune viata in pericol. Nu te gandi ca ele sunt periculoase, doar analizeaza!
- confrunta aceste situatii - nu fugi de ele, totul se poate agrava daca fugi acolo unde te simti sigura. Stiu ca e greu dar incearca sa-ti infrunti temerile.
- nu gandi negativ! atacul se poate amplifica daca tu te gandesti la ce s-ar putea intampla in urmatoarele minute
- permite-ti sa simti ceea ce simti in momentul acela. Vorbeste cu tine insuti si spune ca ai voie sa ai acest atac si ca nu este ceva de care sa-ti fie rusine si sa ascunzi ca iti este greu.
- asteapta si ai sa simti cum anxietatea dispare. Asteapta un pic pentru a-i da ocazia sa treaca, fara sa lupti si sa te zbati. Doar accepta ca esti speriat.
- simte cum anxietatea incepe sa dispara. Observa ca atunci cand incetezi sa amplifici anxietatea prin ganduri prapastioase si sa te zbati frica incepe sa dispara de la sine;
- aceasta este o ocazie buna pentru a face progrese: Gandeste-te ca trebuie sa-ti aduci aminte cum ai intalnit si confruntat atacul

Ca sa scapati de fobii:
- Iesiti singuri pe distante mici: in fata blocului, pana la coltul, blocului, pana la primul magazin, pana la piata...
- luati-va o sticla cu apa la voi si o batista. Daca va apuca teama beti o gura de apa si udati batista si puneti-o pe ceafa;
- incurajati-va continuu ca si voi puteti merge pe strada ca si ceilalti, ca nu veti pati nimic;
- oricat de greu si de rau va este continuati-va drumul;
- Cand reveniti acasa laudati-va pentru reusita si rasfatati-va: o baie relaxanta cu spuma parfumata, un pensat, o manichiura, o prajitura, un cadou...
- incercati seara sa faceti un exercitiu de meditatie si pe fondul unei muzici de relaxare sa va imaginati cum iesiti singuri afara, cum parcurgeti singuri si relaxati distanta propusa si cum va intoarceti invingatori acasa.
Eu am aplicat aceste metode si am reusit sa inving panica si fobiile.

Luptati cu voi pentru voi. Merita. Sunt convins ca o sa reusiti si voi. Nu e greu dar va trebuie vointa si incredere in voi.
Multa sanatate!

Hello guys,

Revin cu niste “update-uri”, am fost de mi am facut si analiza de TSH- tiroida, unde a iesit un rezultat foarte bun, 2.69 din fericire nu am probleme nici cu tiroida, apoi am fost de mi am facut si un EGK + ecocardiografie unde ce sa vedeti, si acolo a iesit totul foarte bine, nu am probleme nici cu inima, am avut pulsul 106 ( din cauza emotiilor ) si tensiunea la bratul stang, 12/8 iar la bratul drept 11/8, deci stau foarte bine si cu tensiunea.
Maine am programare la gastroenterologie sa stiu ca stau bine si cu stomacul, iar apoi pe 23 octombrie am programare la Pneumologie, vreau sa ma asigur 100% ca nu am nici o problema fizica ca sa pot elimina partea asta.
Am mai avut mici stari de anxietate si derealizare care ma terminau, dar incercam cat se poate de mult sa nu le bag in seama, mi a fost destul de greu pentru ca gandul meu chiar si la munca fiind, nu imi dadeau pacea interioara.
Dar cand mi am facut si consultatiile acestea unde totul a iesit ok, am inceput sa ma linistesc sever, aveam nevoie sa fac asta pentru linistea mea sufleteasca si pentru a mi usura creierul ca nu am nici o problema organica.
Sper ca si voi sunteti bine si ma bucura asta. Sanatate multa va doresc!

Ma bucur mult de tot ca esti bine !! Si eu sunt bine dar cu medicamente.O pastila jumate de antidepresiv si un somnifer.Cam atat.Peste vreo doua saptamani voi trece la 2 pastile, sa vedem daca starea e mai buna.

Deocamdata nu vreau sa renunt la pastile.O sa vad, probabil, peste un an.

Thunder, conteaza ca esti bine indiferent daca iei medicamentatie sau nu, la un moment dat vei pune stop si acestor medicamente, dar atata timp cat amelioreaza starea si te simti bine cu tine asta e tot ce conteaza! Si eu mai iau medicamente ( naturistile mele ) care chiar inca isi mai fac efectul si ma simt din ce in ce mai bine de la ele.

Legat de “update-uri”, am fost la gastroenterolog asa cum am si mentionat si stau foarte bine si cu stomacul, rinichi, ficat, totul este mai mult decat bun in organismul meu. Doar ca mi-a spus Dna Doctor ca am putin cutia toracica decormata ( dar asta sincer nici nu prea e vizibil la ochiul liber ) dar se cunoaste putin ca e deformat, o deformare foarte usoara, oricum aveam programare la Pneumolog sa imi vada radiografia pulmonara si cu asta am mai facut si o programare la Reumatologie sa imi spuna dna Doctor daca ma va afecta cutia toracica dar nu prea tind sa cred ca ar afecta, asa m am nascut cu ea pana la urma :)), dar tot la fel pentru linistea mea sa stiu ca sunt ok si cu asta, pentru ca apoi sigur daca nu ma duc imi voi face iar diferite filme si nu mai vreau :))

Am incetat si sedintele de psihoterapie, am facut 5 sedinte si mi a fost de ajuns din punctul meu de vedere, mi am dat seama ca de fapt aveam nevoie de a ma sti pe mine sanatos fizic ca sa pot sa mi eliberez grija asta de “boli”. Iar acum pot spune ca ma simt din ce in ce mai bine, acum vine destul de rar anxietatea si nu ma mai acapareaza cum ma acapara inainte.

Sper si voi sa fiti bine! Multă sănătate va doresc

Eu am un viciu, fumez.Fumez si beau mult pepsi max, fara zahar.Nu fumez mult cam 10 tigari pe zi, slimuri.Dar pepsi max cam un kil pe zi.Mult.

Daca n-as lucra, cu siguranta n-as mai lua medicamente.N-ar mai trebui.

Noroc cu faptul ca nu lucrez mult, 4-5 ore pe zi.Asta e bine.Salariul e acum bun.deci exclus sa renunt cumva, nu se pune problema.Stresul e marisor dar imi impun, si de multe ori reusesc, sa privesc cu indiferenta.

Si eu fumez, tot la fel de regula 10 tigari pe zi, nu sunt un fumator atat de înrăit, si beau si sucuri acidulate, de regula Cola, dar am rărit o si mai mult beau Cuppy sau alt suc.

Legat de locul de munca, si eu am un loc de munca stresant, multi nervi, si tin sa cred ca la mine se instalase si sindromul burnout de aveam starile acelea de oboseala, derealizare, si nu mai ma simteam eu plin de viata ci fara chef de viata, au fost probabil instalate mai multe, cand ma gandeam la ceva de viitor cum aparea anxietatea si aveam o stare proasta de moment, dar cel mai urat e sentimentul ala de derealizare si gandurile alea care nu te las in pace !!

Si acum cand ma mai gandesc uneori la anxietate si starile pe care le am avut, ma apuca asa o stare ciudata ( de neexplicat ) dar e o fractiune de secunda si dupa imi revin. Am invatat totusi destul de multe din anxietatea asta si inca invat cand imi mai vine asa din cand in cand, dar acum ma bucur ca ma tine foarte putin, jum de ora- o ora cam asa fata de cum era zi de zi !! Urate momente sincer iti zic

Buna, ma bucur foarte mult de cum ai trecut peste asta, eu am 20 ani si de un an din pacate ma confrunt cu aceasta anxietate dar la mine sta la baza foarte mult gandurile negative care ma tin captiva...am facut psihoterapie pot spune ca m am mai redresat ceva dar nu s tocmai asteptarile mele, din septembrie am inceput sa fac regulat psihoterapie. Eu functionez foarte normal, rad glumesc, muncesc, ies afara, nu m am izolat, iau decizii importante in viata mea, sunt o persoana foarte calda si buna, am facut o perioada lunga sala (m am lasat din cauza anxietatii) dar in continuare arat foarte bine si nu m am ingrasat deloc. Problema sunt gandurile (daca o sa mi se intample vreodata ceva rau, daca o sa mi fac vreodata ceva rau, daca o sa fac vreodata cuiva ceva rau) cam in asta constau ele in mare parte frica de lipsa de control si de a innebuni, dar culmea ca s total opusul meu de exemplu nu am incercat niciodata sa mi fac rau sau sa ranesc macar vreun om, dar ma obsedeaza faptul ca mi e frica de chestiile astea si am teama sa nu se intample cu adevarat, psihoterapeuta mea nu mi a recomandat psihiatru pentru ca imi spune ca functionez foarte bine si totusi sunt constienta de absolut orice, doar ca ma stresez foarte mult. In esenta daca ma cunoaste cineva nu si ar da seama ca am ceva pentru ca sunt o persoana foarte de viata si prietenoasa. Pe langa aceste ganduri ii multumesc lui Dumnezeu ca nu se intampla absolut nimic rau si viata mea e normala chiar daca am fricile astea, dar mi as dorii enorm sa trec peste aceste ganduri negative pentru ca raman stresata 24/7 chiar daca eu functionez normal. Pareri? Imi cer scuze ca am scris asa mult:)

Buna Anessa,

Da….din pacate anxietatea atunci cand devine una cronica, iti poate afecta foarte mult calitatea vietii, de regula anxietatea apare la cei tineri ca si noi, dupa 20 de ani pana in 30 de ani.
Si la mine a fost foarte urat, mereu aveam ganduri negative chiar si in ziua de azi imi mai vin niste ganduri, gandurile mele constau in frica de a nu a avea o boala, sa nu mor, sa nu fac infarct s.a.m.d
Insa la mine cand apareau gandurile negative, automat aveam si simptome fizice ( stare de rau in tot corpul, neliniste, agitatie interioara, lipsa de aer, derealizare ) si multe multe altele, care mereu imi dădeau impresia ca ceva sigur nu este in regula cu mine si ca sigur am ceva….nu puteam sa mi scot din minte chestia asta, si cel mai urat e atunci cand simti toate aceste lucruri, iti afecteaza viata semnificativ si nu te mai poti bucura de nimic. A fost o perioada grea pentru mine, nu mai eram om, nu stiam ce sa mai fac, citeam mereu diverse topicuri legat de anxietate, cum se manifesta, ce inseamna, de unde provine si usor usor am inteles cu ce se mananca.
Si acum mai am rareori momente de anxietate si cand gandurile ma acapareaza si incepe mici simptome sa apara, dar la fel de repede se si duc. Am invatat sa nu ma mai alimentez cu aceste lucruri si sa ma pot bucura de viata asa cum a fost si pana sa apara aceasta anxietate.
Sper sa iti revii, si cu siguranta te vei vindeca, anxietatea la noi a fost din cauza maturitatii, faptul ca ne am maturizat si ca urmeaza o noua etapa a vietii noastre ( cea de om matur ). Tocmai de asta multi tineri trec prin asta si nefiind documentați si neavând de la cine invata, totul ni se pare bizar si de speriat, si asta asa este din cauza ca nu am trecut niciodata prin asa ceva, si fiind ceva nou pentru noi tindem sa credem ca avem ceva probleme de sanatate.
Crede ma ca o sa iti revii si vei fi iar ca inainte, nu ma indoiesc!

Hey mersi mult de raspuns sincer iti spun ca inafara de frici si eu le am pe cele despre sanatate dar alea le am avut mereu dc sa mint, sunt foarte bine adica nu mi afecteaza viata semnificativ doar mi e teama ca nu va trece si voi ramane non stop cu gandurile, repet ii multumesc lui Dzeu ca pot muncii, pot merge la facultate ma pot concentra la examene si pot iesii afara imi pot petrece timpul cu prietenii, cu chestia sunt norocoasa ca am putere si ca nu ma mobilizeaza in casa, sper sa trec usor usir totusi si peste aceste ganduri negative care ma frustreaza fiind perfectionista...ma bucur ca esti bine, si ar trebuii sa fim recunoscatori totusi ca nu am fost mai rau, altii nu pot face nimic din cauza anxietatii! Si intradevar ai dreptate cu maturizarea pt ca mi e ft frica de viitor de ideea de sotie, mama daca nu voi fii apra sunt multe tare dar repet sper sa treaca

Corect, trebuie sa ii multumim lui Dumnezeu pentru tot si ca suntem sanatosi, eu la inceput eram foarte inchis cand a debutat anxietatea, stateam doar in casa pentru ca acasa ma simteam bine iar atunci cand ieseam…era un chin, simteam ca mi se face rau, ca lesin, ca mor…urat, au fost niste experiente foarte urate dar m am ambitionat si mi am impus ca nu pot trai o viata asa si usor usor m am echilibrat si acum traiesc iar o viata cat se poate de normala, la mine totul a inceput din cauza stresului de la munca, nervii acumulati in tot acest timp si frustrari…si a inceput totul cu un atac de panica, presupun ca ai urmarit topicul si tot ce am scris aici :)
Intr adevar singurul nostru “dusman” de fapt este mintea noastra, mintea ne joaca foarte multe feste…si eu inainte de asta aveam frica de boli/moarte dar nu puneam accent pe ele niciodata, insa a fost de ajuns un gand care sa ma faca sa devin anxios, si de la acel gand viata mea s a schimbat ( atunci a fost in rau) acum il vad ca pe un bine deoarece am avut multe de invatat si m am maturizat foarte mult, mi am schimbat perceptia vietii si de a gandi.
Insa repet, sunt vindecat undeva la 80-90%, inca mai am de lucrat putin, nu sunt vindecat 100% dar fata de cum eram inainte si cum sunt in prezent, se cunoaste foarte mult diferenta si “experienta” acestei anxietatii.

Ai cumva insta sau fb? vorbim mai multe acolo e mai usor:)) daca nu vrei sa l pui aici poti sa mi l trimiti pe mail ( annepirjolea11@gmail.com)

Salut Robert. Sunt Viorel. Am citit tot. Sunt impresionat de tot ce ai scris acolo. Cum te mai simti acum ? Am si eu nevoie de nevoie de un terapetul cognitiv comportametal. Tu la cine ai fost ? Imi poti spune ? Ai fost multumimt ? a dat roade ? Imi poti scrie pe email, daca nu se poate aici. Email dunda09@yahoo.com. Iti multumesc

Salut Viorel, eu am facut cateva sedinte de psihoterapie insa din toate informatiile oferite de dna.Doctor le-am pus in aplicare si mai mult de atat totul tine de tine ca si om, depinde doar de tine si modul tau de a gandi ca sa te “vindeci” zic în ghilimele deoarece anxietatea/depresia si orice ce tine de partea psihologica tine doar de modul de a gandi, daca tu incepi sa ai o gandire sanatoasa, vei resimti faptul ca si fizicul tau va incepe sa fie sanatos, si e adevarat faptul ca toate simptomele ce ti le ofera anxietatea ( se mai spune la anxietate si “boala” cu 1000 de simptome ) totul pleaca de la creier, si toate starile/senzatiile/simptomele ce le ai e datorita anxietatii.

Un psiholog bun as putea sa iti recomand pe dna Psiholog Claudia Puscaru, este foarte atenta la orice detaliu si face tot posibilul sa iti gaseasca startul anxietatii tale.

Insa as putea sa iti recomand si o carte care ma ajutat mult in a depăși anxietatea mea, si m-am regasit total in toata povestea respectiva, cartra se numeste “Dan-Un fost anxios” are 2 volume, se merita sa le citesti pe amandoua!

Crede-mă ca a fost nevoie de multa rabdare, intelegere și perseverenta de a putea trece peste, o gramada de ore petrecute in cautatea “adevarului” in cautarea unei explicatii ce am aflat-o doar citind aceasta carte, o carte foarte explicativa si pe înțelesul tuturor! Am pierdut ore in sir in a ma documenta despre anxietate ( uitat pe diferite site-uri, documentatii pe YouTube, podcast-uri, trăirile altora ) si dupa atatea luni in care am tot incercat sa caut raspunsul intrebarilor mele, si in urma confirmarilor primite de la medici ca sunt sanatos nu am putut decat sa constant faptul ca totul pleaca de la mine si de modul meu de a gandi.

Repet, si nu vreau sa mint pe nimeni ca dureaza destul de mult pana la vindecare, pentru ca nu se poate de pe o zi pe alta, insa totul va veni cu pasi mici dar siguri!

In cazul in care mai aveți intrebari si doriti sa aflati mai multe răspunsuri, puteti scrie aici in topic si am sa revin mai mereu!