Cum am invins anxietatea!

Buna ziua, numele meu este Robert si am varsta de 24 de ani si am observat ca foarte multa lume se confrunta cu aceasta “boala” numita ANXIETATE.
As vrea sa va spun povestea mea si cum am putut sa inving anxietatea, pentru ca stiu ca sunt multi care se lupta cu aceasta stare si cu aceasta durere sufleteasca.
Totul a inceput in luna Mai al acestui an, era o zi normala ca oricare alta, o zi de munca….iar dupa 2 cafele baute pe stomacul gol am facut un atac de panica de toata frumusetea ( caldura in tot corpul, panica totala, frica de a nu mi pierde controlul, sa lesin si sa cad jos, o stare foarte ciudata si de neinteles ), am plecat acasa dupa toate aceste stari si din cauza aceste panici, initial am crezut ca a fost din cauza cafelelor baute pe stomacul gol si ca glicemia imi era scazuta, am lasat-o asa si incepusem sa ma relaxez si sa-mi zic ca totul a fost ceva pe moment din cauza asta.
Insa episodul s-a repetat la o saptamana distanta cand am fost la un meci de fotbal si iar facusem atac de panica ( aceleasi stari le aveam ca la primul, aceeasi frica puternica de moarte) si de atunci a inceput cosmarul vietii mele.
Am inceput sa caut foarte mult pe net de ce fac atacuri de panica, sa la documentez, sa caut si iar sa caut sa vad despre ce este vorba, au urmat serii de controale, sa mi fac analizele de sange, sa imi fac un EKG, sa imi fac TSH-ul si
toate controalele posibile. Bineinteles ca si la voi totul a iesit in parametri si nu aveam absolut nimic doar ca din momentul acela pe langa atacurile de panica ( pentru ca nu stiam ce este aia anxietate) au inceput sa mi apara niste ganduri negative, ganduri care nu ma lasau nici o secunda in pace … gandurile mele erau ceva gen ( imi este frica de moarte, ca daca o sa mor, daca fac un infarct, daca totusi eu am o boala nedescoperita la analize, daca medicii nu vor sa imi spuna totusi ca am ceva, daca si iar daca ) iar odata cu gandurile negative au inceput sa apara si simptomele fizice ( dureri de “inima”, stari generale proaste, stari pe care nu prea le poti explica pentru ca sunt stari diferite fata de cele pe care le are orice om normal, in sensul ca ai o dispozitie foarte proasta, efectiv aveam o stare foarte ciudata in sufletul meu, pe langa acei “fluturasi” in stomac care imi facuse viata un chin, faptul ca simteam ca nu am suficient aer si nu puteam respira cum trebuie, ca aveam stari de derealizare care acestea imi faceau cel mai mult rau posibil ) iar celelalte stari oricum le cunoasteti si voi, pentru ca sunt acele stari pe care orice anxios le are.
La inceput chiar nu stiam ce sa mai cred, daca este anxietate sau o problema medicala pentru ca in capul meu nu puteam sa fac legatura intre ganduri si simptomele fizice, nu puteam sa realizez faptul ca fiind anxios poti sa ai “dureri” fizice, pentru ca multa lume spune ca de fapt nu te doare nimic ci este doar in capul tau, dar cum sa fie doar in capul tau cand tu simti fizic acele “dureri” … interesant, nu ?
Am incercat pana acum sa ma redresez singur si sa imi ies singur din aceste stari si dureri sufletesti doar ca, ca si majoritatea din voi n am putut face asta si am apelat la medicamente. Medicamentele fiind naturiste pentru ca nu accept sa iau chimicale ca mai apoi sa devin depedent de ele, totusi am varsta de 24 de ani si nu pot sa imi inchid viata complet si sa ma gandesc ca asa va trebuii sa traiesc de acum incolo, pentru ca aceste stari, aceste dureri iti schimba foarte mult viata si iti afecteaza calitatea vietii, nu mai puteam sa ma bucur de absolut de nimic, eram inchis in mine, nu mai aveam dispozitia necesara sa fac ceva, tot ce faceam era facut din sila si atat. Chiar ma speriasem crezand ca nu voi mai putea odata sa ies din asta si ca voi fi obligat sa traiesc asa … in conditiile astea mizerabile.
A fost o perioada grea, o perioada in care eram indecis in ce sa fac si cum sa fac sa ies din aceasta “bula” pentru ca nu mai suportam, nu mai suportam starea asta proasta, durerile pe care le aveam si gandul obsesiv care nu ma lasa nici o secunda. Am avut multe frici si pot spune ca am resimtit cam tot ce era de simtit la un anxios, pana cand am ales sa apelez la un Psihoterapeut ( la inceput nu voiam asta pentru ca mi se parea o prostie + o cheltuiala in plus fara nici un folos, deoarece nu credeam ca un astfel de om imi poate schimba mie perceptia si modul de gandi ) insa pot spune ca omul acesta mi a schimbat perceptia de gandire, si modul de a gandi si de a trai, m a asigurat de foarte multe lucruri ca nu mi se va intampla nimic, ca nu voi muri si ca totul este doar in creierasul nostru.
Dupa sedinta avuta chiar am inceput sa ma simt mai bine, sa mi ies din ganduri, sa gandesc pozitiv si sa ma bucur de viata pentru ca la varsta mea trebuie sa profit la maxim de frumusetea vietii si de ceea ce iti poate oferi aceasta viata si ca e pacat sa ne inchidem in noi si sa traim o viata cu frica, frica e constructiva normal, dar nu atunci cand o duci la extrem. Ajunsesem sa imi fie frica de frica mea, frica de mine efectiv, dar a fost nevoie doar de o sedinta ca sa pot sa mi ies din starile astea si sa ma pot bucura iar de viata.
Viata este foarte frumoasa si trebuie traita la maxim, intr adevar mai am mici “apucaturi” cand vine anxietatea si ma ia dar am inceput sa o ignor extrem de tare si in cateva minute dispare, cu cat o tratezi cu indiferenta cu atat nu-si va mai face aparitia in viata noastra !
Incercati si invatati sa traiti ca inainte, stiu ca nu este usor, pentru ca si eu primisem sfaturi si asigurari ca nu e nimic dar gandul si simptomele mele spuneau altceva dar va asigur pe toti ca NU SE VA INTAMPLA NIMIC ! Traiti liber si indepedent, traiti fiecare clipa, secunda din viata voastra si incercati chiar si atunci cand aveti acele stari si anxietatea apare sa o depasiti si sa nu va lasati acaparati de ea, imprieteniti-va cu ea si o sa vedeti ca asta face parte din voi si la un moment dat va disparea de la sine.
Pe final cam asta a fost povestea mea, 4-5 luni la care am tras singur pe cont propriu pana cand m am decis sa apelez la specialisti, pentru ca orice medic ( Psiholog, Psihoterapeut, Psihiatru) chiar va ajuta si veti vedea schimbari, doar trebuie sa aveti rabdarea necesara si taria a faptului ca doriti sa va reveniti la normal pentru ca daca nu e vointa nici un specialist nu va poate ajuta.
Aveti grija de voi si fiti puternici !

Multumesc ca v-ati facut timp sa cititi tot ce am scris si sper sa va fi ajutat, voi fi aici langa voi sa va dau cate un sfat/o parere daca veti scrie in aceasta sectiune.

Si inca un sfat, faceti miscare cat se poate de mult, sportul ajuta foarte mult in anxietate, schimbati-va stilul de viata si incercati sa iesiti din gandirea aceea negativa ca voi nu puteti, nu exista nu pot ci doar nu vreau pentru ca asa v-ati obisnuit.
Iesiti din zona de confort, iesiti la aer, faceti tot ce va place si toate activitatile pe care le aveati inainte, stiu ca este greu dar nu imposibil, nu veti lesina, nu o sa innebuniti nu o sa patiti nimic, doar trebuie sa aveti tarie de caracter si putina vointa.
Mancati sanatos, multe fructe de preferat pentru ca ajuta orice tip de fruct, veti avea mult mai multa energie si chef de viata, si eu eram foarte obosit, mereu aveam stari de somnolenta si nici o vlaga dar cu timpul am inceput sa mi ies din zona asta de confort si sa mi reiau activitatile de dinainte de a trece prim asta. Si cand o sa vedeti ca toate astea aduc rezultate pozitive o sa aveti si mai multa incredere in voi si tarie de a trece peste aceasta anxietate.

Multumesc dna.Psihilog Niculina, intr-adevar a fost o lupta grea nu am sa mint, ce a durat foarte mult timp ( din punctul meu de vedere ) pana sa ma acomodez in primul rand cu aceste stari/simptome, credeam ca am sa pierd lupta si ca o sa innebunesc, ma speriasem foarte tare de acele senzatii dar cu timpul si cu ajutorul specialistilor am realizat ca absolut totul a fost in capul meu si ca aceste stari si le induce omul fie voluntar/involuntar si din pacate odata ce esti prins in aceasta “transa” cu greu scapi de ea, insa depinde de fiecare om cum gestioneaza lucrurile si cum vede el in ansamblu aceasta anxietate.
Pot sa spun doar ca se poate si ca exista remediere in a reavea dinnou o viata normala, eu am fost asa timp de 4-5 luni fiind o perioada relativ mica fata de alte persoane care trec prin aceasta stare de ani de zile … nu stiu cum majoritatea nu au de gand sa faca ceva in privinta asta, sa ia masuri de a si revine si se obisnuiesc cu aceste stari si nu au increderea specialistilor si a medicamentelor naturiste.
Dar am decis de a imi spune povestea cu scopul ca cei care trec prin asta vor face ceva si nu vor mai sta asa si sa accepte anxietatea.

Foarte adevarat, si aveti dreptate in tot ceea ce spuneti, eu de pilda prima oara am apelat la sfaturile/recomandarile familei in primul rand pentru ca eu sunt genul de persoana care este foarte deschisa si nu imi este rusine de absolut nimeni ( in sensul ca nu imi este rusine sa ma deschid in fata oamenilor ), iar dupa sfaturile primite de la familie am apelat si la sfaturile prietenilor doar la prietenii care au trecut si trec prin aceasta etapa a vietii.
Sfaturile au fost foarte bune si am pus in aplicare orice parere, orice indrumare care ma ducea spre drumul de vindecare, sfaturile legate de incurajari m au ajutat foarte mult.
Mai ales garantia primita de la familie ca nu am sa mor si ca nu voi pati nimic grav asa cum mi-am implementat eu in cap ca se va intampla, iar faptul ca atat Psihoterapeutul cat si medicul de familie m-a asigurat ca totul este doar in imaginatia mea ( pentru ca dupa ce mi am facut analizele am fost sa le vada si medicul de familie) m am linistit destul de mult si asta a fost ragazul de care aveam nevoie sa ma pot ridica de jos si sa lupt cu aceasta anxietate.
In prezent inca urmez un “tratament” cu medicamente din plante si va recomand si voua sa incercati :

1. Distonoplant N152 - contine 60 de capsule si se consuma o capsula de 3 ori pe zi, intre mese.
2. Magnosun - contine 30 de capsule si se consuma cate o capsula pe zi ( indiferent de ora ) si nu specifica daca intre mese, inainte sau dupa.
3. Zen Blue - contine 30 de capsule si se consuma cate o capsula pe zi ( tot la fel nu specifica cand se administreaza )

Iar ca si facilitati a acestor medicamente sunt urmatoare :

- Distonoplant :

- menține echilibrul sistemului nervos vegetativ;
- favorizează menținerea calmului în condiții de stres;
- liniștește stările de agitație nervoasă și iritabilitate;
- îmbunătățește starea emoțională și ajută la menținerea stării de bine mentale;
- ajută la menținerea echilibrului ritmului cardiac a tensiunii arteriale normale;
- contribuie la reducerea disconfortului digestiv cu substrat nervos;
- adaptogen (crește capacitatea organismului de a se adapta la stres și suprasolicitări), benefic în cazul unui stil de viață solicitant, în perioade de suprasolicitare mentală și/sau psiho-emoțională, pentru echilibrarea sistemului nervos vegetativ și pentru menținerea stării de calm și buna dispoziție.


- Magnosun :

- Reducerea oboselii și extenuării
- Funcționarea normală a sistemului nervos
- Contibuie la echilibrul electrolitic și la metabolismul energetic normal
- Menținerea sănătății psihice
- Funcționarea normală a sistemului muscular
- Sinteza normală a proteinelor
- Menținerea sănătății sistemului osos

- Zen Blue :

- poate ajuta impotriva stresului şi efectelor acestuia, asigurând relaxare psihică şi fizică.
- poate ajuta la sustinerea activitatii zilnice normală dar şi o mai bună calitate a somnului.

Dvs dna Psiholog Niculina ce credeti, sunt bune aceste medicamente pentru anxietate ? Eu de pilda sunt foarte bine de la ele, nu mai am nici un stress, nu mai sunt anxios ma simt foarte bine. Am oferit aceste medicamente pentru ca pe mine unul ma ajuta foarte mult si poate au nevoie si cei care tric prin asta, iar daca nu au incredere in ceea ce recomand eu ma gandesc ca aprobarea Dvs i ar ajuta si mai mult.

Magnosun

Proprietăți:
Sursă de magneziu în cazul unui aport alimentar redus sau a unui necesar crescut.

Ai aport alimentar redus sau necesar crescut de Magneziu?
Acest supliment nu poate fi luat mult timp. Trebuie facuta analiza magneziemie sa nu depasesti.

@clara_p am oarecum un aport alimentar redus, lipsa de Magneziu nu cred ca am intr-adevar pentru ca facut analizele dar mi-a iesit doar la partea de Calciu si Vitamine ca ar fi totul ok.
Acum tinanad cont ca sunt doar 30 de capsule, adica timp de o luna de zile tine tratamentul nu cred ca ar putea afecta acest lucru. Adica nu am greata si alte simptome cum scrie la reactiile adverse.
Probabil ca ar trebuii sa mi mai fac si alte analize, dar sincer nu vreau sa devin prea obsedat de propriul eu si sa ma caut de toate bolile posibile, atata timp cat eu ma simt bine si imi fac bine aceste medicamente si psihic incep sa mi revin nu cred ca mai trebuie alte verificari deoarece multi se cauta de diferite boli cu toate ca li se spune ca nu au nimic dar totusi hai sa mai fac un consult.
Noi sa fim sanatosi fizic/psihic

Daca iei doar o luna e ok.

Asta asa este, aveti mare dreptate depinde de fiecare persoana, la unele persoane isi fac efect la altele mai putin si la altele deloc.
Din fericire in cazul meu si a facut efectul fiind foarte surprins de rezultat, adica la inceput nu aveam speranta ca asta ma va ajuta fiind vorba de psihic si faptul ca eu imi controlez psihicul si il gestionez, si ma gandeam cum niste pastile de genul ma poate ajuta cand totul tine doar de mine, dar uitati ca le am subestimat inainte de a le incerca iar rezultatul a fost unul pe masura.
Acum eu am recomandat cu scopul ca poate si pe alte persoane ajuta, dar daca simtiti ca nu isi fac efectul schimbati medicamentatia sau puneti stop.

Anxietatea este o boala cronica iar credinta de vindecare este o utopie.

Faptul ca ar putea sa fie tinuta in frau, asta da, insa ea tot chinuie...

Cel care e "impregnat"cu anxietate nu are cum sa mai fie NICIODATA ca inainte.Daca respecta tratamentul si psihoterapia se poate apropia dar, de vindecat nici vorba.

Cele doua surori, anxietatea si depresia, pot fi numite si boli intelectuale deoarece ele apar, cu preponderenta, la persoane care au un grad mai mare de cultura si de educatie fata de medie.

@ThunderBay e posibil ca aceasta “rana” sa nu treaca una cu doua, sunt constient de asta ca oricand poate reaparea dar tot la fel sunt de convins ca nu ma va mai afecta atat de mult ca prima oara.
M am obisnuit cu acele stari proaste, cu acea gandire negativa si cu toate simptomele simtite anxietatii.
Sper totusi si am taria de a nu ma mai incerca acele senzatii neplacute, momentan am mai ramas cu atacurile de panica ( atacuri usoare pentru ca atunci cand ma apuca atacul de panica am o respiratie greoaie si nu pot trage suficient aer in piept, simt ca ma sufoc ) acesta dureaza undeva la 5-10 minute iar apoi normal ca reapare.
Simptomele ating, in general, un maxim in decurs de 10 minute si se remit apoi cateva minute mai tarziu, clinicianul neputand observa mare lucru. Desi inconfortabile - uneori fiind extrem de deranjante - atacurile de panica nu reprezinta un pericol din punct de vedere medical.
Acest lucru clar ca nu ma doboara fiind constincios de faptul ca nu e un pericol ce imi poate afecta viata, cel mai tare ma deranja simptomele/starile anxietatii, asta imi afecta calitatea vietii, dar cu timpul vor trece si aceste atacuri, totul e sa ai rabdare, sa intelegi si sa constientizezi despre ce este vorba.
Daca va mai aparea anxietatea eu o voi reastepta de fiecare data cu bratele deschise, pentru ca la fel de repede o voi scoate si afara, pentru ca incep sa am deja o altfel de gandire si incep sa vad altfel perceptia asta legata de viata.
Pot spune ca oarecum ma ajutat destul de mult aceasta anxietate, la inceput o vedeam ca pe un lucru rau dar acum pot spune ca mi a facut si un bine, chiar foarte mult bine pentru ca m am schimbat destul de mult.

Tin sa cred totusi ca aici depinde si de gandirea pe care pacientul o are, adica trebuie mers pe premiza ca ea odata ce a aparut ( din senin in cazul meu ) tot la fel poate si disparea, faptul ca la inceput credeam ca e o problema de sanatate si nu una psihica asta ma punea mereu in alerta.
Dar odata cu trecerea timpului si vazand ca in fiecare zi e la fel ( cu stari, ganduri, diverse simtome ) am inceput usor usor sa realizez ca toate aceste lucruri ce mi se intampla se datoreaza modului de gandire pe care le aveam si ca eu imi induceam aceste stari.
Toata lumea poate trece definitiv peste aceasta anxietate daca are putere de caracter si vointa. Oricum toata lumea trece prin aceasta anxietate mai devreme sau mai tarziu insa trebuie sa stii sa o gestionezi intr un fel sau altul.
Dar nu stiu la altii cum se manifesta si cum gandesc insa la mine a functionat sedinta de psihoterapie, urmeaza sa mai fac 3 consulturi pentru ca mi le luasem deja si platisem pentru ele, dar a fost nevoie doar de o sedinta pentru a constientiza ce mi se intampla si pentru a putea merge inainte.
Viata este prea frumoasa ca sa stam sa ne facem ganduri si impresii proaste.

E frumos modul cum gandesti.

Ea nu omoara dar, dupa o anumita varsta, daca sunt si niste probleme cu hipertensiunea, poate s-o faca, prin somatizarea de crestere brusca a tensiunii arteriale, mai ales in cazul tulburarii de panica.

Anxietatii trebuie sa i te supui, nu trebuie sa lupti cu ea, cum multi zic pe forum, deoarece n-ai nicio sansa.De ce sa lupti cu ea cand aceasta e mult mai puternica.Suntem docili, o ducem binisor, o mai lingusim, ne lasa in pace.Daca se ia si tratament, cum fac eu, o ducem chiar bine spre foarte bine.O pastila, doua pe zi, ce mare lucru !!!

Eu ma duc la serviciu cu mare drag, cum n-am mai facut-o in ultimii 15 ani, se si mira colegii care, spre rusinea mea c-o spun, sunt cam apatici, plictisiti, obositi, fara chef.Sigur ca si ei au o doza de anxietate, dar...daca nu se merge la psihiatru nu e vina mea.

Seroxatul, la mine a facut si face minuni.Sa vedem pentru cat timp, sa speram ca pentru toata viata !!!

Eu la inceputul anxietatii nu mai aveam nici o vlaga in mine, ma duceam de sila la serviciu, nu mi mai facea placere sa fac absolut nimic voiam doar sa se termine ziua si sa ajung acasa sa ma odihnesc/dorm pentru ca asta era singurul remediu care imi facea bine si nu mai aveam starile alea.
Eram atat de deprimat si suparat pe mine ca nu mai pot fi eu si ca totul s-a schimbat intr-o fractiune de moment, e foarte aiurea cand nu realizezi ce se intampla cu tine si corpul tau, ai senzatia ca mai ai cateva zile de trait si gata, simti ca ai o boala netratabila si pe sfarsite. Foarte aiurea momentul, a durat foarte mult timp pana sa ma acomodez si sa constientizez ce se intampla de fapt cu mine si ca totul e doar in capul meu.
Legat de hipertensiune, pot spune ca stau bine cu tensiunea avand undeva la 13/7 uneori cu 8 constant, adica de cand cu anxietatea asta mi am luat tensiunea de 3-4 ori iar valorile au iesit mereu asa.
Si cu pulsul tin sa cred ca stau bine, avand undeva la 85-90 batai pe minut stand pe loc, nefacand efort. Tot la fel al repetat acest lucru de 3-4 ori si constant am acest puls
Dar totusi avand doar 24 de ani, tin sa cred ca oricum nu as putea avea probleme de tensiune si puls. Stiu ca multe persoane sunt obsedate sa isi ia pulsul si tensiunea ceea ce este gresit, pentru ca atunci se panicheaza si mai tare iar anxietatea/atacurile vor fi si mai dese cat si mai dense.

Ai, ca si mine, tulburare anxioasa cu elemente depresive.

Este o boala incantatoare, fascinanta, intelectuala...

Daca stii s-o gestionezi, si zici ca stii, te simti un pic deosebit fata de altii care zic ca sunt normali.Ce inseamna normal ? Pai, ce poate cineva sa raspunda !!!

La schizo si ls TAB e mai greu...

De asemenea, daca nu esti insurat o sa gasesti, cu siguranta, o fata deosebita, una desteapta, nu precum pitipoancele superficiale, deoarece femeilor destepte le plac astfel de indivizi, se simt ca ele protejeaza, ca pe copii...

Am vazut acum cativa ani un film cu un agorafob care era adorabil, de care s-a indragostit o frumoasa hoata de venise, cu iubitul ei, sa-i sparga casa.

Foarte adevarat, tin sa cred ca am o anxietate generalizata, in sensul ca in fiecare zi aveam ganduri negative si teama de mine, teama de a nu ma lua iar starile acelea nasoale, frica de a nu vedea iar lumea “ciudata” si ca si cum nu as fi eu in lumea aceasta.

Aveam o stare de frica incontinuu, mereu eram agitat, panicat si nu ma puteam concentra la mai nimic, doar atunci cand aveam activitati la care sa imi dispara gandurile si acele stari/senzatii naspa ma simteam mai bine, de regula pentru mine ziua era cea mai infricosatoare pentru ca aveam acele stari, iar cand se lasa seara eram foarte bine ca si cum nu as fi avut niciodata anxietate.

Anxietatea este o boala grea si nasoala pe moment pana cand incepi sa o constientizezi, si acum mai am secvente, momente in care ma mai apuca dar incerc sa o trec peste de fiecare data si sa pun in practica ce am citit din cartea “Panic Away” sa imi doresc si mai mult ca acele stari sa se amplifice, sa am senzatii si mai tari de rau, sa imi arate ca se poate sa imi ofere si mai mult decat mi-a oferit pentru ca asta ma va intari si mai tare, si mai mult.


Aveam si agorafobie, imi era frica de spatiile inchise, sa ies la cumparaturi pentru ca singurul loc unde ma simteam in siguranta era acasa, insa toata lumea trebuie sa stie ca atunci cand vin acele stari trebuie sa aplicam metoda “One Move” cu toate ca este greu, atunci cand starile, frica si agitatia incepe sa se agate de tine. Insa cum scrie si in carte, trebuie sa o accepti, sa vorbesti cu ea si sa iti doresti ca senzatiile sa fie si mai puternice, sa nu fugi de ea si sa incerci sa treci peste pentru ca ea va veni mereu si mereu.

Trebuie constientizat ca atata timp cat nu ai murit dupa un atac de panica sau o stare de anxietate, nu vei muri nici de acum incolo. Totul este sa vrei si sa iti doresti sa te faci bine si sa accepti orice stare ca pe un prieten, la fel si gandurile negative pe care le ai. Pentru ca la un momentdat cu cat iti doresti mai mult starile acelea, cu atat nu vor mai aparea deoarece creierul tau nu se asteapta ca tu da sa vrei asta, ea de regula te asteapta sa ai o frica, sa se agate gandul acela de tine ca sa poata aparea, dar atata timp cat tu iti doresti sa apara si sa o cauti la usa, cu atat ea se va feri de tine pana cand va disparea de tot.

Tin sa mai precizez un lucru destul de important, faptul ca multi oamenii incearca sa uite, sa isi alunge gandurile negative facand diverse activati, practic incearca sa isi amane suferinta pentru mai tarziu si tot asa. Tocmai de asta gandurile, starile, ametelile, raul acela in corp nu va lasa niciodata in pace, tocmai pentru ca o tot amanati in loc sa o acceptati si sa o invrangeti.

Despre asta e vorba in anxietatea asta, sa nu iti fie frica de starile care iti vin ci sa le accepti si sa le infrangi, pentru ca odata ce le accepti si le iei ca atare si iti doresti si mai mult ca starile astea sa fie tot mai dese si tot mai intense, cu atat la un momentdat ele iti vor da pace, totul venind de la sine si nu fortat.

Stiu ca este greu pentru inceput sa acceptati asta si sa faceti asta cand va navalesc gandurile si starile, si ca in momentul acela va aflati intr o stare de alerta ( lupta sau fugi ) dar tocmai asta e problema, ca noi mereu incercam sa fugim, sa gasim o rezolvare ( care este pe moment oricum, pana data viitoare ) si sa ne simtim mai bine, insa nu putem traii asa o viata intreaga, pentru ca acele ganduri vor aparea mea, starile la fel si practic vei invata sa traiesti asa cand poti sa rezolvi problema asta pentru totdeauna.

Acceptati orice stare, imprieteniti-va cu ea, luati-o ca pe un prieten si oferitii caldura necesara si nu uitati sa ii spune-ti ca daca tot a venit in vizita iar, sa vina cu o intensitate si mai mare decat acum, iar voi veti vedea pe zi ce trece ca va disparea putin cate putin ( putin dar sigur ) si atunci veti putea sa va bucurati iar de viata pe care o aveati inainte.

Si eu am trecut ca si voi, si mie mi-a fost foarte greu sa o accept, mereu incercam sa o aman si sa o alung in loc sa o accept pentru ca nu puteam sa o accept stiind cat de mult ma afecteaza, uneori imi iesea alteori incercam si tot nu puteam si eram captat de ea toata ziua, asta pana cand am inceput sa caut, sa incerc sa gasesc solutii pentru ca nu pot trai o asemenea viata avand si o varsta destul de frageda, nu pot sa mi afectez viata de acum incolo in modul acesta. Si am gasit solutii ( meridicamente naturiste, mersul la terapeut, citind carti legat de aceasta anxietate si atac de panica ) am incercat practic sa aflu mai multe despre ea si sa ma pot convinge ca este doar o stare si nu o boala asa cum consideram noi ca avem o boala nedescoperita si netratabila. Nu, sunt doar gandurile noastre si fricile pe care le avem noi, noi ne transmitem singuri simptomele, iar cum noi le transmitem tot noi putem sa le dezvatam.

Si totusi, ce este anxietatea ?

Anxietatea se caracterizează prin stări de frică şi nelinişte, fiind uneori însoţită de crize de inimă dureroase şi palpitaţii. De mare ajutor sunt credinţa în Dumnezeu şi alimentaţia sănătoasă. În primul rând se rezolvă pe plan mintal şi spiritual, fiind o boală a disfuncţiilor energetice.
Din ce în ce mai multe persoane, mai ales tineri care au emigrat în alte ţări, în urma unui şoc puternic, a carenţei de minerale (mai ales microelemente) sau a dereglării hormonale, suferă de o stare anxioasă acută, denumită de medici atac de panică.
Boala este recunoscută dacă apar cel puţin patru simptome neurovegetative cum ar fi: ameţeală sau ceaţă în faţa ochilor, sufocare, tahicardie, transpiraţie, durere toracică, greaţă sau disconfort abdominal, derealizare, depersonalizare, teama că va înnebuni sau că va muri, tremurături, parestezii (amorţeli, furnicături), frisoane sau bufeuri. Simptomele de boală apar brusc, fără o cauză determinantă declanşatorie, ating maximum de intensitate în cel mult 10 min. şi durează de la câteva minute până la ½ h. Frica şi simptomele se pot amplifica pe parcurs, determinându-l de obicei să plece în grabă din locul unde se află. Nu există o anumită frecvenţă sau evoluţie a atacurilor. După mai multe atacuri de panică imprevizibile, poate să apară teama de a rămâne singur sau de a merge în locuri publice.
De multe ori, după un atac de panică, poate să urmeze teama de a avea din nou un atac. Pot să apară simptome somatice, spre exemplu, cardiovasculare, dureri abdominale, diaree etc. care de fapt sunt tulburări psihiatrice. Psihoterapia poate înlocui medicamentele antidepresive, rezolvând problema în maxim 6 luni.
Uneori, eliminarea cauzei care a declanşat starea de boală rezolvă imediat problema. De exemplu, dorul de ţară, de familie al emigranţilor, mai ales dacă este asociat cu condiţiile grele de viaţă, poate declanşa acest atac, care dispare la o îmbunătăţire a situaţiei materiale şi un drum făcut în ţară. Excitanţii de tip: alcool, cofeină, nicotină, teină din ceai negru, zahăr, aditivi sintetici, consumaţi repetat, provoacă anxietate la ceva timp după ce trece efectul lor (de relativ bine). Televizorul, zgomotele puternice mai ales de frecvenţe joase pot în timp să inducă stări de anxietate. Renunţarea la aceste plăceri derizorii ajută în tratarea acestei afecţiuni.
Stresul psihic poate fi combătut prin stres fizic: jogging, fitness, înot etc. Regimul alimentar trebuie să includă cât mai multe crudităţi. Prin urmare, pot să ajute exerciţiile fizice şi respiratorii, reflexoterapia, chemarea ajutorului divin în momentele de panică, tratamentul cu vitamine şi minerale naturale (polen, Ca, Mg, P, vitamina C naturale, untură de peşte, microelemente), ceaiuri sau tincturi calmante.

Da, ai perfecta dreptate in ce scrii ! Pe mine m-a luat mai tarziu, pe la 27-28 de ani, desi, de mic, am avut o predispozitie catre insomnie pe care n-am prea bagat-o in seama.

Am citit si eu multe carti despre anxietate, unde se spune ca e bine sa te imprietenesti cu ea, in adevaratul sens al cuvantului, nu doar sa te prefaci ca esti prieten.Daca te prefaci, atunci ai incurcat-o, revine cu o forta nebanuita, stii bine.

Sportul ajuta, dar e bun cu moderatie, nu in cantitate mare pentru ca are efect de bumerang, anxietatea creste mult la sport mult.

Eu am facut doua atacuri de panica urate rau, de la sport intens, dupa care dus fierbinte.Nenorocire !!!Toata pleiada de somatizari, le stii prea bine.Eu nu stiam atunci ca sunt atacuri de panica, m-am documentat iar dupa aceea n-am mai facut decat f.mici, cu cateva somatizari, pentru ca am stiut ce sunt si nu ma pot omori.
De aceea nu am tulburare de panica.

Acum nu mai trebuie sa gestionez nimic, sunt pe Arketis, care e cel mai bun pentru depresie anxioasa.Poate incerci asa ceva, e cel mai tare medicament pentru ceea ce avem noi, aproape esti ca nou.

Te inteleg perfect, e aiurea atunci cand faci cate un atac de panica sever, si eu am avut 2 atacuri de genul…ma speriasem foarte tare crezand ca fac un infarct ( destul de ciudat sa cred asta, fiind totusi tanar ) dar nu am exclus acest lucru pe moment.

E important sa faci si sport insa sa nu te prea soliciti la efort maxim, adica trebuie facut moderat atat cat poti ( putin, dar sigur ) si cu timpul odata ce organismul invata sa se acomodeze cu efortul abia atunci vei putea trage la capacitatea ta maxima, adica cred ca si eu as fi facut vre-un atac de panica de genul daca as incerca din prima sa trag tare, dar totul se face treptat. Insa ciudat e faptul ca daca nu am fi trecut prim episoadele acestea si nu am fi avut anxietate cred ca am fi putut trage maxim chiar din prima zi, dar cand te gandesti ca ai un creier panicat si iti este frica sa faci anumite chestii ca “daca” patesti ceva….e cam aiurea sentimentul.

E foarte bine ca ai inceput sa te relaxezi si sa “inveti” aceasta “boala” si ca iti doresti si vrei sa te tratezi, multi vor spune ca e usor de zis dar greu de facut, nu, nu este greu nici sa pui in aplicare atata timp cat iti doresti la maxim sa te vindeci. Trebuie doar sa ai vointa si incredere.

Nu am incercat tipul asta de medicament dar am sa ma documentez si eu sa vad cat de mult ajuta si ce beneficii are in anxietatea noastra. Momentan cum am si spus sunt pe un “tratament” naturist unde mi s au oferit aceste pastile care isi fac efectul chiar foarte mult. Insa esti constient ca si mine ca medicamentul doar amelioreaza “durerea” pe o durata de moment, dar restul tine doar de tine.

Medicamentul antidepresiv amelioreaza mult starea.Eu iau 30 mg de Seroxat=Arketis, ma simt bine, bine, cu unele mici ganduri negativiste, trecatoare la o activitate fizica moderata, si intelectuala la fel.Nu ma fortez deloc la serviciu, evit cat pot stresul, dorm dupa amiaza vreo 2 ore, am si un program destul de relaxant, desi lucrez totusi intr-un mediu destul de stresant.

Intentionez sa maresc la 40 mg, adica doua pastile pe zi, nu trebuie sa-mi spuna psihiatrul, n-are ce rau sa-mi faca aceasta crestere usoara, dimpotriva.Daca ma simt si mai bine, continuu asa, daca ma simt la fel, revin la doza initiala.

Pentru somn iau Imovane, merge bine, dar as vrea sa trec pe Gerodorm, sa vedem cam in cat timp ma adoarme...

Daca iti merge bine cu naturistul, atunci nu trece pe medicament, se subintelege.

Eu am fost mult timp subdozat cu Amitriptilina si cu Doxepin, si n-a fost in regula.

Mai intra pe aici sa vorbim, esti o prezenta agreabila.M-am saturat sa vad persoane care vor DOAR sa fie ajutate iar apoi dispar, doar cer fara sa ofere la randul lor.Si mai si jignesc in loc sa multumeasca.

Si eu lucrez in domeniul de relatii publice si comunicare, este un job stresant si cred ca de aici a plecat si anxietatea la mine, momentan nu stiu sigur cauza anxietatii mele deoarece si cand eram mic am avut nistre “traume” din cauza parintilor dar la momentul respectiv nu ma afectase, dar probabil subconstientul meu a lucrat si odata cu stresul de la munca s a declansat aceasta anxietate.

Eu sunt genul de persoana care nu prea spune NU de fel la nimeni pentru a nu supara, cu toate ca poate nu mi face placere sa fac lucrul ala dar de dragul persoanei o fac voit, si de aici poate pleca anxietatea, cu siguranta sunt mai multe motive iar odata ce s a umplut paharul si am tinut toate aceste frustrari in mine am inceput sa izbucnesc.

Momentan inca fac sedinte de terapie, Vineri acum am urmatoarea sedinta, pot sa spun ca ma ajuta foarte mult dna Doctor si ma duce pe drumul cel bun.

Stari de anxietate mai am si eu, vad ca au inceput sa dispara atacurile de panica, dar cel mai frustrant e faptul ca atunci cand ma apuca anxietatea parca imi da o senzatie ciudata in sensul ca parca vad lumea diferit, uneori ma simt asa strain in corpul meu, nu stiu exact daca este starea de derealizare deoarece atunci cand am avut starile aste parca vedeam lumea si mai diferita, dar acum simt ca nu as fi eu in realitate si lucrurile, oamenii ii vad fara sens, nu stiu exact cum sa explic asta, dar parca asa simt :)) + ca mi se mai intampla foarte rar dar se intampla sa simt o neliniste in suflet/corp, e o senzatie de neliniste permanenta si o agitatie interioara ( urata senzatie ) dar cel mai tare chestia asta de “irealitate” ma dispera cel mai mult, acum sunt ok si vad bine si cand ma apuca anxietatea parca se modifica intreaga lume :)), zici ca sunt un spectator al vietii mele, constientizand ce fac dar vazand lumea intr un alt fel.


Multumesc pentru primire si pentru cuvintele calde ! Eu de intrat, intru mereu pe forum, ma bucur totusi ca vad ca lumea se simte ok si nu participa la acest topic sa ii putem ajuta intr o oarecare masura si sa venim cu cate un sfat/sugestie.

Stii bine ca derealizarea si depersonalizarea sunt cele mai infricosatoare semne de anxietate si, pot duce, relativ repede, la depresia propriu-zisa.

Eu, daca as fi in locul tau, as consulta un psihiatru, mai ales pentru cele doua manifestari surori.Cu parere de rau, nu cred ca psihoterapia singura, nici chiar TCC, poate rezolva situatia, desi toti psihologii or sa-ti spuna ca da.

Un antidepresiv cu efecte mari pe anxietate, gen Cipralex, Seroxat, Anafranil, Mirzaten etc ar putea rezolva aceasta problema in 6-8 luni, plus psihoterapia pe care o faci.

Repet, asa as face EU.

Eu am luat Seroxat si nu am mai simtit aceste stari din a doua zi de tratament. Am facut tratament un an si 8 luni si apoi nu a mai fost nevoie. De 15 ani nu am mai luat tratament pentru anxietate si a fost ok.

@ThunderBoy - eu nu refuz faptul de a ma duce la psihiatru, adica eu nu merg pe premiza ca sunt luat in considerare ca pe un nebun :)), nu se duc doar “nebunii” la psihiatru.
Voi lua in considerare de a merge si la psihiatru de a putea rezolva si treaba asta legat de derealizare pentru ca e frustranta senzatia in sine nu ca m ar deranja in mod special, ca doar nu mi a facut nimic :)) ( asta ca o mica gluma ) dar vreau sa scap si de senzatia asta cat mai repede ca in rest ce tine de alte simptome ale anxietatiii chiar pot sa spun ca nu le am mai avut de ceva timp ( o saptamana/2 ) si lucrul acesta ma intareste si mai mult spre vindecare, totodata sunt constient ca simptomele pot aparea fix cand iti e lumea mai draga si pe nepregatite total, dar nu ma mai focalizez pe tema anxietatii si incep sa imi traiesc viata ca si pana acum si crede-ma ca tare bine e sa poti “renaste” din propriile ganduri si din propriul amar.

Nu stiu daca as lua aceste medicamente antidepresive din simplul fapt ca daca sunt chimicale, eu refuz tipul acesta de medicament care nu te face decat sa te simti bine cateva ore iar apoi vei deveni depedent de ele. Eu nici cand eram mic nu bagam pastile in mine, si de regula nu bag pastile in mine doar in cazuri exceptionale ( cand ma doare capul foarte tare sau sunt racit ) dar in rest nu sunt genul care agreeaza medicamentele mai ales cele care pot fi dependente si trebuie sa depinzi de ele o perioada lunga de timp. Vindecarea sta doar in noi si in modul nostru de a gandi, pana la urma cum tot noi ne am bagat ganduri negative si am ajuns in stadiul acesta neplacut tot la fel de bine ne putem vindeca si fara pastile, se poate din propria vointa sau cu ajutorul unui psihoterapeut care te poate indruma spre vindecare.
Eu aceste naturiste le iau pentru ca stiu ca nu imi ofera dependenta si ca ma pot lasa de ele oricand + ca nu afecteaza organismul intr-un fel.

@clara_p - tu spui ca acest tratament pe care l-ai facut cu Seroxat e strict referitor la partea de “derealizare/depersonalizare” ? Pentru ca nu prea am inteles exact, sau faci referire la toate simptomele anxietatii ? Sa stii ca ti am urmarit posturile si din ce imi aduc aminte ai suferit sau inca suferi de mult timp de anxietate si ma bucur ca ai adaugat un comentariu aici. Sa stii ca multe sfaturi le-am preluat si de la tine si mi-au prins foarte bine sa stii.

Chiar as vrea sa stiu povestea tuturor de pe acest forum, cum a inceput, ce simptome au ( pentru ca ele difera ) nu sunt doar simptome specifice ale anxietatii, mai pot fi si alte simptome de care nu am auzit si ar fi bine sa stim ca sa nu ne alarmam atunci cand apare cate ceva “nou” prin organismul nostru, si de ce nu totodata sa mai auzim si alte povesti ale vindecarii pentru ca pana la urma despre asta e vorba si asta vrem cu totii.

Robert, antidepresivele nu dau dependenta, stii asta ? Doar anxioliticele gen benzodiazepine sau barbiturice dau dependenta, luate mult timp si in cantitate mare.

De exemplu Seroxatul nu da dependenta, nu da sevraj, trebuie doar ca pacientul sa il lase treptat, cand nu mai e nevoie, dupa cum a spus inainte Clara.

Derealizarea este totusi un element psihotic, nu trebuie minimalizata, cum ca psihoterapeutul ar rezolva-o, ca n-o rezolva, si nici tu singur nu poti, oricata vointa ai avea...

Eu n-am avut derealizare/depersonalizare decat o singura data, la cel mai urat atac de panica, stiu cum e.De atunci, nici vorba.

Asadar, nu fugi de o pastila, un chimical evident, altii baga cate 10 in acelasi timp, de trei ori pe zi.Cateva chimicale pe zi, nu inseamna nimic.

Nu prea exista pastila care sa vindece derealizarea si depersonalizarea. Astea pot tine cu anii. Exista grup dr dp pe Facebook. Vezi cazuri acolo.
Pe mine Seroxatul m-a ajutat pe anxietate (frica fara motiv). A fost suficienta o singura pastila pe zi.

Am inteles, ok ok, ce e ciudat e faptul ca frica aia nejustificata pe care am avut-o si eu, si golul ala in stomac, emotii si toate cele parca s au mai diminuat si uneori parca a disparut de tot dar cu toate astea derealizarea a mai ramas, e posibil sa ramai cu simptomele daca simti ca nu mai ai parca totusi frica aia pe care o aveai odata, e o frica mult mai usoara ca sa zic asa.

Abia acum mi am dat seama dupa ce ai scris tu clara ca iei pastile pentru anxietate ( frica fara motiv ) si mi am zis bai dar eu totusi nu mai sunt fricos, adica nu mai am simptomele acelea ca la inceput si ca au disparut, dar atunci de ce mai am simptomele astea care imi mai vin ?

Am uitat sa mai zic faptul ca nu am in fiecare zi starea asta de derealizare, adica o luna de zile n am mai avut o deloc, ea apare uneori, nu este constanta, probabil apare din cauza ca ma gandesc eu prea mult la ea uneori si apare, tin sa cred ca asta e singurul lucru care mi a mai ramas de rezolvat si de pus la punct + respiratia foarte grea pe care o mai am si pe asta din in cand, dar vad ca acum o depasesc repede, inainte ma tinea in fiecare zi dar de cand s a mai racorit afara vad ca incepe sa dispara.

E ciudat uneori ca aceste simptome imi apar chiar si atunci cand totusi nu am o frica anume si apare din senin, imi da senzatia aia de disconfort si incep sa ma gandesc ca de ce oare imi mai apare daca eu am depasit anxietatea, dar cu toate astea nu o mai pun atat la suflet si nu mai stau sa ma gandesc prea mult si dispare.

Din ce am inteles si din ce am mai vazut si de la altii, Spirulina e buna in anxietate ? Am vazut ca multi oameni s au simtit foarte bine dupa un tratament de Spirulina ( 30 de zile ). Voi ce ziceti ?