Căsnicia mă termina psihic

Buna.
Sunt căsătorită de un an jumate (după o relație de 3 ani) și avem o fetiță de 7 luni.
Diferența dintre noi este de 17 ani (el e mai mare). Este iubirea vieții mele, nu pot sa.mi imaginez viața fără el. Am trecut prin foarte multe dificultati datorate diferenței de vârstă dintre noi.
La început era totul frumos, ne distram, ieseam.. practic eram tineri și neliniștiti. Dar acum totul s.a schimbat brusc, cred că după ce am rămas însărcinată și nu știu care e problema pentru că și.a dorit copilul și îl iubește enorm. Efectiv nu mai pot nici sa.l ating fara sa.mi spuna ceva motiv patetic : sunt obosit, n.am chef, mi e somn etc. De fiecare data.. că sa nu mai zic faptul că nici măcar nu mă pupa sau mă ia în brațe, daca plâng..pot să plang cu orele fara măcar să mă întrebe ce s.a întâmplat. Pur și simplu am împresia că sunt căsătorită cu un zombie. Nu mă vede nu mă aude. Dacă incerc sa forțez nota se enervează și pleacă de acasă.. Și mereu îmi spune că mă iubește. Nu știu dacă are pe cineva sau nu sau daca s.a saturat de mine. Nu s.a întâmplat nimic ieșit din comun în relația noastră care sa.l facă să fie așa dintr.o data. Și nu mai știu ce să fac, creierul îmi spune să renunț că probabil nu o să mă mai iubească niciodată, inima îmi spune să mai încerc chiar daca eșuez.. incerc sa mă conving că poate nu are chef de vorbă sau ceva, dar situația e deja de mai bine de jumătate de an.. ce sa fac?

Va asigur că ne asumăm responsabilitatile atât cât privește copilul cât și viața în general. Iar atenția mea a fost îndreptată înspre el in ideea că sa nu se simta dat la o parte. Eu am 22 de ani și el 39. E posibil sa fie și o dependenta fata de el. Și e posibil sa fie și diferenția dintre etapele vârstei. Dar tot nu îmi explic schimbarea brusca a comportamentului lui.

E posibil sa aveti daddy issues. :))

Multumesc pentru comentariu, ajuta foarte mult