Bulimia - tratabila fara ajutor medical - profesional?

Sunt bulimica de 11 ani si vreau sa ma vindec, dar nu am curajul sa apelez la specialisti. Ce sanse am sa ma vindec fara ajutor exterior? Am citit mult despre aceasta boala si sunt foarte ingrijorata in legatura cu starea mea de sanatate, chiar daca analizele medicale pe care le fac periodic nu reflecta absolut nimic ingrijorator. Ma simt bine, arat bine, dar stiu ca 11 ani de bulimie nu pot aduce nimic pozitiv. Ce ar trebui sa ma ingrijoreze in primul rand si cat de periculoasa este de fapt aceasta boala?

Va multumesc!

Daca ati citit despre aceasta boala, probabil stiti ca este o boala provocata de stres. E foarte greu de depasit fara ajutorul medicului si a unui psiholog, dar uneori se poate, prin multa vointa si prin eliminarea stresului, prin cresterea increderii in sine, atenuarea sau disparitia depresiei, lucruri greu de realizat in zilele noastre...
- Dar in primul rand va recomand sa mergeti la medic, nu este nici o rusine, este o boala ca oricare alta, nu aveti de ce sa va faceti curaj, nimeni cu mintea acasa nu va judeca.
Multa sanatate si numai bine!

Pentru danabv:
Va multumesc mult pentru raspuns; voi incerca produsele naturiste...intre timp mi-am pus vointa la incercare si se pare ca functioneaza momentan; nu e usor si nu stiu cat timp voi reusi sa o mentin, dar e, oricum, un progres imens pentru mine! Faptul ca am reusit sa vorbesc cu cineva despre aceasta conditie m-a motivat extraordinar! Multumesc pentru incurajari si pentru sfaturi! Si poate stiti ca sunt multe persoane care nu vor sa vorbeasca sau sa admita ca sufera de asa ceva si ideea de a reusi sa comunici cu cineva pe acest subiect printr-un web-site mi se pare brilianta!
Multe multumiri!

Am citit despre problema ta. Si eu sufar de aceasta boala cam de 10 ani. As dori sa vorbesc cu tine daca esti de acord. Multumesc.

Si eu sufar de bulimie de vreo 7 ani si vreau ajutor. Cum ati reusit sa va descurati cu boala?ati ecrut ajutor specializat?si mie mi-e groaza/rusine. lavi_ana cum putem lua llegatura?poate ar ajuta...

Un sfat simplu ! Incercati sa mestecati mancarea mai rar si cu cat mai multe miscari ! Pentru inceput numarati in gand la fiecare imbucatura 25-30 de masticatii, cam 30-40 de secunde ca durata, si abia apoi inghititi mancarea !

Conteaza foarte mult si ce mancati ! Una e sa mananci o jumatate de paine cu o ruda de parizer si cu totul altceva sa o mananci cu un castron de salata de varza sau cu un kg de morcovi ! Daca parizerul se poate inghiti si mai putin mestecat, o salata de radacinoase necesita in mod firesc un timp mai indelungat !
In felul acesta deturnati in mod pozitiv si foarte sanatos nevoia asta de mancat compulsiv !

Incercati deci aceste 2 strategii simple, numarul de masticatii - indiferent ce mancati, chiar si supa - si mai ales felul alimentelor- sa aveti tot timpul o salata de legume pregatita !


Pofta buna ! :)

Buna, fetelor, ce ati mai facut cu bulimia?
Ce a mers si ce nu?
Sunt sfaturi foarte bune mai sus si mai exista metode de a va schimba comportamentul.

Spuneam mai sus ca se poate schimba atitudinea fata de a manca si comportamentul in timpul mesei, si in timpul zilei vis-a-vis de mancare.

Buna !Ma lupt si eu cu aceasta teribila si dezgustatare boala de 6 ani.Ca sa povestesc eu din ce motive am ajuns nu cred ca cineva va avea rabdarea sa il citeasca pina la urma.Am 26 de ani si nu am nimic in afara de bulimia care imi ia mai tot timpul din viata !Sunt dintr-o familie cu 12 copii dar parte de dragoste nu am avut din partea parintilor am fost insetata mereu de atentia lor si de grija !Am fost batuta, controlata de tatal meu de la o virsta frageda daca nu am inca relatii intime cu baietii, daca mai sunt virgina sau nu.Am fost numita de tatal meu curva de nenumarate ori si asistam la batai cu piciorele de care aveau parte fratii si surorile mele cind nu ascultau.In perioada adoilescentei nu aveam in ce sa ma mai regasesc asa ca gaseam mincarea care imi era prieten in momente de singuratate.Asa am luat in greutate si in perioada liceului eram tinta tuturor glumelor si a complimentelor de genu.esti grasa, urita sau chiar lucruri si mai urite din partea familiei ca.nu minca ca animalul sau.Dupa terminarea liceului m-am mutat cu traiul la matusa mea unde in fiecare zi auzeam de la ea ca arat groaznic ca is orbila si urgent tre sa slabesc, asa am iceput eu prima dieta a mea.dupa o periaoda de trei luni am slabit cu 15 kg, Problema cu bulimia a venit parca de la sine.nici nu stiiam pe vremea aia de asa ceva insa intr-o seara mincasem ceva si nu mia venit la stomac dupa care fara sa vreau mia venit raul si am vomat totul.De aici cosmarul !Dupa prima data am zis, wow ce tare, aveam o senzatie de bine si de usurare atit in stomac cit si pe suflet.apoi cind ramineam singura frigiderul era al meu.mai ales cind eram trista sau infometata dupa citeva zile de regim drastic, mincam si plingeam cind ma durea sufletul si nu aveam cui povesti sau cind aveam un esec apoi scoteam totul fortat din mine.Ma simteam vinovata si de fiecare data ziceam si imi promiteam e ultima data.Cind m- am mutat cu traiul singura si am inceput facultatea m- am indragostit si credeam ca asta ma va salva dar soarta nua fost atit de buna, am ramas insarcinata dupa care prietenul mea a spus ca el nu isi doreste un copil acum asa ca ma obligat sa fac un avort...acum tirii dupa mine saci cu regrete, nopti plinse zile in care nu imi doresc nimic, robita de remuscari.vie dar de mult moarta in suflet.Fiecare zi e o lupta pentru mine care se termina cu statutul de "invinsa "Ramin singura cu mine.jalnica si nefericita.Evident, boala care ma distruge pas cu pas e de ordin psihologic.la un psiholog am fost dar nu ma ajutat prea mult pentru ca eu de felul meu sunt incapatinata si vreau succes din prima.sunt zile in care sunt ok, zile in care o iau de la capat dar de ceva vreme de mincat maninc mult dar de vomat nu mai pot.nu stiu din ce motiv, am retentii de apa in organism si ultima data cind am incercat sa vomit simteam ca imi iese inima din piept daca mai fac o incercare.Stomacul meu nu mai vrea sa ma asculte.Nu pot voma nici macar jumatate din ceea ce am mincat si asta imi da dureri de stomac a doua zi pentru ca cum ma culc cu mincarea in stomac asa ma trezesc.Am un stomac enorm de mare, mie frica uneori cind realizez cit am mincat.Zilele astea am ajuns parca la capatul puterilor.am nevoie de ajutor dar nu pot gindi lucid, nu stiu unde sa o mai apuc sunt toata numai remuscari si resentimente dar nici asa nu mai pot continuia.Va rog sa ma ajutati cu un sfat sau daca cineva sa vindecat cum a facut-o si prin ce modaliaiti !Multumesc anticipat!