Suport bulimie
Buna ziua,
As vrea sa aflu daca mai exista persoane in situatia mea. De 4 ani fac tratament pentru bulimie, dar nu simt ca am scapat de problema.
Am inceput cu psihoterapia cognitiv-comportamentala, am ajuns si la psihiatru, iau si medicatie. Crizele nu se reduc, iar eu ma simt rusinata, dezamagita de mine insami pentru lipsa de control si deprimata pentru ca lucrul asta imi afecteaza si relatiile cu cei din jur. Am incercat sa imi dau seama de ce se intampla sa mananc cantitati uriase de mancare fara sa am nevoie. A fost sentimentul de singuratate, stresul, oboseala. Acum pun totul pe seama oboselii. Pur si simplu nu mai stiu ce fac si am impresia ca singurul comfort este sa mananc ceva bun in cantitati enorme, pana cand mi se face rau. Asta se intampla cel putin 1 data pe saptamana, pana la de 3 ori pe saptamana. In rest tin diete, ma odihnesc si fac sport. Apoi simt o pofta de dulce si gata..o iau de la capat. La psihoterapie am renuntat deja pentru ca mergeam acolo 1 data pe saptamana, faceam bilantul saptamanii in cauza, insiruiam toti factorii de stres si metode de coping, dar degeaba. Tot ajungeam sa fac aceleasi lucruri si nu am simtit ca ma ajuta faptul ca faceam psihoterapie. Am incercat 2 psihoterapeuti diferiti si am adunat 3 ani de psihoterapie. Am facut progrese, am dezvoltat o gandire mai sanatoasa. Dar totusi..cand sunt obosita sau pur si simplu am pofte, nu ma pot controla, iar asta ma dezamageste foarte rau. De copil am tulburari obsesiv compulsive, dar pe masura ce ma maturizez simt ca trebuie sa devin mai controlata. Si nu imi reuseste. Progresele pe care le-am facut au fost reducerea obsesiei pentru silueta, reducerea varsaturilor si laxativelor, dar m-am ingrasat considerabil, ceea ce ma deprima si mai mult. Pur si simplu nu imi place sa traiesc. Cu toate ca iau fluoxetina, asa cum mi-a recomandat medicul, episoadele mele de supraalimentare nu dispar. Efectiv nu stiu ce sa ma fac cu mine.
As vrea sa aflu daca mai exista persoane in situatia mea. De 4 ani fac tratament pentru bulimie, dar nu simt ca am scapat de problema.
Am inceput cu psihoterapia cognitiv-comportamentala, am ajuns si la psihiatru, iau si medicatie. Crizele nu se reduc, iar eu ma simt rusinata, dezamagita de mine insami pentru lipsa de control si deprimata pentru ca lucrul asta imi afecteaza si relatiile cu cei din jur. Am incercat sa imi dau seama de ce se intampla sa mananc cantitati uriase de mancare fara sa am nevoie. A fost sentimentul de singuratate, stresul, oboseala. Acum pun totul pe seama oboselii. Pur si simplu nu mai stiu ce fac si am impresia ca singurul comfort este sa mananc ceva bun in cantitati enorme, pana cand mi se face rau. Asta se intampla cel putin 1 data pe saptamana, pana la de 3 ori pe saptamana. In rest tin diete, ma odihnesc si fac sport. Apoi simt o pofta de dulce si gata..o iau de la capat. La psihoterapie am renuntat deja pentru ca mergeam acolo 1 data pe saptamana, faceam bilantul saptamanii in cauza, insiruiam toti factorii de stres si metode de coping, dar degeaba. Tot ajungeam sa fac aceleasi lucruri si nu am simtit ca ma ajuta faptul ca faceam psihoterapie. Am incercat 2 psihoterapeuti diferiti si am adunat 3 ani de psihoterapie. Am facut progrese, am dezvoltat o gandire mai sanatoasa. Dar totusi..cand sunt obosita sau pur si simplu am pofte, nu ma pot controla, iar asta ma dezamageste foarte rau. De copil am tulburari obsesiv compulsive, dar pe masura ce ma maturizez simt ca trebuie sa devin mai controlata. Si nu imi reuseste. Progresele pe care le-am facut au fost reducerea obsesiei pentru silueta, reducerea varsaturilor si laxativelor, dar m-am ingrasat considerabil, ceea ce ma deprima si mai mult. Pur si simplu nu imi place sa traiesc. Cu toate ca iau fluoxetina, asa cum mi-a recomandat medicul, episoadele mele de supraalimentare nu dispar. Efectiv nu stiu ce sa ma fac cu mine.
8 comentarii
Scuze pentru interventia ca persoana non-suferinda, e posibil sa fi trait o trauma pe care v-o automedicati prin mancat compulsiv. De aici greutatea in a scapa de simptome.
Succes si sanatate!
Succes si sanatate!
Buna ziua, am tratat de-alungul vremii destule persoane cu astfel de probleme si va pot spune ca abordarea este de termen lung, mai ales cand exista substratul obsesiv-compulsiv. Iar abordarea este o combinatie dintre medicatie si psihoterapie. Poate incercati si o psihoterapie mai profunda...
Buna ziua,
Va recomand sa incercati hipnoterapia, fiind foarte utila in tulburarile de alimentatie. Exista tehnici consacrate de lucru in astfel de cazuri, cu rezultate bune atat pe termen scurt dar si lung.
Succes si curaj!
Va recomand sa incercati hipnoterapia, fiind foarte utila in tulburarile de alimentatie. Exista tehnici consacrate de lucru in astfel de cazuri, cu rezultate bune atat pe termen scurt dar si lung.
Succes si curaj!
Buna ziua,
Va multumesc frumos pentru raspunsuri. In practica dumneavoastra ati avut cazuri pe care le puteti numi vindecate? Am impresia ca trebuie sa fiu toata viata precauta si nu pot avea incredere in mine cand spun ca sunt in regula.
Va multumesc frumos pentru raspunsuri. In practica dumneavoastra ati avut cazuri pe care le puteti numi vindecate? Am impresia ca trebuie sa fiu toata viata precauta si nu pot avea incredere in mine cand spun ca sunt in regula.
Teama de recadere o au toate persoanele care sufera de aceasta tulburare de alimentatie, insa ea se diminueaza odata cu trecerea timpului, timp in care persoana se mentine pe modul sanatos de alimentatie.
Reducerea nelinistilor tale legate de recadere e un semn clar Eunice ca problema e depasita aproape in totalitate.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Intamplator am recitit cele postate de tine Eunice.
Spui ca e «sentimentul de singuratate, stresul oboseala » dar si ca « singurul confort e sa mananc ceva bun in cantitati enorme ».
Ar fi posibil ca psihoterapia, indreptat mai degraba catre reducerea nivelului tau de stres si catre coping, sa nu te fi facut sa-ti dai seama ce altceva inafara de mancare iti poate aduce « confort ». Care sunt asteptarile tale legate de “confort”? Cum il definesti?
Ar mai fi posibil ca fluoxetina sa nu fie suficienta ca medicatie in cazul tau.
Intreaba medicul daca nu ar fi cazul sa schimbe ceva in medicatie.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Spui ca e «sentimentul de singuratate, stresul oboseala » dar si ca « singurul confort e sa mananc ceva bun in cantitati enorme ».
Ar fi posibil ca psihoterapia, indreptat mai degraba catre reducerea nivelului tau de stres si catre coping, sa nu te fi facut sa-ti dai seama ce altceva inafara de mancare iti poate aduce « confort ». Care sunt asteptarile tale legate de “confort”? Cum il definesti?
Ar mai fi posibil ca fluoxetina sa nu fie suficienta ca medicatie in cazul tau.
Intreaba medicul daca nu ar fi cazul sa schimbe ceva in medicatie.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Ar trebui să fiți investigată minuțios de un medic gastro-enterolog.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 18bulimie
- 6Sunt bulimica de 6 ani, iar in urma analizelor, am primit urmatoarele rezultate
- 5bulimia si sarcina
- 2Sunt bulimica, ce imi recomandati?
- 11am pierdut contactul cu realitatea
- 8Bulimia - tratabila fara ajutor medical - profesional?
- 7Balonare!!!!!
- 10Bulimie 4 ani
- 3Crize bulimice!!!
- 6Cum se vindeca bulimia
- 2Abuz de laxative
- 5A incercat cineva lamictal/lamotrix pentru bulimie?
Mai multe informații despre: Bulimia nervoasa bulimia bulimie
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm: