bulimie

Buna!am un mare necaz:(am 17 ani, odata cu perioada adolescentei m-am trtezit cu un apetit crescut(desi in copilarie n-aveam pofta de mancare)si asa am pus pe mine cateva kg.In urma cu aproape 2 ani am inceput sa mananc sanatos si incet incet am redus tot mai mult portiile d mancare ajungand pana la anorexie.Ajunsesem d la 58 kg la 49.Anorexia m-a tinut numai cateva luni, dar am ramas cu sechele.Cred ca si din cazua depresiei, anxietatii in ultimul timp am dat in bulimie.vorba Am apetit exagerat, zile cu "crize de infulecat", in care ma feresc de ceilalti si mananc intr-un timp relativ scurt cantitati mari de alimente cu multe calorii sau dietetice(depinde de zi), amestecandu-le fara noima si neputand sa ma opresc atunci cand imi propun. la sfarsitul "ospatului"apare un sentiment d vinovatie slabiciune dezgust. Evident exista si teama de ingrasare...nu stiu...sunt f suparata nu mai stiu c sa fac...pur si simplu dak imi incep ziua mancand, pe urma nu ma mai pot opri...mananc pana mi se face rau...norocul meu ca macar nu vomit dupa, desi as vrea, numai ca nu pot.Mi se intampla in unele zile sa ma umflu cu mancare pana ma doare pur si simplu burta si atunci ma opresc, dar continui dupa vreo jum d ora:(va rog ajutati-ma.Chiar zi in zilele knd manac norma si incerc sa ma abtin, gandful imi sta tot numaui la mancare si la slabit...parca as fi obsedata...va rog mult ajutati-ma

Nu prea stiu ce inseamna tratamentul homeopatic...:( mi-ati putea spune va rog?chiar vreau sa ma tratez pentru ca nu mai suport.Eu sunt din Sibiu, as putea face tratamentul in orasul meu?nu prea stiu unde.va rog mult sa-mi raspundeti.Va multumesc

Homeopatia este o metodă de tratament bazată pe principiul similitudinii, care spune că orice substanţă, care în doze mari poate produce un tablou de boală la un om sănătos, poate vindeca, în doze mici, acelaşi tablou de boală la o persoană suferindă.
Cu alte cuvinte, ceva care produce o suferinţă, o poate şi vindeca, diferită fiind numai doza în care este folosită substanţa. Medicina populară românească cunoaşte deja acest principiu, pe care îl numeşte „cui pe cui se scoate”. Să ne amintim numai faptul că într-o mahmureală intensă, după o noapte de petrecere, „dregerea” se face cu bere sau cu o mică cantitate de alcool. Cu alte cuvinte, substanţa care în doză mare a produs tulburarea, în doză mică o ameliorează. Sunt multiple exemple din tratamentul popular, în care se aplică principiul homeopat: ex. în cazul unei degerături, locul respectiv se freacă cu gheaţă… Homeopatia face parte din familia terapiilor care realizează un tratament al persoanei suferinde şi nu al bolii, considerată separat. Homeopatia nu tratează ulcerul sau hipertensiunea arterială. Este o metodă care poate trata numai persoana X care are ulcer sau persoana Y care are hipertensiune arterială. De aceea, pentru acelaşi tip de suferinţă, de exemplu pentru o gastrită, fiecare va primi alt remediu homeopatic.
Asta e ceea ce am gasit p net.dar nu am inteles mare lucru:( Si nu stiu unde altundeva as putea sa ma interesez, mai ales ca parintii mei nu iau boala mea in serios.Am incercat sa vorbesc cu ei, sa le explic ce simt, dar ei cred ca este doar o inchipuire de a mea si imi tot repeta ca trebuie sa mananc de 3 ori p zi, cu "ciorbite", etc.Nu inteleg ca problema mea e alta...stiu si eu toate regulile despre o alimenattie sanatoasa.dar pur si simplu nu pot sa le aplic pt k mi-e mereu gandul la mancare, si nu neaparat din foame.Mananc in nestire, fara sa- mi dau seama, odata c ma apuc nu ma mai pot opri...Si parca numai in extreme pot fi...ori am zile in kre mannanc f putin, ori zile cu excese.:(

Draga Dany, gaseste-ti un psihiatru bun care sa te ajute si cu psihoterapie si cu tratament.
Totul ar fi ca atunci cand iti vine in gand fie mancarea, fie slabitul, sa iti distragi atentia cu ceva, cu alta activitate.
Este foarte bine ca nu vomezi, ar fi mult mai neplacut, ti-ai rani tubul digestiv de atata vomat. sa nu iti mai doresti sa vomezi.
Am mai intalnit cazuri de bulimie, stiu ca intervine obsesia slabitului si a mancarii, ti-am zis, totul este sa faci altceva in momentul crizei, sa te plimbi, sa te uiti la tv, sa asculti muzica, sa vorbesti la telefon, orice pana pacalesti criza.
Ai nevoie insa de ajutor, de psihoterapie si cred ca si un tratament usor. Cere acest ajutor cuiva competent, neaparat, nu mai intarzia ca sa nu te mai chinui.
Numai bine si nu intra in panica, esti tanar(a) si organismul tau are putere de regenerare, inclusiv creierul.
Numai bine!
Numai bine

te inteleg foarte bine... si e groaznic... am trecut prin ambele situatii... intai bulimie... +obsesia de a slabi... mancam pana nu mai puteam si apoi deveneam o leguma intram in depresii plangeam.. si iar si iar pana cand m-am hotarat sa nu mai mananc nimic... am dat in anorexie am slabit 10 kg pana am ajuns un schelet ambulant si de abia atunci am zis eu ca e cazul sa ma opresc.. au inceput probleme cu inima pt ca a cedat intr-un final.. beam si cafea pe stomacul gol.. si m-au dus de urgenta la spital m-am internat am stat in perfuzii 10 ore psiholog, cardiolog... m-am izolat de lume si pana sa incep din nou sa mananc normal a trecut o perioada groaznica! plangeam la fiecare masa ca ma ingras... este cea mai groaznica boala... totul s-a intamplat pana in mai cand am ajuns la spital... acum suntem aproape in august si pot sa zic ca am reusit sa gasesc un echilibru...
Asta e secretul.. trebuie un echilibru in tot ceea ce faci... uite.. scrie pe o foita ce mananci... si incearca sa ti impui un meniu normal.. asa am facut eu la psiholog... sau cu o zi inainte scrii ce mananci a doua zi fara sa depasesti 2000 calorii si respecti cu strictete.. pana iti obisnuiesti stomacul sa nu mai ceara mereu mancare, dulciuri...
Si mie mi'e ft ft frica sa nu mai cad in vreo extrema... trebuie sa ne invatam sa ne cotrolam. astept sa vad ce evolutie ai.. te-am pupat.. :*:*

si eu sufar tot asa dar am fost internata in spital acum sunt super obsedata de slabit ma trezesc noaptea si mananc dar nu pot sa fac nimic am 59 kg si 156cm

nu stiu...cateodata stau si ma gandesc oare am si eu o problema sau e doar ambitia mea de a slabi?de exemplu, stau cam 3-4 zile fara sa mananc nimic si nici nu simt foamea, iau medicamente ce ajuta la eliminarea grasimiii, iar dupa aceste zile mananc dar dau afara tot pentru ca am o stare ciudata de disconfort, de vina, de repros ca nu ma gandesc la infatisarea mea.nu pot manca nici macar o aluna fara sa o dau afara si daca incerc sa ma abtin simt ca respir foarte greu si am impresia ca brusc m'am ingrasat 10kg, dar in ciuda acestor lucruri, caci de vreo 6 luni se intampla asta, nu am slabit foarte mult, tot am burtica si coapse proeminente.am 1.78 si 58kg.nu am probleme, ma simt bine, nu ma simt slabita, dau randament la scoala, etc.dar as vrea sa stiu ce urmari ar putea avea acest lucru si daca am inceput sa am cumva o boala psihica deoarece atunci as sti sa ma opresc...

nu stiu ce sfaturi as putea da din moment ce am aceeasi problema...obesdare de slabit, am momente cand ma vad grasa si imi doresc sa fiu foarte foarte slaba.si momente cand ma vad prea slaba.desi am 54kg si 1.70..as dori sa fiu si sa gandesc normal..sunt 5 ani de cand mi se intampla acest lucru..de obicei imi propun sa mananc foarte putin dar nu tot timpu reusesc sa ma controlez din aceasta cauza ma simt vinovata si imi provoc vomitu, nu sunt slabita si nici nu am probleme de sanatate din aceasta cauza..am perioade cand mananc normal..nu stiu pana cand va continua aceasta obsedare...acu imi doresc cel mai muult sa slabesc 2 sau 1kg si sa imi mentin greutatea.din cate am auzit pot aparea probleme ale dintilor..pana in acest moment am dintii perfecti ii ingijesc destul...ma sperie la gandul ca ar aparea probleme pe viitor din cauza obsedarii slabitului si a vomitului

si eu am avut si inca mai am astfel de probleme, simt ca nu ma mai pot gandi la altceva. ma simt mai bine de cand particip la niste grupuri de suport specializate pe acest subiect, ma simt in siguranta si descopar lucruri noi despre mine, sper sa reusesc pana la urma - nu mi se pare normal sa nu mai am control.
eu va recomand grupurile de la Centrul pentru Dezvoltare Personala (www.cdppsi.ro), dar mai gasiti si in alte parti.

salut sunt si eu una dinte acele persoane care sufera de aceasta boala sau nu stiu cum sai zic dar deja incep sa am probleme de sanatate si stiti daca eram intara poate imi era mai usor sa ma put adresa la unspecialist sau orice caci sunt constienta ca este o problema psihica dar eu sunt inSUA si inca sunt ilegal si aici iti trebuie o avere sa te adresezi la medic daca nu ai asigurare si asa zi de zi zic ca am sa ma opresc dar inca nu am facuto am 24 ani 1, 74 si 48 kg am ajuns ca prietenul meu sa nu se mai uite la mine ca am ramas doar oasele, dar de fiecare ata cind maninc imi pare ca am mincat prea mult si se incepe criza, VA ROG FRUMOS AJUTATIMA AM NEVOIE DE AJUTOR SPUNETIMI CE SA FAC caci de un an deja nici ciclu nu mai am va rog ajutor

Stimate domnule Mihnea Dragomir,

Ca specialist in medicina de familie (sau mai bine spus ca absolvent al facultatii de medicina), cu siguranta cunoasteti si problema tulburarilor psihice. Bulimia nervoasa si anorexia nervoasa sunt tulburari de natura psihica si se trateaza ca atare, respectiv de catre un medic psihiatru si/ sau un psihoterapeut, in nici un caz prin tratament homeopatic. Cu tot respectul pentru aceasta forma alternativa de tratament, ea nu este potrivita pentru aceste tulburari. Ca medic, cred ca este important sa recomandati CEL MAI POTRIVIT tratament pentru pacient si tulburarea de care sufera.
Puteti citi mai multe despre aceste tulburari precum si despre tratamentul adecvat in Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM - IV-TR).
Cu respect,
Raluca

Cu tot respectul, subscriu parerii lui anaraluca. E gresit, ca si cadru medical sa indrumi un bolnav fara sa fi sigur pe ceea ce il sfatuiesti. As ruga mult pe cele care se lupta cu boala asta, sa posteze pt ajutorul altora, chiar si al meu, specialisti, psihologi, psihiatri, medici, clinici de la care au primit ajutor. va rog. am nevoie si eu de o mana de ajutor.

Ma scuzati, am si io o problema. Imi sta pe creier cand vad cum este folosita inutil formularea "ca si", in conditiile in care exista o multime de alternative, de pilda "in calitate de cadru medical".
Idem si aia cu "vizavi". Ticuri verbale aparute dupa revolutie.
Adica nu stiti vreun medicament eficient (din import), sa nu ma mai oftic din cauza stereotipiilor verbale ? Multumesc

referitor la subiectul de fata consider ca este vorba de un exces de opioizi. Trebuie eliminat glutenul, cazeina si eventual controlat libidoul daca exista excese. Mai pe scurt, eliminarea factorilor ce perturba mecanismul recompensei.

Desi nu ma pot abtine sa nu-i dau dreptate lui Germont, in ceea ce priveste acel nefericit "si", nu sunt de acord cu el in ceea ce priveste cauzele anorexiei nervoase.Ma constitui intr-un "factor perturbator" al mecanismului recompensei pentru el-veti vedea ca idealul lui Germont este un om superior, care nu mai mananca deloc paine-si spun ca un consult psihiatric este absolut necesar pentru a vedea ce se intampla cu fiecare persoana in parte.Va rog sa nu evitati psihiatrul, cu toate ca psihiatria este o "Cenusareasa" a medicinei si, in plus, mai vin si persoane din exterior care prin atitudinea lor de condamnare a psihiatriei, stigmatizeaza si mai mult pe omul cu tulburari psihice.Oameni buni, de ce n-am privi realitatea in fata si sa ne acceptam asa cum suntem sau sa-i acceptam pe ceilalti, asa cum sunt?
Un alt chibit al forumului, Daniel N, are si el o teorie sociala a bolilor psihice, reducand de asemenea boala psihica la un fel de psihiatrie sociala.Eu cred ca sunt doar strategii de mutare a culpei pe alte coordonate, dupa principiul "nu eu sunt de vina"(subconstientul lor inca nutreste vina).
Psihiatria este un demers uman, care s-a nascut greu, pentru ca e greu sa anailzezi cu puterea mintii, un fenomen al mintii, iar nasterea psihiatriei este un lucru care poate fi asemanat cu marile descoperiri stiintifice.
De aceea, zic eu, n-ar fi tocmai bine sa reducem fenomenele mintii doar la fenomene biologice sau sociale, desi au si aceste lucruri influenta lor.
Mergeti la medicul psihiatru fara teama, oameni buni!Nu-i nimic rusinos, nimic strain de conditia umana!

Abia acum voi putea merge la psihiatru, ca pana acum eram legat de Bucuresti unde nu am medic de familie. Evident ca nu am sa dau bani la o clinica privata pentru un diagnostic tardiv, cu atat mai putin vreun tratament.
-
Mi-am bazat afirmatiile pe niste studii foarte clare despre opioizi si dependente. Adica ultimele doua mesaje:

http://forum.romedic.ro/prod/Masturbarea_creeaza_dependenta?_08338.html

Ca domnul pulberedestele este (sper ca doar temporar) incapabil de a face niste corelatii intre niste concluzii este o cu totul alta chestiune.
In bibliografia ultimului articol sunt niste titluri foarte interesante:

-
An open-label study of naltrexone in the treatment of kleptomania. J Clin Psychiatry
Double-blind naltrexone and placebo comparison study in the treatment of pathological gambling. Biol Psychiatry.
-

De altfel este binecunoscuta utilizarea Naltrexon-ului in tratarea bulimiei. Intrebarea mea este: de ce ar face cineva lobby pentru Naltrexon, cand poti scadea nivelul opioizilor ?

Raspunsul cred ca il banuiti: pentru PROFIT !

N-ARE NICIO LEGATURA PSIHIATRUL ATATA TIMP CAT UNA DINTRE GLANDE NU FUNCTIONEAZA IN PARAMETRII NORMALI.
In cazul tau sunt o gramada de anomalii la varsta asta, cand hormonii de orice fel o iau razna.
Dupa ce vei trece de 25 de ani, deabia atunci iti pui problema ce organ nu functioneaza bine, poate fi o tiroida, poate fi o urmare a unor vitamine luate si ai uitat, a unor medicamente pentru paraziti intestinali, sau chiar paraziti intestinali daca mananci si nu te ingrasi.
Poate fi o boala de stomac, aciditatea creeaza o permanenta foame.
Se pot face tratamente homeopate foarte bune dar insist nu la varsta ta, doar daca adaosul de kg depaseste 20 intr-un an.