anxietate incurabila
laucarmen@De retinut! In timpul unui atac de panica nu ti se poate intampla nimic rau! Vei remarca faptul ca nu se intampla nimic din ceea ce ti-ai imaginat. E foarte important sa constientizezi ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic. Psihoterapeutul Lena Rusti ne sfatuieste sa nu ne gandim foarte mult la simptome si sa nu le acordam atentie, deoarece ele vor creste in intensitate. "Cu cat te gandesti mai mult la ceea ce simti, cu atat vei exacerba simptomele. Relaxeaza-te! Nu poti fi si relaxat si incordat in acelasi timp. Daca te relaxezi, atacul de panica trece de la sine".Trebuie multa seriozitate in timpul tratamentuli.
costiholo...mi se pare aiurea ca noi sa incercam sa sugeram celor abilitati sa faca asta...scheme de tratament.se presupune ca de aceea mergi la psihiatru nu ?? aici in ploiesti nu stiu citi sunt buni ..cel care era ff ok si care m-a scos din criza prima data s-a pensionat deci... acum e merg la o dr care vine de la bucuresti.imi amintesc ca am mai luat rivotril..dar nu imi mai aduc aminte combinatia.stiu doar ca ala un moment dat imi era bine si chiar credeam ca depresia se vindeca.acum dupa toti acesti ani imi dau seama ca o sa o duc cu mine toata viata si ca imi va influenta major viata, deciziile, reactiile.si faptul ca sunt asa de pesimista nu ajuta cu nimic.imi e greu sa fac orice si iti dai seama ca fiind mama si femeie am unele lucruri de facut obligatorii.ma supara orice si cind se intimpla ceva...(si parca e un facut tot timpul apare citeceva)intru automat in panica , parca nu ma simt in stare sa rezolv nimic.cred ca ma intelegi...cu toate ca am rezolvat intotdeauna orice, panica asta imi maninca vointa si singuratatea sufletul.parca mi-am pierdut linistea si echilibrul pt totdeauna..o sa vb luni la dr despre rivotril si asocierea lui cu ceva..incercind atitea scheme in ultimul an si avind starea asta permanenta de ameteala si rau am inceput sa ma gindesc sa nu am altceva.am luat o frica groaznica de medici si in afara de analizele pe care le-am facut anul trecut nu am mai mers la nici unul.atunci la operatie in 2002...am trait clipe de cosmar.cind am iesit pe usa am crezut ca nu o sa ma mai intorc acasa.modul in care mi-au adus la cunostinta ca treb sa ma operez a fost total inuman si de direct.sunt oameni care sunt mai sensibili cu care trebuie sa stii cum sa vorbeesti sau sa ii dai o veste...si pe fondul asta a urmat totul...si in final caderea mea,.
Poate ni-se pare aiurea dar fiecare dintre noi este unic si tratamentul de multe ori ar trebui personalizat, combinatiile sunt extrem de multe si ca sa le incercam pe fiecare dintre noi ne-ar trebui o viata. Romania sta foarte prost in domeniul acesta, nu avem aproape nimic logistic cu privire la investigatiile amanuntite cu privire la aceste maladii depresive anxioase, totul se face dupa ureche, lutareste, dar putem sa sugeram medicului daca consideram ca avem incredere intr-un medicament sa incercam cu el. Rivotrilul este foarte bun pentru mine, este posibil sa te ajute si pe tine, dar poate fi si altceva mai sofisticat, mai ales ca rivotrilul totusi este destul de batran, in orice caz nu-ti pierde speranta, faptul ca dupa 2 luni de tratament cu cipralex ai intrerupt, ai procedat cum se poate mai prost, in nici un caz nu avem voie sa oprim noi un tratament; trebuie sa mergem la medic iar el il poate inlucui cu altceva, trebuie sa cooperam cu medicul curant pana cand gasim combinatia optima si eficienta, mergem la controale periodice pana ne stabilizam psihic si gasim o doza de intretinere care sa ne asigure linistea de care avem nevoie, aceasta combinatie si doza trebuie luata "a la long" atat cat consideram noi si medicul; poate 6 luni, poate 1 an, sau 2, nu are importanta, totul este sa ne stabilizam; trebuie treptat cu grija redus tratamentul, poate dura tot la fel de mult. In general numai asa reusim sa tratam anxietatile. Daca maine ne pierdem speranta si pe acest fond intrerupem tratamentul, nu am rezolvat nimic, din contra dovedim un caracter instabil o lipsa de incredere, pesimism, si trebuie sa ne revizuim atitudinea de la nivel mental, altfel vom fi victime toata viata.
Trebuie sa-ti mai spun ca eu sufar de nevroza anxioasa din 1984 multi ani am mai tras din cauza neseriozitatii mele, incepeam un tratament si cand constatam ca nu ma simt bine intrerupeam, ma opream de multe ori si dupa 6 luni de tratament; in momentul in care am gasit un medic neuropsihiatru care mi-a explicat ca daca opresc tratamentul am stricat totul si vom incepe un alt traseu am reusit sa descopar ca vina era a mea in totalitate, era vorba de neseriozitatea mea fata de mine insumi. Sunt cazuri in care nu te simti bine pe toata perioada tratamentului starea de liniste venind si dupa 6 luni. Zoloftul, seroxatul, cipralexul, nu trebuie neaparat sa-ti stopeze starile am mai spus-o, celelalte fac acest lucru xanaxul, frontinul, helexul, etc. Pentru mine Rivotrilul a fost si ramane cel mai eficient, si acum cand nu ma simt bine mai iau cate un sfert de pastila din cea de 2 mg chiar si o jumatate uneori si ma linistesc. Cel care te trateaza si iti regleaza nivelul de serotonina este cipralexul, zoloftul, serliftul, seroxatul, etc, ele se asociaza. Succes !
multumesc !cu tratamentul nu o sa fie o problema pt ca sunt obisnuita..mai greu o sa fie cu atitudinea de la nivel mental...dar acm..ce-o fi o fi...o sa fie aproape imposibil avind in vedere si contextul social in care traim plus restul problemelor si emotiilor.sunt o fire extrem de sensibila...dar nu vreau sa te mai plictisesc.un weekend placut !
buna ziua !
vad ca suntem multi suferinzi de anxietate.cred ca trec si eu pe la psihiatru sa imi dea ceva ca vreau o pauza!... nu am atacuri de panica, dar nu ma pot relaxa de multi ani. e o incordare si o frica ( uneori nemotivata) care ma ruineaza. sunt genul pesimist ( sa zicem ca vedem un avion : cei mai multi percep ca e un mijloc de transport, eu ma gandesc " cum naiba au avut curaj sa se deplaseze oamenii aceia cu ceva care o sa cada " ). deci ma macina o mie de spaime si de griji, orice obstacol mi se pare ca e capatul lumii.
mai punem la socoteala ca multe griji au o componenta cat se poate de reala ( trebuie sa imi caut un servici, vreau sa slabesc si nu pot, etc.). ma sperie tot ce se poate intampla si anticipez, fac scenarii ( de ex, stim cu totii ca la noi sunt periodic cutremure. casa parintilor mei s-a daramat la cutremur. ca urmare eu am o geanta pregatita cu apa, lanterna, haine, etc, care sa ne fie la indemana in caz de...).
vreau sa ma relaxez, sa mai stau si eu in fata oglinzii cum fac femeile, sa merg si eu la un coafor fara sa ma simt vinovata ca in banii aia puteam sa mai cumpar ceva util in casa.
offf !
vad ca suntem multi suferinzi de anxietate.cred ca trec si eu pe la psihiatru sa imi dea ceva ca vreau o pauza!... nu am atacuri de panica, dar nu ma pot relaxa de multi ani. e o incordare si o frica ( uneori nemotivata) care ma ruineaza. sunt genul pesimist ( sa zicem ca vedem un avion : cei mai multi percep ca e un mijloc de transport, eu ma gandesc " cum naiba au avut curaj sa se deplaseze oamenii aceia cu ceva care o sa cada " ). deci ma macina o mie de spaime si de griji, orice obstacol mi se pare ca e capatul lumii.
mai punem la socoteala ca multe griji au o componenta cat se poate de reala ( trebuie sa imi caut un servici, vreau sa slabesc si nu pot, etc.). ma sperie tot ce se poate intampla si anticipez, fac scenarii ( de ex, stim cu totii ca la noi sunt periodic cutremure. casa parintilor mei s-a daramat la cutremur. ca urmare eu am o geanta pregatita cu apa, lanterna, haine, etc, care sa ne fie la indemana in caz de...).
vreau sa ma relaxez, sa mai stau si eu in fata oglinzii cum fac femeile, sa merg si eu la un coafor fara sa ma simt vinovata ca in banii aia puteam sa mai cumpar ceva util in casa.
offf !
ma gandeam sa va intreb daca ati incercat sa va confruntati cu temerile, fricile sau fobiile voastre. poate ca si asta ne-ar ajuta, daca am reusi sa inlaturam cauzele ( atunci cand temerea este motivata de ceva).
e cineva dispus sa spuna ce il sperie?...si cum a inceput?
e cineva dispus sa spuna ce il sperie?...si cum a inceput?
@ dora_s
S-a confruntat o prietena cu tot felul de fobii printre care cele pe care le ai si tu si i-au trecut cu tratament. Dar trebuie sa mentionezi la dr. toate aceste fobii ca sa stie ce pastile iti recomanda.
Multa sanatate iti doresc.
Cu pace,
Clara
S-a confruntat o prietena cu tot felul de fobii printre care cele pe care le ai si tu si i-au trecut cu tratament. Dar trebuie sa mentionezi la dr. toate aceste fobii ca sa stie ce pastile iti recomanda.
Multa sanatate iti doresc.
Cu pace,
Clara
Bună. Va citesc de ceva vreme insa abia azi imi fac cont să va povestesc putin si despre micile mele probleme. Eu sufăr de ceva vreme de anxietate usoară datorata unor socuri ce le-am suferit in 2008 (prima data mi-a murit o prietena foarte buna, pe urma s-a imbolnavit bunica mea si fiind de la sat s-a mutat la mine pentru a face tratament. Ea are diabet si a ajuns in situatia in care au trebuit sa ii taie piciorul fiindca nu mai avea circulatie) Eu am vazut toate astea, am suferit alaturi de ea si de multe ori ma gandeam ca mai bine treceam eu prin toate astea fiindca sunt mai tanara si mai puternica. Insa au inceput problemele si la mine, la analize mi-a iesit lipsa de calciu si de magneziu si doctorita mi-a prescris Magne B6 si calciu+tablete 9 vita si fier. Am schimbat tratamentul care pot sa zic ca a dat rezultate fiindca pe 80-90% sunt vindecată, insa ma mai simt rau cateodata si de doua ori am facut atac de panică. Am zis ca voi trece peste toate astea prin vointa si prin sprijinul celor dragi mie, insa o prietena care mergea de ceva vreme la neurolog mi-a recomandat sa fac o vizita sa aflu si parerea dansei. Cand am ajuns acolo si am vazut cum erau oamenii care veneau la control mi-am dat seama ca eu de fapt nu am nimic, iar marea dezamagire a aparut in momentul in care am intrat in cabinetul neuroloagei dupa doua ore de nervi si stat fiindca ea intarziasa, nu ca asta ar fi fost baiul, insa ne-a tratat foarte flegmatic si fara chef. Eu facusem EKG si i-am zis de asta, ca mi-a zis cardiologul ca n-am nimic, doar ca sunt mai emotiva de felul meu, si i-am zis ce am luat (medicamentele+ sunatoare si inca ceva ce-mi prescrisese medicul de familie pentru un somn linistit, ceva cu passiflora si Sedatif Pc) Ea s-a uitat la mine si mi-a zis ca cu alea nu-mi trece ca degeaba le-am luat (cum adica degeaba? daca eu ma simt mult mai bine, singura mea teama e sa merg singura pe strada pe jos ca in masina nu am treaba)
Mi-a prescris Arketis, la fel ca si fetei ce ma insotea, asta dupa 5 minute in care tot ceea ce ii ziceam nu baga de seama. Cand am ajuns acasa, am citit prospectul si reactiile adverse si am observat ca eu 90% din alea nu le-am avut sa le-am avut foarte putin, plus ca acesta nu este indicat in probleme oftalmologice (eu am miopie -4) Asa ca am decis sa NU IAU NIMIC PRESCRIS DE EA, CA-MI FACE MAI MULT RAU DECAT BINE, dupa cum am citit si pe aici ca multi s-au simtit rau de la acest medicament, si sa merg in continuare cu Magne B6 si Sedatif Pc la nevoie + sedinte de psihoterapie pentru a scapa de anumite temeri pe care le mai am.
Pana la urma am ajuns la concluzia ca increderea in sine, vointa si sprijinul celor dragi te ajuta sa te faci bine.
MULTA SANATATE VA DORESC TUTUROR, SA NE AUZIM CU BINE!
Mi-a prescris Arketis, la fel ca si fetei ce ma insotea, asta dupa 5 minute in care tot ceea ce ii ziceam nu baga de seama. Cand am ajuns acasa, am citit prospectul si reactiile adverse si am observat ca eu 90% din alea nu le-am avut sa le-am avut foarte putin, plus ca acesta nu este indicat in probleme oftalmologice (eu am miopie -4) Asa ca am decis sa NU IAU NIMIC PRESCRIS DE EA, CA-MI FACE MAI MULT RAU DECAT BINE, dupa cum am citit si pe aici ca multi s-au simtit rau de la acest medicament, si sa merg in continuare cu Magne B6 si Sedatif Pc la nevoie + sedinte de psihoterapie pentru a scapa de anumite temeri pe care le mai am.
Pana la urma am ajuns la concluzia ca increderea in sine, vointa si sprijinul celor dragi te ajuta sa te faci bine.
MULTA SANATATE VA DORESC TUTUROR, SA NE AUZIM CU BINE!
pt CAlex...daca ai sa poti sa iti stapinesti si sa domini tu starile e ok.daca nu..mergi totusi la un psihiatru pt ca nu iti dai seama ce iad va deveni viata ta daca nu incerci sa tratezi aceasta afectiune.eu ma chinui din 2002 si sia asa parca o fac degeaba.deci dpinde de tine cu cit esti mai puternica si iti doresti mai mult sa scapi te va atinge mai greu.acum stii si tu ca depresiile astea sunt de atitea feluri ca uneori nici nu mai stii ce ai.deci..consulta si un psihiatru.la un neurolog am fost si eu vineri care mi-a facut o gramada de teste si mi-a spus ca din pct neurologic sunt perfect sanatoasa...si totusi starile de rau exista si ma chinuie permanent.se spune ca esti singurul tau leac si doctor..daca poti fa-o.nu te izola, lupta.poate esti si mai tinara ca mine si vei gasi si o motivatie.eu sunt o fire mai slaba si imi este ff greu sa lupt singura..dar toate poate au un inceput si un sfirsit..pt fiecare.succes din tot sufletul
@ CAlex si @ laucarmen
Nu conteaza cum s-a simtit persoana x sau y cu un anumit medicament. Conteaza ce reactie are organismul vostru care este distinct de al lui x sau al lui y la acel medicament. Si asta nu vedeti decat daca incercati medicamentul prescris, in dozele minime cu care voi functionati. Luati o pastila, doua, vedeti cum e. CAlex, daca tu te simteai bine cu Magne, Sedatif PC si psihoterapie, nu mai aveai ce cauta la neurolog. Ai incercat macar la nevoie Arketis sau Seroxat ? E acelasi lucru. Dupa parerea mea e unul dintre cele mai bune medicamente pentru anxietate. Mie mi-a trecut anxietatea in 6 luni de tratament. Iar altii trebuie sa ia poate zeci de ani.
Depresia si anxietatea sunt niste boli cum sunt diabetul, cum sunt bolile cardiovasculare. Nu se vindeca prin propria ta dorinta de a lupta si de a depasi ce ? Niste dezechilibrice chimice ale substantelor produse de creier ?
Statistic e demonstrat ca bolnavii s-ar duce la orice alt doctor in afara de cel psihiatru. Care e problema ? Nu sunt si astea niste boli ? Suntem noi vinovati de ele ? Organismul trebuie ajutat, nu ? Mie prea putin imi pasa ca medicului ii zice psihiatru. Daca el imi da niste medicamente cu care viata sa nu mai fie un cosmar, parerea altora despre mine e egala cu zero. Nu ma ingrijesc ei, nu le pasa lor de viata mea.
E adevarat ca multe dintre medicamente au efecte adverse pe care nu le poti suporta. Dar incercati doze mai mici. De exemplu conform prospectului de la depakine eu ar trebui sa iau intre 1600 si 2400 mg pe zi. Dar functionez foarte bine de un an cu 250 mg/zi. Numai in cazuri in care simt ca am nevoie de mai mult iau maxim 500 mg.
Asa si cu alte medicamente. Ori luati doze mai mici sa nu existe efectele secundare, ori daca nu, aveti rabdare si schimbati-le pina cand ajungeti la medicamentul cu care va simtiti voi bine.
Imi cer iertare pentru tonul mai vehement. Dar stiu persoane care au suferit zeci de ani si s-au izolat pentru ca nu au contientizat ca acestea sunt niste boli si nu au vrut sa se trateze. Merita sa iti pierzi atata timp din viata aiurea ?
Nu conteaza cum s-a simtit persoana x sau y cu un anumit medicament. Conteaza ce reactie are organismul vostru care este distinct de al lui x sau al lui y la acel medicament. Si asta nu vedeti decat daca incercati medicamentul prescris, in dozele minime cu care voi functionati. Luati o pastila, doua, vedeti cum e. CAlex, daca tu te simteai bine cu Magne, Sedatif PC si psihoterapie, nu mai aveai ce cauta la neurolog. Ai incercat macar la nevoie Arketis sau Seroxat ? E acelasi lucru. Dupa parerea mea e unul dintre cele mai bune medicamente pentru anxietate. Mie mi-a trecut anxietatea in 6 luni de tratament. Iar altii trebuie sa ia poate zeci de ani.
Depresia si anxietatea sunt niste boli cum sunt diabetul, cum sunt bolile cardiovasculare. Nu se vindeca prin propria ta dorinta de a lupta si de a depasi ce ? Niste dezechilibrice chimice ale substantelor produse de creier ?
Statistic e demonstrat ca bolnavii s-ar duce la orice alt doctor in afara de cel psihiatru. Care e problema ? Nu sunt si astea niste boli ? Suntem noi vinovati de ele ? Organismul trebuie ajutat, nu ? Mie prea putin imi pasa ca medicului ii zice psihiatru. Daca el imi da niste medicamente cu care viata sa nu mai fie un cosmar, parerea altora despre mine e egala cu zero. Nu ma ingrijesc ei, nu le pasa lor de viata mea.
E adevarat ca multe dintre medicamente au efecte adverse pe care nu le poti suporta. Dar incercati doze mai mici. De exemplu conform prospectului de la depakine eu ar trebui sa iau intre 1600 si 2400 mg pe zi. Dar functionez foarte bine de un an cu 250 mg/zi. Numai in cazuri in care simt ca am nevoie de mai mult iau maxim 500 mg.
Asa si cu alte medicamente. Ori luati doze mai mici sa nu existe efectele secundare, ori daca nu, aveti rabdare si schimbati-le pina cand ajungeti la medicamentul cu care va simtiti voi bine.
Imi cer iertare pentru tonul mai vehement. Dar stiu persoane care au suferit zeci de ani si s-au izolat pentru ca nu au contientizat ca acestea sunt niste boli si nu au vrut sa se trateze. Merita sa iti pierzi atata timp din viata aiurea ?
@ clara:
eu ma refeream nu la tratament medicamentos ci mai mult la o incercare de a ne depasi temerile prin forte proprii. adica, ce temeri /fobii au alti anxiosi , daca au identificat motivele acestor stari si cum fac fatza.
e adevarat ca medicamentele actioneaza rapid dar nu inlatura cauza , in cazul meu sau al altora ca mine. nu cred ca anxietatea are o cauza organica, chimica (daca NU e insotita si de alte tulburari ). e mai mult o consecinta a experientelor traite, este ceva "invatat"..o conditionare. ma tot gandeam sa revin la un cabinet de psihiatrie dar acolo nu se vindeca traumele emotionale. dupa ce voi lua alt medicament minune voi fi tot un copil parasit de mama la 2 ani, cu tata alcoolic, cu complexe de inferioritate , etc
presupun ca o persoana anxioasa poate functiona foarte bine cu un minim suport din partea uni psiholog bun. dar un psiholog ne costa si nu multi ne permitem, avand venituri medii.
eu ma refeream nu la tratament medicamentos ci mai mult la o incercare de a ne depasi temerile prin forte proprii. adica, ce temeri /fobii au alti anxiosi , daca au identificat motivele acestor stari si cum fac fatza.
e adevarat ca medicamentele actioneaza rapid dar nu inlatura cauza , in cazul meu sau al altora ca mine. nu cred ca anxietatea are o cauza organica, chimica (daca NU e insotita si de alte tulburari ). e mai mult o consecinta a experientelor traite, este ceva "invatat"..o conditionare. ma tot gandeam sa revin la un cabinet de psihiatrie dar acolo nu se vindeca traumele emotionale. dupa ce voi lua alt medicament minune voi fi tot un copil parasit de mama la 2 ani, cu tata alcoolic, cu complexe de inferioritate , etc
presupun ca o persoana anxioasa poate functiona foarte bine cu un minim suport din partea uni psiholog bun. dar un psiholog ne costa si nu multi ne permitem, avand venituri medii.
un exemplu de fobie care a trecut pur si simpu : frica de paianjeni. oricat de ridicol ar suna, imi era o frica de paianjeni, greu de descris.de cativa ani cresc multe flori si mai intra paianjeni in casa. asa ca trebuie prinsi si relocati..afara..acum sunt in stare sa il si ating.
asta ma duce cu gandul la un documentar in care aratau ca "tratamentul " pt fobiile cu insecte samd este chiar expunerea pacientului pana la desensibilizare. se pare ca metoda e eficienta.
de ce nu ar fi la fel de eficiente astfel de metode si pt alte pb care cauzeaza anxietatea ? ceva sfaturi?
asta ma duce cu gandul la un documentar in care aratau ca "tratamentul " pt fobiile cu insecte samd este chiar expunerea pacientului pana la desensibilizare. se pare ca metoda e eficienta.
de ce nu ar fi la fel de eficiente astfel de metode si pt alte pb care cauzeaza anxietatea ? ceva sfaturi?
Doamna Dora,
Daca cititi cu atentie cele 20 de pagini de pe topicul acesta, "Anxietate incurabila", veti vedea ca sunt multe persoane care sufera de anxietate si care au fost la psihoterapie fara folos. Tot medicamentele sunt cele care ii ajuta.
In ceea ce priveste fobiile, daca v-a trecut frica de paianjeni fara sa luati in toata aceasta perioada vreun medicament, e extraordinar. Dar daca ati luat vreunul, fiti sigura ca problema a trecut si datorita lui. Cunosc persoane cu aceasta frica de paianjeni pe care au depasit-o cu tratament. Faptul ca acum ei nu se mai tem de paianjeni este deci o consecinta a tratamentului.
Ceea ce trebuie sa inteleaga bolnavii cu afectiuni psihice este insa ca aceste afectiuni sunt cronice, cum sunt bolile cardiovasculare sau diabetul. Trebuie facut tratament toata viata. Si astfel pot trai oamenii pina pe la varste de peste 80 de ani. Rare cazurile fericite in care boala are perioade de remisie.
Eu am avut o perioada de anxietate de 1 an si jumatate, in care aceasta nu mai era insotita de nici o alta tulburare fizica. Ma gandesc la batai rapide ale inimii sau amorteli sau altceva. Mi-era frica fara motiv. Simteam acea frica pina in varfurile degetelor.
E adevarat ca au fost o serie de shocuri si de deceptii care au precedat-o dar nu m-a ajutat cu absolut nimic sa discut cu un psiholog sau cu o persoana avizata sau nu, sa depistez acele shocuri. Chiar mai rau imi facea sa imi reamintesc de ele si sa le relatez. E ca si cum as retrai toate acele probleme. Nu vad sensul. Ele apartin trecutului, s-au intamplat, dar mi-au produs mie un dezechilibru organic, nu ? O tulburare psihica, adica o boala care a afectat acei neurotransmitatori. Acest dezechilibru se manifesta prin anxietate.
Eu as putea sa vorbesc cu oricine oricat sa ii povestesc despre problemele prin care am trecut. Dar la ce imi foloseste ? In cazul meu nu mi s-a reglat fizic (pentru ca neurotransmitatorii sunt niste substante pina la urma) sau chimic, cum vreti sa o luati, acest nivel. Pentru a nu se mai produce anxietatea.
Ca sa reiau: intai se produce un shoc sau mai multe, pe un fond psihic ereditar de cele mai multe ori, se deregleaza nivelul de neurotransmitatori (si vedeti dumneavoastra filmuletele realizate pe calculator pe youtube; cum ei nu mai pot actiona in mod normal, tocmai din cauza dezechilibrelor). Consecinta: aparitia anxietatii sau a depresiei sau a altor afectiuni.
Cand aveti putin timp, vizionati filmuletul de pe youtube: How Anxiety Affects the Body si veti intelege cum afecteaza aceasta boala corpul fizic.
http://www.youtube.com/watch?v=ToSNC8levLg
Cu pace,
Clara
Daca cititi cu atentie cele 20 de pagini de pe topicul acesta, "Anxietate incurabila", veti vedea ca sunt multe persoane care sufera de anxietate si care au fost la psihoterapie fara folos. Tot medicamentele sunt cele care ii ajuta.
In ceea ce priveste fobiile, daca v-a trecut frica de paianjeni fara sa luati in toata aceasta perioada vreun medicament, e extraordinar. Dar daca ati luat vreunul, fiti sigura ca problema a trecut si datorita lui. Cunosc persoane cu aceasta frica de paianjeni pe care au depasit-o cu tratament. Faptul ca acum ei nu se mai tem de paianjeni este deci o consecinta a tratamentului.
Ceea ce trebuie sa inteleaga bolnavii cu afectiuni psihice este insa ca aceste afectiuni sunt cronice, cum sunt bolile cardiovasculare sau diabetul. Trebuie facut tratament toata viata. Si astfel pot trai oamenii pina pe la varste de peste 80 de ani. Rare cazurile fericite in care boala are perioade de remisie.
Eu am avut o perioada de anxietate de 1 an si jumatate, in care aceasta nu mai era insotita de nici o alta tulburare fizica. Ma gandesc la batai rapide ale inimii sau amorteli sau altceva. Mi-era frica fara motiv. Simteam acea frica pina in varfurile degetelor.
E adevarat ca au fost o serie de shocuri si de deceptii care au precedat-o dar nu m-a ajutat cu absolut nimic sa discut cu un psiholog sau cu o persoana avizata sau nu, sa depistez acele shocuri. Chiar mai rau imi facea sa imi reamintesc de ele si sa le relatez. E ca si cum as retrai toate acele probleme. Nu vad sensul. Ele apartin trecutului, s-au intamplat, dar mi-au produs mie un dezechilibru organic, nu ? O tulburare psihica, adica o boala care a afectat acei neurotransmitatori. Acest dezechilibru se manifesta prin anxietate.
Eu as putea sa vorbesc cu oricine oricat sa ii povestesc despre problemele prin care am trecut. Dar la ce imi foloseste ? In cazul meu nu mi s-a reglat fizic (pentru ca neurotransmitatorii sunt niste substante pina la urma) sau chimic, cum vreti sa o luati, acest nivel. Pentru a nu se mai produce anxietatea.
Ca sa reiau: intai se produce un shoc sau mai multe, pe un fond psihic ereditar de cele mai multe ori, se deregleaza nivelul de neurotransmitatori (si vedeti dumneavoastra filmuletele realizate pe calculator pe youtube; cum ei nu mai pot actiona in mod normal, tocmai din cauza dezechilibrelor). Consecinta: aparitia anxietatii sau a depresiei sau a altor afectiuni.
Cand aveti putin timp, vizionati filmuletul de pe youtube: How Anxiety Affects the Body si veti intelege cum afecteaza aceasta boala corpul fizic.
http://www.youtube.com/watch?v=ToSNC8levLg
Cu pace,
Clara
dna clara, de acord ca pt suferintele psihice native, ereditare , se impune un tratament mai ales daca persoana nu poate functiona autonom in societate. dar eu am fost un copil normal, premiant, sociabil, apoi student bursier, iar ca adult nu ma remarc printr-un comportament iesit din comun , socializez, pot munci. citesc si ma ingrozesc despre alte afectiuni psihice si vad oameni nevoiti sa traiasca sedati.
anxietatea si cateva fobii nu sunt un motiv suficient sa ma faca dependenta de medicamente eu vreau sa dispara cauzele problemelor mele, nu sa le amortesc si sa se intoarca. iar pt asta e nevoie de psihoterapie chiar daca e neplacut. de ani de zile ma bate gandul sa incerc eventual hipnoza, dar nu am habar unde si mi-e cam teama.
in anxietatea asta pe care eu o numesc dobandita ( o fobie sociala selectiva ), cred ca apare un comportament invatat, repetitiv si acesta se autointretine . daca nu ar exista stimulii (rememoarea experientelor traumatizante ) si as avea o tehnica de aparare, ar inceta si manifestarile.
frica de paianjeni cred ca o au multi oameni, s-au facut si filme proaste pe tema asta .desigur ca daca locuiti in bucuresti, va sunt familiari uriasii gandaci americani, aceia care pot sa zboare. imi iau libertatea de a ma teme in continuare de ei, macar pt ca au 5-6 cm si sunt gretzosi.
anxietatea si cateva fobii nu sunt un motiv suficient sa ma faca dependenta de medicamente eu vreau sa dispara cauzele problemelor mele, nu sa le amortesc si sa se intoarca. iar pt asta e nevoie de psihoterapie chiar daca e neplacut. de ani de zile ma bate gandul sa incerc eventual hipnoza, dar nu am habar unde si mi-e cam teama.
in anxietatea asta pe care eu o numesc dobandita ( o fobie sociala selectiva ), cred ca apare un comportament invatat, repetitiv si acesta se autointretine . daca nu ar exista stimulii (rememoarea experientelor traumatizante ) si as avea o tehnica de aparare, ar inceta si manifestarile.
frica de paianjeni cred ca o au multi oameni, s-au facut si filme proaste pe tema asta .desigur ca daca locuiti in bucuresti, va sunt familiari uriasii gandaci americani, aceia care pot sa zboare. imi iau libertatea de a ma teme in continuare de ei, macar pt ca au 5-6 cm si sunt gretzosi.
dora, si la mine pot spune ca anxietatea s-a "nascut" ca o consecinta a experientelor prin care am trecut
insa de la an la an, ma simt tot mai bine si mai stapana pe fortele proprii
la psiholog inca nu am fost insa intentionez sa fac terapie, la mine a contat extrem de mult ca au existat persoane care m-au sprijinit si datorita lor am depasit toate cele rele
la mine au existat ganduri negre, nu legate de mine, ci de persoanele din jurul meu, teama ca li se poate intampla ceva rau daca intarziau acasa sau daca nu-mi raspundeau la telefon sau in cazul prietenilor aflati departe, daca nu vorbeam cu ei
eu la medicul de familie am fost des in perioada aia, deja il stresam la cate vizite ii faceam, insa ultima oara cand am fost a constatat si el ca sunt mult mai bine. doctorul m-a trimit la cardiolog fiindca aveam tahicardie, iar ultima data, dupa ultimile analize a pus diagnosticul de anemie feripriva(lipsa de fier), de aici pofta mea de a manca spanac(pe care nici nu-l puteam inghiti inainte). ei bine, de cand mananc mai sanatos si la ore constante, ma simt mult mai bine =)
eu zic sa incercati asa si pe urma sa recurgeti la medicamente, fiindca pana la urma sunt droguri
MULTA SANATATE TUTUROR!
insa de la an la an, ma simt tot mai bine si mai stapana pe fortele proprii
la psiholog inca nu am fost insa intentionez sa fac terapie, la mine a contat extrem de mult ca au existat persoane care m-au sprijinit si datorita lor am depasit toate cele rele
la mine au existat ganduri negre, nu legate de mine, ci de persoanele din jurul meu, teama ca li se poate intampla ceva rau daca intarziau acasa sau daca nu-mi raspundeau la telefon sau in cazul prietenilor aflati departe, daca nu vorbeam cu ei
eu la medicul de familie am fost des in perioada aia, deja il stresam la cate vizite ii faceam, insa ultima oara cand am fost a constatat si el ca sunt mult mai bine. doctorul m-a trimit la cardiolog fiindca aveam tahicardie, iar ultima data, dupa ultimile analize a pus diagnosticul de anemie feripriva(lipsa de fier), de aici pofta mea de a manca spanac(pe care nici nu-l puteam inghiti inainte). ei bine, de cand mananc mai sanatos si la ore constante, ma simt mult mai bine =)
eu zic sa incercati asa si pe urma sa recurgeti la medicamente, fiindca pana la urma sunt droguri
MULTA SANATATE TUTUROR!
PTR RAMONA CRISTINA
scuze de deranj desi vad comentul tau e din 2007 vroiam sa te intreb ce ai mai facut legat de boala ta si eu sufar de agorafobiesi mai ales ca nu sunt in tara imi este groaznic de greu mai ales ptr ca eu obisnuiam sa am o viata foarte activa iar acum mi se limiteza la maxim activitatile.te rog spune mi daca ai gasit vreun remediu.
scuze de deranj desi vad comentul tau e din 2007 vroiam sa te intreb ce ai mai facut legat de boala ta si eu sufar de agorafobiesi mai ales ca nu sunt in tara imi este groaznic de greu mai ales ptr ca eu obisnuiam sa am o viata foarte activa iar acum mi se limiteza la maxim activitatile.te rog spune mi daca ai gasit vreun remediu.
Bună seara, am fost diagnosticata cu tuburare obsesiv compulsivă şi mi-a dat ca tratament 0, 25 mg xanax doar seara la culcare, timp de trei luni, problema este ca mi-e cam frică sa nu devin dependentă, doctorita mea mi-a zic ca are ea grijă să nu devin dependentă. Nu stiu ce sa fac, acum incep sa ma simt mai bine după o lună de tratament dar trebuie sa ai si vointa, in permanentă sa-ti repeti ca poti sa treci peste asta. Multă sanatate!
Acesta este cel mai bun topic de pe Forum legat de anxietate.
Va rog sa il parcurgeti daca vreti sa aflati ce si cum din experienta altora de ani si zeci de ani de boala.
Va rog sa il parcurgeti daca vreti sa aflati ce si cum din experienta altora de ani si zeci de ani de boala.
Cum de ai ajuns la concluzia asta ? Mai tu ai facut studii intre timp si acum dai sfaturi la altii ce e bun si ce nu e pe acest site !! :))
Am ajuns sa citesc acest topic dupa ce mi-a sugerat clara sa-l parcurg.
Istoria mea cu aceasta boala este relativ scurta...2 ani jumatate fata de altii care sunt 'veterani' dar am trecut prin toate etapele anxietatii/depresiei.
In primul rand am urmat mai multe tratamente Coaxil, Mirzaten, Zoloft, Cipralex, Prozac.eu sunt dependent de Rivotril, pentru mine a fost sfant in momentul in care nu puteam sa ma ridic din pat, aproximativ 3 luni de zile am stat la pat, mi-am facut fel si fel de analize sperand ca o sa gasesc ceva fizic, bineinteles ca n-am gasit.
Am inceput un tratament sustinut cu Cipralex si Rivotril si am luat-o din loc, sportul m-a ajutat foarte mult, ma relaxeaza si dispare senzatia aceea de incordare...ce ma supara foarte mult este faptul ca nu ma pot concentra foarte bine, daca citesc ceva, daca stau la pc, sau ma uit la tv imediat imi apare o durere in spatele ochiilor, presiune in cap, senzatie de cap tulbere, etc...de asta n-am reusit sa scap, mai am probleme cand stau in picioare, cand ma ridic brusc...am scapat de senzatia de sufocare care m-a tintit la pat 3 luni, faceam 2-3 atacuri de panica...iar acum am ramas cu sechelele enumerate mai sus...momentan sunt pe Rivotril 0.5 mg seara, iar la nevoie mai iau si dimineata 0.25 mg.
Ce pot sa spun ca avea dreptate clara intr-un post dupa alt topic, este cumplita senzatia de anxietate/depresie...am facut toate analizele posibile, n-am gasit nimic, de la Rmn-uri pana la simplele analize de sange, etc.
Sunt multe de spus...dar se pare ca titlul topicul-ului mi se potriveste si mie, momentan nu cred ca exista un tratament cu adevarat complet,...sa faca boala sa dispara si aici ma refer la cei care au o anxietate si o depresie puternica, nu stari de sezon sau aparute in urma anumitor evenimente mai putin placute.nu ma intelegeti gresit, sunt foarte activ, fac sport, ies din casa cel putin jumatate din zi, vara/primara mi-o petrec mai mult afara cu fel si fel de activitati, dar nu stiu daca mai pot fi vreodata linistit(aceea liniste interioara) pe care am avut-o inainte de 'intalnirea' cu anxietatea/depresia...initial diagnosticul a fost atacuri de panica, apoi tulburare de panica, acum cred ca am dat-o intr-o anxietate generalizata vs depresie.
Sper ca am fost cat de cat coerent, scriu dupa tel.
Istoria mea cu aceasta boala este relativ scurta...2 ani jumatate fata de altii care sunt 'veterani' dar am trecut prin toate etapele anxietatii/depresiei.
In primul rand am urmat mai multe tratamente Coaxil, Mirzaten, Zoloft, Cipralex, Prozac.eu sunt dependent de Rivotril, pentru mine a fost sfant in momentul in care nu puteam sa ma ridic din pat, aproximativ 3 luni de zile am stat la pat, mi-am facut fel si fel de analize sperand ca o sa gasesc ceva fizic, bineinteles ca n-am gasit.
Am inceput un tratament sustinut cu Cipralex si Rivotril si am luat-o din loc, sportul m-a ajutat foarte mult, ma relaxeaza si dispare senzatia aceea de incordare...ce ma supara foarte mult este faptul ca nu ma pot concentra foarte bine, daca citesc ceva, daca stau la pc, sau ma uit la tv imediat imi apare o durere in spatele ochiilor, presiune in cap, senzatie de cap tulbere, etc...de asta n-am reusit sa scap, mai am probleme cand stau in picioare, cand ma ridic brusc...am scapat de senzatia de sufocare care m-a tintit la pat 3 luni, faceam 2-3 atacuri de panica...iar acum am ramas cu sechelele enumerate mai sus...momentan sunt pe Rivotril 0.5 mg seara, iar la nevoie mai iau si dimineata 0.25 mg.
Ce pot sa spun ca avea dreptate clara intr-un post dupa alt topic, este cumplita senzatia de anxietate/depresie...am facut toate analizele posibile, n-am gasit nimic, de la Rmn-uri pana la simplele analize de sange, etc.
Sunt multe de spus...dar se pare ca titlul topicul-ului mi se potriveste si mie, momentan nu cred ca exista un tratament cu adevarat complet,...sa faca boala sa dispara si aici ma refer la cei care au o anxietate si o depresie puternica, nu stari de sezon sau aparute in urma anumitor evenimente mai putin placute.nu ma intelegeti gresit, sunt foarte activ, fac sport, ies din casa cel putin jumatate din zi, vara/primara mi-o petrec mai mult afara cu fel si fel de activitati, dar nu stiu daca mai pot fi vreodata linistit(aceea liniste interioara) pe care am avut-o inainte de 'intalnirea' cu anxietatea/depresia...initial diagnosticul a fost atacuri de panica, apoi tulburare de panica, acum cred ca am dat-o intr-o anxietate generalizata vs depresie.
Sper ca am fost cat de cat coerent, scriu dupa tel.
Vad ca te duci la sala. Unul din motivele de depresie poate fi intensitatea de lucru prea mare cu care lucrezi sau repetarile fortate de la sfarsitul seturilor, ambele duc la supraantrenament inevitabil pe termen lung. Daca ajung la oboseala cronica de pe urma supraantrenamentului... poti necesita o pauza de pana la cateva luni... uneori chiar un an. La mine a fost un factor decisiv care a dus la depresia mea. Oricum cred ca ai auzit de asa ceva daca te antrenezi demult.
@ daniel d.
M-am gandit foarte serios la treaba cu supraantrenamentul, ma duc la sala de ceva vreme...am o alimentatie ok, suplimente...am facut pauza 3 luni de zile am stat speriat in pat...aveam atacuri de panica, am dormit zile intregi poate chiar saptamani...dar m-am simtit din ce in ce mai prost...cand am reluat sala parca a fost mult mai ok.daca stau fara sa fac exercitii la sala sunt foarte obosit, n-am nici un chef de viata...am capul tulbure...pot sa zic ca sala m-a salvat...este posibil intr-un fel sa-mi excite creierul anxietatea/depresia...pana la urma sunt intr-un cerc vicios, am facut pauza 3 luni...si nu am rezolvat problema...daca stau un an iti dai seama ca nu rezolv nimic...nu-mi asigura nimeni ca depresia va disparea...din contra am experienta din trecut si ma face foarte sceptic...cel putin cu sala stii foarte bine ca este un mod de viata mai mult, te tine in priza...fel si fel de obiective.
Doctorii chiar mi-au recomandat sa fac sport, mai ales dupa ce le-am povestit faza cu pauza...tu te-ai lasat de sport?am auzit ca foarte multi dintre cei care sufera de anxietate/depresie le este foarte greu sa faca sport...probabil si medicamentele au un rol important pentru ca unele sedeaza si duc la apatie, de aici lipsa motivarii, etc.
M-am gandit foarte serios la treaba cu supraantrenamentul, ma duc la sala de ceva vreme...am o alimentatie ok, suplimente...am facut pauza 3 luni de zile am stat speriat in pat...aveam atacuri de panica, am dormit zile intregi poate chiar saptamani...dar m-am simtit din ce in ce mai prost...cand am reluat sala parca a fost mult mai ok.daca stau fara sa fac exercitii la sala sunt foarte obosit, n-am nici un chef de viata...am capul tulbure...pot sa zic ca sala m-a salvat...este posibil intr-un fel sa-mi excite creierul anxietatea/depresia...pana la urma sunt intr-un cerc vicios, am facut pauza 3 luni...si nu am rezolvat problema...daca stau un an iti dai seama ca nu rezolv nimic...nu-mi asigura nimeni ca depresia va disparea...din contra am experienta din trecut si ma face foarte sceptic...cel putin cu sala stii foarte bine ca este un mod de viata mai mult, te tine in priza...fel si fel de obiective.
Doctorii chiar mi-au recomandat sa fac sport, mai ales dupa ce le-am povestit faza cu pauza...tu te-ai lasat de sport?am auzit ca foarte multi dintre cei care sufera de anxietate/depresie le este foarte greu sa faca sport...probabil si medicamentele au un rol important pentru ca unele sedeaza si duc la apatie, de aici lipsa motivarii, etc.
Semne ale supraantrenamentului:
Persistent muscle soreness
Elevated resting heart rate
Increased susceptibility to infections
Increased incidence of injuries
Irritability
Depression
Loss of motivation
Insomnia
Decreased appetite
Weight loss
Aici e linkul :
http://www.bodybuilding.com/fun/fawnia33.htm
Oricum cred ca esti destul de experimentat ca sa stii daca te supraantrenezi sau nu. Eu m-am luat dupa unul si faceam Heavy Duty... iar ala e un program super intens. Iar eu il faceam si pe o perioada mai indelungata decat necesar... Heavy Duty trebuie facut cu 2 sau 3 zile de pauza intre antrenamente si cu 3 seturi pe grupa maxim. Eu faceam vreo 5 -7 seturi si ma duceam in fiecare zi. Chiar si Mike Mentzer care a conceput acest sistem de antrenament a avut probleme psihice datorita intensitatii de lucru prea mari. (In fine... chiar daca nu faci Heavy Duty... tot te poti supraantrena ). Am inceput sa nu mai dorm noaptea... sa ma simt deprimat... sa am pierderi de memorie ( memorie care nu mi-a mai revenit niciodata la capacitatea care a fost ), lipsa de concentrare. Nu e de glumit. Daca ma apuc din nou de sala vreodata... voi lucra periodicizand intensitatea mai mult. Adica sa schimb volumul pe intensitate gradual si invers bineinteles.
Multa sanatate si noroc iti urez !!
Persistent muscle soreness
Elevated resting heart rate
Increased susceptibility to infections
Increased incidence of injuries
Irritability
Depression
Loss of motivation
Insomnia
Decreased appetite
Weight loss
Aici e linkul :
http://www.bodybuilding.com/fun/fawnia33.htm
Oricum cred ca esti destul de experimentat ca sa stii daca te supraantrenezi sau nu. Eu m-am luat dupa unul si faceam Heavy Duty... iar ala e un program super intens. Iar eu il faceam si pe o perioada mai indelungata decat necesar... Heavy Duty trebuie facut cu 2 sau 3 zile de pauza intre antrenamente si cu 3 seturi pe grupa maxim. Eu faceam vreo 5 -7 seturi si ma duceam in fiecare zi. Chiar si Mike Mentzer care a conceput acest sistem de antrenament a avut probleme psihice datorita intensitatii de lucru prea mari. (In fine... chiar daca nu faci Heavy Duty... tot te poti supraantrena ). Am inceput sa nu mai dorm noaptea... sa ma simt deprimat... sa am pierderi de memorie ( memorie care nu mi-a mai revenit niciodata la capacitatea care a fost ), lipsa de concentrare. Nu e de glumit. Daca ma apuc din nou de sala vreodata... voi lucra periodicizand intensitatea mai mult. Adica sa schimb volumul pe intensitate gradual si invers bineinteles.
Multa sanatate si noroc iti urez !!
Eu mai bine ma simteam si radeam cand stateam cu bunicii cand eram mica decat cand am facut sport.
Aaa da... tu nu prea le-ai avut cu sportul. stim asta !! :)
@ daniel d.
Am facut 4 sporturi la viata mea (scrima, volei, karate, si inot) dar acum mi se face rau si daca fac 5 minute sport pe zi din cauza anxietatii.
Stiu ca asta e cel mai bun Topic despre Anxietate pentru ca am citit integral toata Sectiunea Tulburari psihice incepand cu anul 2007 si pina astazi.
Sa nu ma mai tragi de limba pe Forum ca stii ca nu imi place sa vorbesc despre mine, dar aici am vrut sa iti raspund ca sa ramana acest topic pe prima pagina a sectiunii.
Am facut 4 sporturi la viata mea (scrima, volei, karate, si inot) dar acum mi se face rau si daca fac 5 minute sport pe zi din cauza anxietatii.
Stiu ca asta e cel mai bun Topic despre Anxietate pentru ca am citit integral toata Sectiunea Tulburari psihice incepand cu anul 2007 si pina astazi.
Sa nu ma mai tragi de limba pe Forum ca stii ca nu imi place sa vorbesc despre mine, dar aici am vrut sa iti raspund ca sa ramana acest topic pe prima pagina a sectiunii.
Incepind cu titlul -topicul este rau gindit, explicat si intentionat punctat de cei a caror viata nu mai are alt raspuns pt ca s-au blocat.
Ca sa induci unei persoane, oricui, ca anxietatea este IN-curabila(IN-vindecare)doar pt ca TU ai mai multe afectiuni psihice sau fizice care dau ton inalt de anxietate permanenta este ori inconstienta ori rea intentie si nici una nu-i buna in viata nimanui.Nu contest suferinta si tot apanajul acestei afectiuni, dar ca sa chemi si sa trimbitezi pe toate topicurile ca Anxietatea n-are leac, ca e ca diabetul, trebuie neaparat sa iei medicatie toata viata, ca e ca o psihoza, atunci psihoza ce este?sfirsitul?
Ceva bun inseamna sa lucrezi in echipa pt a depasi situatii, sa invete unul de la celalalt metodele, pasii prin care s-a reusit o stare mai buna, si mai inseamna sa spui ca situatia ta este aparte si ca la tine se aseamana totul cu incurabil, dar altii pot avea stari trecatoare, rezolvabile.
Deci care-i ideea acestui topic?:
, , Nu aveti nici-o sansa!, luati medicatie toata viata, dar tot bolnavi o sa fiti, ,
pt ca asa zice autorul topicului, clara_p si cei care sunt prinsi in cerc.Realizez cite intrebari pot deriva de aici, cite interpretari, cite aluzii, cunosc atit de bine reactiile, ideile si credintele
Ca sa induci unei persoane, oricui, ca anxietatea este IN-curabila(IN-vindecare)doar pt ca TU ai mai multe afectiuni psihice sau fizice care dau ton inalt de anxietate permanenta este ori inconstienta ori rea intentie si nici una nu-i buna in viata nimanui.Nu contest suferinta si tot apanajul acestei afectiuni, dar ca sa chemi si sa trimbitezi pe toate topicurile ca Anxietatea n-are leac, ca e ca diabetul, trebuie neaparat sa iei medicatie toata viata, ca e ca o psihoza, atunci psihoza ce este?sfirsitul?
Ceva bun inseamna sa lucrezi in echipa pt a depasi situatii, sa invete unul de la celalalt metodele, pasii prin care s-a reusit o stare mai buna, si mai inseamna sa spui ca situatia ta este aparte si ca la tine se aseamana totul cu incurabil, dar altii pot avea stari trecatoare, rezolvabile.
Deci care-i ideea acestui topic?:
, , Nu aveti nici-o sansa!, luati medicatie toata viata, dar tot bolnavi o sa fiti, ,
pt ca asa zice autorul topicului, clara_p si cei care sunt prinsi in cerc.Realizez cite intrebari pot deriva de aici, cite interpretari, cite aluzii, cunosc atit de bine reactiile, ideile si credintele
Îmi pare rău să observ cum trăiţi îndureraţi cu toate că există tratamente psihoterapeutice foarte eficiente pentru anxietate, atacuri de panica sau depresie (combinaţie foarte des întâlnită). Personal nu consider că anxietatea patologică nu este incurabilă, iar acest lucru îl susţin numeroase studii făcute în domeniul psihologiei, pornind de la psihoterapia cognitivă şi comportamentală. Observ că vă puneţi speranţa foarte mult în medicaţie, nu este un lucru rău, dar vă lipseşte liniştea, controlul şi independenţa, iar acest lucru se citeşte aproape în fiecare postare.
Cei care sunteţi proaspăăt afectaţi de orice symptom psihic, vă sugerez să parcurgeţi mai întâi un protol de intervenţie riguros, de psihoterapiae cognitivă şi comportamentală, iar dacă nu obţineţi rezultate satisfăcătoare să vă prezentaţi la psihiatru. Medicaţia eu consider că îndeplineşte numai un rol preventiv, în situaţii de risc. Doamna Dora, aveţi foarte mare dreptate, există MULTE metode similare expunerii, care se aplică la nivel conştient, prin relaxare, pe bază de imagerie, sau în hipnoză. Este vorba doar de abilităţile psihologului de a găsi combinaţia potrivită.
Pentru cei care au încredere, vă ofer tot sprijinul, în particular, scrieţi-mi şi adresaţi întrebări ţintite. Discutaţi prea mult între voi şi prea puţin cu specialiştii iar aceste discuţii nu duc la cele mai bune soluţii, după părerea mea.
Numai bine,
C.A.N.
Cei care sunteţi proaspăăt afectaţi de orice symptom psihic, vă sugerez să parcurgeţi mai întâi un protol de intervenţie riguros, de psihoterapiae cognitivă şi comportamentală, iar dacă nu obţineţi rezultate satisfăcătoare să vă prezentaţi la psihiatru. Medicaţia eu consider că îndeplineşte numai un rol preventiv, în situaţii de risc. Doamna Dora, aveţi foarte mare dreptate, există MULTE metode similare expunerii, care se aplică la nivel conştient, prin relaxare, pe bază de imagerie, sau în hipnoză. Este vorba doar de abilităţile psihologului de a găsi combinaţia potrivită.
Pentru cei care au încredere, vă ofer tot sprijinul, în particular, scrieţi-mi şi adresaţi întrebări ţintite. Discutaţi prea mult între voi şi prea puţin cu specialiştii iar aceste discuţii nu duc la cele mai bune soluţii, după părerea mea.
Numai bine,
C.A.N.
Eu am facut psihoterapie cognitivă/comportamentală, nu zic ca nu mi-a fost de ajutor, dar nici nu am reusit sa ma controlez foarte bine, doamna psiholog imi tot spunea sa-mi scriu pe caiet activitatiile, fel si fel de scheme, teme pentru acasa, si n-am simtit o imbunatatire semnificativa, eram tot in pat, speriat si n-aveam chef de nimic, poate si pentru ca nu reuseam sa inteleg ce se intampla cu mine in acel moment, continui sa cred ca este de ajutor doar in cazuri mai usoare sau trecatoare...daca esti genetic sau mediul in care traiesti este propice pentru astfel de afectiuni este foarte greu sa te controlezi.
Cat despre medicamente iar nu pot sa zic ca vindeca, ajuta pana la un anumit punct, dupa trebuie s-o iei treptat, sa intelegi ce se intampla cu tine...nu poti sa zici, gata am luat 2-3 pastile si sunt ok.poate pentru un timp...cel mai bun tratament ar fi sportul combinat cu multe activitati, sedinte cu un psiholog foarte bun...sa ai cu cine sa vorbesti deschis despre acest subiect...sa stii ca intelege prin ce treci...dar nu am intalnit pana acum asa ceva...o dieta echilibrata, niste suplimente alimentare de calitate si cel mai important lucru dupa parerea mea...un mediu de viata lipsit de probleme, responsabilitati, fuga asta dupa situatia financiara precara, lipsa job-urilor, mentalitate oameniilor din jur, mai ales prieteni care fug dupa o situatie financiara cat mai buna...etc
Cat despre medicamente iar nu pot sa zic ca vindeca, ajuta pana la un anumit punct, dupa trebuie s-o iei treptat, sa intelegi ce se intampla cu tine...nu poti sa zici, gata am luat 2-3 pastile si sunt ok.poate pentru un timp...cel mai bun tratament ar fi sportul combinat cu multe activitati, sedinte cu un psiholog foarte bun...sa ai cu cine sa vorbesti deschis despre acest subiect...sa stii ca intelege prin ce treci...dar nu am intalnit pana acum asa ceva...o dieta echilibrata, niste suplimente alimentare de calitate si cel mai important lucru dupa parerea mea...un mediu de viata lipsit de probleme, responsabilitati, fuga asta dupa situatia financiara precara, lipsa job-urilor, mentalitate oameniilor din jur, mai ales prieteni care fug dupa o situatie financiara cat mai buna...etc
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 15extrasistole
- 25un psiholog bun in Bucuresti!?
- 2insomnie, stare anxioasa, agitata, transpiratie nocturna
- 5sindrom de surmenaj sau ceva mai grav?
- 2tulburare anxioasa si depresie bipolara
- 4anxietate cu manifestari psihosomatice
- 6sotia mea sufera de anxietate, atacuri de panica.. recomandare psiholog bun in Galati
- 8anxietate, fobie, dereglare de alimentatie?
- 21Sa fie schizofrenie? va rog ajutati-ma!
- 20S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
- 4stare de anxietate
- 14De 3 ani ma lupt cu niste stari ciudate... anxietate?
- 2Anxietatea se vindeca?
- 10Deficit de atentie comorbid cu anxietate generalizata, fobie sociala, depresie etc.
- 1Atacuri de panica noaptea, cauzate de frica de intuneric?
- 31Sa fie tot tulburarea obsesiv compulsiva sau altceva?
- 8Modificări fiziologice - Anxietate/Atacuri de panică
- 6Anxietatea bat-o vina :)
- 2Anixetate generalizată?
- 5Transpirație și oboseala la cel mai mic efort!!
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea anxioasa generalizata Oboseala
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: