Am aflat cauza starilor mele psihice!

Salutare. Vreau sa va relatez ceva, insa sta la dispozitia fiecaruia sa ma creada sau nu.Am inteles care este cauza tuturor starilor psihice prin care am trecut, le-am descris in postarile anterioare. O sa incerc sa fac cumva o legatura. Viata mea a inceput sa se schimbe atunci cind l-am intilnit pe prietenul meu, eu nu m-am indragostit de el, dar el da, era un baiat bun, amabil tot cum trebui, simteam un fel de legatura cu el, dar parca si ceva ma respingea la el dar nu intelegeam dar am stat, eu nu avind pina atunci nici un prieten am spus de ce nu si asa a inceput relatia noastra, la mine o inceput sa mi se schimbe gindurile in cap, tot felul de conceptii, drepatate etc am inceput sa invat foarte mult chiar daca nu doream acest lucru, dar daca lasam cartea din mina nu puteam sa ma concentrez la nimica, ma stresam foarte tare, asa in clasa 10 11 12 anul1 la faculatate apoi anul 2 cin am simtit ca nu mai pot, capul mi sa umplut ca un sac nu uitam nimic din inf. acumulate, am simtit un stres foarte mare, am lasat faculatatea acel baiat m-a cerut in casatorie, eu am acceptat, cu gindul ca o sa iau tratament si o sami revin si o sa merg inainte, dupa ce am lasat facultatea am fost la un psihiatru, el a spus ca nu intelge ce fel de simptome am eu, mi-a spus ca am anxietate si atit mi-a dat ceva pastile, apoi vreo 3 luni mi se parea ca imi revin dar nu era asa am inceput sa ma simt mai rau dar am si prins insarcinata, toate simptomele le-am descris in postarile celea, in capul meu a inceput sa mi deruleze care este cauza starilor mele, am inceputo de l aprofesorii exigenti nedrepti etc, apoi ca Dzeu ma vede, apoi de la matusa mea, si la final din cauza sotului meu, eu nu i-am spus lui, nu vroiam parca nici eu sa recunosc ascest lucru, dar am inceput sa ma simt foarte rau, nu puteam sa tau linga el, , dupa aceea am inceput sa vomit cind il vedeam, mentionez ca el nu mi-a facut niciodatra nimic, din contra s-a comportat frumos cu mine intotdeauna de aceea am si stat cu el, ca adica el tine la mine stiu ca poate suna prosteste, mama imi spunea ca poate vomit ca sunt insarcinata dar nu era asa, cind il vedeam imi venea sa ma indoi de ce asa de tare imi venea sa vomit si chiar vomitam, nu puteam sa maninc nimic linga el, apoi am inceput sa simt ca parca un fel de bila de energie mi-ar iesi din corp prin zona fruntii si crestetul capului, cind imi dadea ceva vreu obiect imi venea sa stric tot ce imi dadea, bani nu puteam sa iau, simteam un disconfort in mine, era groaznic, nu puteam sa ma ingrijesc imi venea sa fiu cit mai neingrijita, in casa lui nu puteam sa fac curat, de el nu puteam sa ingrijesc sa calc ceva, nu puteam sa fac nimic simteam un disconfort foarte mare, ma durea capul, miinile nu mi se dadeau, parca mintile imi erau incilcite, am chemat-o pe mama mea linga ea simteam ca acel vintisor care imi iesea prin zona fruntii si prin crestetul capului intra din nou in mine si parca imi incalzea corpul iar cind iesea acel vintisor simteam ca ma fac uscata, mi-am dat seama ca aceasta era sufletul meu, sau bucati din el. Ultima luna de graviditate am stat-o la mama, in cap a inceput sa mi se deruleze ca tot ce sa intimplat in perioada de cind l-am intilnit pe el nu trebuia sa se intimple, am inceput sa o tin una si buna ca nu trebuia sa intilnesc cu el, ca nu trebuia sa ma intilnesc cu el, am incepu sa spun ca un lucru rau a facut acest lucru ca eu sa ma intilnesc cu el, mi-am dat seama ca eu cu el nu suntem compatibili sufleteste, dar nu intelegeam de ce, ca parca om cu om trebuie sa se inteleaga, am inceput sa cred ca exista asa ceva, ca pentru fiecare om exista un alt om nepotrivit cu care nu ar trebui sa se intilneasca, mama si sotul meu imi spuneau ca sunt prostii ceea ce vorbesc, si ca nu exista asa ceva, eu nu ca exista, apoi mi-am dat seama ca nu satan intilneste oamenii ci Dzeu, dar nu intelegeam de ce pentru mine s-a creat un astfel de om, si am inceput sa ma gindesc ca daca ceea ce sa intimplat nu trebuia sa se intimple, atunci ce ar fi trebuit eu sa fiu, nu imi dadea in cap, am nascut copilul, un baietel sanatos si foarte linistit, cred ca asa a dorit Dzeu sa fie, a avut grija de el, si ca starile mele emotionale sa nu-l afecteze. Mereu ma gindeam ca eu nu trebuia sa fiu cu victor, apoi in cap mi-au venit toate amintirile din copilarie pina in clasa a 9, si mi-am dat seama ce trebuia sa fiul, adica eu trebuia sa aleg calugaria dupa ce am finalizat clasa a 9 a, dar cum puteam sa fi ales acesta cale cind nu ma rugam si nici la biserica nu ma duceam des, o data in an de postul Pastelui, si nici nu stiam ca exista 4 posturi pe an, nu stiam nimic.
Si mi-am dat seama, ca cind eram mica eu am simtit pacea raiului, ma simteam foarte bine, simteam ca ceva ma proteja, parca eram intr-un fel de balon care ma separa de ceilalti copii, nu puteam sa ma integrez cu ceilalti fiindca simteam un disconfort in comunicare dar nici nu ma deranja, de multe ori copii parca ma alungau de la ei, dar nu ma suparam, puteam sa stau singura si ma simteam foarte bine. Dar acesta stare de bine se amplifica cin eram cu mama mea, linga ea simteam siguranta absoluta puteau sa fie cei mai rai ciini linga ea ma simteam in siguranta, simteam ca ea ar fi foarte puternica si foarte mare.Eu eram foarte ascultatoare, foarte supusa, sa va dau un exemplu eu aveam o pereche de chilotei faorte frumosi imi placeau mult, mama mi-a spus ca acei chilotei sunt pantaloni scurti sau sortici la noi se spune in Basarabia, eu staim ca acestia nu sunt pantaloni scurti, dar nu am contrat-o am fost de acord cu ea si incepeam sa gasesc motive de ce acei chilotei sunt pantaloni scurti, ba ca are un fel de bata mai lunga de cit chiloteii ba ca altceva, incercam sa-i vad ca pe sortici. Ascultam tot ce mi se spunea, dar si imi placea sa ascult, dar nenorocul a facut ca pe la 6 ani, mama a plecat la munca peste hotare si am ramas cu o matusa proasta, cred ca foarte bolnava sufleteste, ea vorbea tare aiurea cu mine si cu sora mea, spunea ca mama voastra lucreaza pentru voi acolo, ca se distruge, ca bea valeriana din cauza noastra ca suntem criminale, bandite, dar in imaginatia mea de copil, mi se pare ca mamei acolo ii cad oasele, eu avind acea legatura puternica cu ea, tineam foarte mult la ea, si puteam sa fac totul pentru ea. Apoi proasta asta de matusa m-a batea de multe ori fara pricina, ma numea urit, din cauza invataturii am primit 2 batai puternice pentru mine, odata cu o matura, apoi cu un cablu ca am primit un 5 la matematica, astfel mi-a bagat in mine o mindrie de Doamne fereste, sa am notele cele mai mari, sa nu am niciodata nici un 8, sa ma uit la altii ce note au etc.Si di elanul acesta am inceput eu sa invat aiurea, am inceput sa fac smecherii, sa spun minciuni, sa copii, ca sa am note mari ca nu eram eu cea mai desteapta, nu doream acest lucru dar credeam ca asa trebuie, sora mea se certa cu ea aprope in fiecare zi, eu ca o fricoasa prostuta nu spuneam nimic eram de partea matusii, desi stiam ca acesta matusa nu este corecta, ea nu stie de respect, ea nu simte cind trebuie sa vorbesti normal, cind trebuie sa certi etc dar ma rog ea ete mai mare si credeam catrebuie sa o ascult atita timp cit eu faceam pe plac matusii mie ca un fel imi era bine, era liniste prostesca in casa. Dar mi-am dat seama ca Dzeu a avut un plan frumos cu neamul meu in general.
Din pacate toti fratii si surorile mamei nu o duc bine, unul are depresie, 2 au cancer, pe o sora o bate sotul, un frate are un fel de boala grea, un fel de lepra etc, in general forte greu. Dzeu i-a dat mamei mele multe greutati la inceputul vietii ei, ca sa se apropie de El, dar ea a simtit acest lucru dar cred ca din lipsa de indrazneala, rusine nu stiu nu a facut acest lucru. Sa casatorit cun barbat prost a nascut-o pe sora mea bolnava, mama credea ca o sa moara de aici ea trebuia sa se roage, dar cred ca nu a facut-o, apoi a prins insarcinata cu mine, tatal meu spunea sa avorteze, bunica mea a convins-o ca nu trebuie sa faca lucru acesta, iarasi alta incercare, m-a nascut pe mine pe data de 13 decembrie de sf.Andrei, el a dat la divort, a luat totul din casa mamei, toata mobila, totul, mama a ramas singura cu nimic in casa fara serviciu si cu 2 fetite mici sora avea 1 an si eu citeva luni, ea a inceput sa lucreze, sa vinda seminte de rasrita, apoi martisoare, dar tot foarte greu, dar si s-o aliat cu matusa asta care este foarte dominanta, un fel de supermen, asa i se pare ei ca a ajutat-o si incurajat-o pe mama, dar ea astricat totul, ca fara ea, mama s-ar fi rugat, si ar fi plins in fata icoanei si nu pe umarul ei prost, ca mama mea parca tot nu prea are cap, intotdeauna a ascultat-o pe dinsa, si tot prin ochii ei ne privea pe noi, ca fete rele. Tatal meu nu dorea sa plateasca pensia alimentara, era greu, tot in acea perioada matusei mele cineva i-a facut vraji si cadea in biserica umbla pe la manastire, apoi ei i-a trecut, dar daca e proasta e proasta, cu rugaciunile s-o limitata doar in perioada aceea si atit, in loc ca un om normal sa se roage seara normal cum fac crestinii normali care au trecut prin astfel de incercare, mama s-a dus peste hotare, in anul 2000 matusa asta proasta m-a dat in clasa 1, si a nascut o fata bolnava de inima, iarasi ca sa fie aprope de Dzeu, sa se roage, si vazind asta la ea sa ma fi rugat si eu, apoi mamei mele i s-a facut vraji si se simtea rau, dar in loc sa se duca la biserica umbla pe la babe, apoi a hotarit sa plece la manstire, eu asa de tare doream sa plec si eu, dar ma gindeam ca mama nu are bani si nu i-am spus ei ca vreau, in general ei nu-i spuneam nimc, ca sa nu o deranjez, nu indrazneam nimic sa-i cer, apoi matusei mele in anul 2004 i-a murit un copil la un anisor, l-a ingropat in vinerea seaca din postul Pastelui, ei iara nu i-a venit mintea la cap, sa fie om normal si sa faca rugaciuni, nu citea macar nici un acatist, nici nu aveam asa ceva acasa. Apoi cind a ramas insarcinata a 3 oara medicii i-au spus ca o sa moara la nastere ca-i crestea ceva in placenta, ea proasta nu s-a speriat ca nu umbla la biserica si nici nu se ruga, doar plingea aiurea ca o sa moara si cui o sa-i ramina copii ei, in loc sa se roage.
Mi-am dat seama ca eu m-am nascut cu ceva lipsa in structura psihicului meu, si anume m-am nascut fara voie proprie, adica eu nu faceam ce vroiam eu, ca eu nici nu stiam ce vreu, eu vorbeam cu cuvintele mamei sau a matusei, dar nu imi dadeam seama acest lucru, eu credeam ca sunt cuminte si ascultatoare de ex o colega de clasa a spus ca ii este mila de acel coleg cu incaltamintea rupta, mie tot ca unfel imi era mila de el, dar eu i-am spus ei de ce iti este mila el are si mama si tata, ca asa vorbea mama cu matusa acasa ca sa spunem multumesc ca ea este singura si ne asigura cu cele necesare. Si multe alte semne am avut, dar care nu le-am inteles ca sa ma apropii de biserica in mod serios, ca eu ma luam dupa capul mamei matusii si a surorii mele, nu am avut indrazneala sa fiu eu, si sa fac ceea ce simt si cee ce imi place.
Eu cind eram mica vorbeam despre Dzeu, credeam, dar vedeam ca mama si matusa nu prea discutau depre asa ceva si nici eu nu ma interesam, desi ma gindeam la pacate.
Dar eu de mic copil ma uitam la baieti, dar ei nu se uitau la mine, era un fel de aprindere trupesca de mic copil, dar eu nu am stiut ca ar fi ceva in neregula, si ca asta era o ispita pe care eu nu o infruntam ci ma indulceam din ea, aveam vise necurate de mic copil, vise erotice. Apoi am avut o pisica, pe care o iubeam. niste baieti mi-au omorito, de atunci nu am putu sa iubescc alta pisica dar imi era chiar greata de ele, ma uitam ca parca as fi stranie, dar nu intelegeam dar nici nu cautam ce m-ar linisti pe mine, dar simteam ca trebuie sa caut, dar nu faceam acest lucru, data mi-a venit sa ma rog, m-am uitat straniu la mine, cum de mi-a venit asa ceva, imi spuneam ces mare sfinta ce ma fatarnicesc in fata mea, doar eu sunt rea, uite sa ma rog mi=a fost straniu, dar sa fac prostii le faceam fara sa chibzuesc.
Ultima sansa a fost sa ma apropii de biserica in primavara in clasa a 9, atunci eu am cazut i spital cu sora mea, m-am imbolnavit de pneumonie, k atunci a murit si verisoara bolnava de inima dar si bunica mea, astfel am ajuns la biserica de linga spital am inceput sa ma duc in fiecare duminica la biserica, dar ce folos ca ma duceam cu sora mea, dar pe urma vorbeam cu ea despre baieti, nu imi era gindul total la biserica, adica nu era o traire launtrica puternica spre biserica, era ceva usor, ceva ce imi placea, dar nu m-a ascultam pe mine, ma gindeam ca eu trebuie sa invat, sa fac bani etc.
Dar era ceva interesant, ca Dzeu lucra pe 2 cai deodata pe una sa ma apropie de biserica si pe alta sa ma piarda prin acest baiat, caci cind eram in clasa a 6 m-am indragostit de un baiat Victor, dar si sotul meu la fel Victor s-a indragostit de 2 fete pe nume Elena, ambii suntem nascuti in luna decembrie, apoi in clasa a 8 am inceput a fac adaugator la informatica, apoi a murit profesorul la 2 saptamini, dar Victor este programist, si cind m-am intilnit cu el m-am gindit ca o sa-mi predea lectii de informatica, o sa particip la olimpiade etc
Uite asa istoria mea, cam trista ca am facut un pacat de neiertat, nestiind acest lucru.

@ Mary12345

Mergi la un duhovnic si spune-i ce ai pe suflet.
Interesul tau acum, in acest moment, trebuie sa fie casa ta si familia ta.
Dupa ce nu mai alaptezi urmeaza tratamentul psihiatrului. Iti va linisti aceste ganduri care te apasa. Casatoria este o Taina. Nu lasa Dumnezeu sa se casatoreasca oamenii la intamplare. Sunt de 10 ori mai bune casatoriile bazate pe o prietenie solida decat cele care ard in cativa ani flama pasiunii dintre cei doi. Chiar daca nu ai intrat in manastire, acum poti oricand sa te rogi, sa tii post, sa mergi la biserica si sa te mantuiesti. Si calugarii si oamenii din lume se mantuiesc.
Dar fara tratament te vei chinui.

Tratament iei?
Mergi si vorbeste cu medicul tau, ceva nu e in ordine.

nu, nu i-au nici un tratament, nu stiu cum sa va explic, dar asa este cum am scris mai sus, nu aberez, sunt foarte constienta, nu mi-am urmat chemarea launtrica, care era usoara si m-am opus ei, undeva parca dintr-o frica, adica ma tineam o fire rationala si parca singura ma convingeam de inexistenta lumii nevazute, imi placea sa cred ca exista DZEU dar nu faceam nimic pentru asta, ma luam dupa capul membrilor familiei in care am crescut, care la fel au crescut intr-o familie cu probleme si nu au avut cind de DZEU, de rugaciune.Nu stiu de ce, dar am mers singura impotriva vointei mele, fiind influentata puternic de trairile intense emotionale provocate matusa mea careia i s-a parut ca imi va da educatie si voi fi cineva.
Am uitat sa scriu mai sus, ca in perioada acesta cind imi veneau in constiinta toate aceste, ca nu trebuia sa fiu cu Victor ca trebuia sa aleg calea calugariei, in fata ochilor mei asa ca o imagine vizuala, am vazut un fel de vintisor parca, un fel de curent de aer care indeparta baietii care vroiau sa se apropie de mine, si mi-am dat seama ca acel vintisor poate sa fie acel Duh Sfint despre care se vorbeste in biblie.

Mergi si fa tratament. E foarte important sa accepti medicatia pina lucrurile nu se agraveaza.