adolescent care vrea sa renunte la scoala
Buna ziua,
Sunt mama unui adolescent de 17 ani care este in clasa a X-a si care vrea sa renunte la scoala. Nu este prima data cand percepe scoala ca o "inchisoare", un loc pe care il uraste, pentru care face chiar fobie cu stari de rau, palpitatii, sufocare, oboseala. Sunt materii pe care le indragea si invata foarte usor, dar datorita comportamentului unor profesori sau chiar a modului in care le transmite anumite informatii a ajuns de nu mai vrea sa invete la acea materie si nu il mai intereseaza. De ex. la limba romana dupa ce in clasa a IX-a a luat aproape 10 pe linie, cu mentiunea initial "cel mai original", pana la urma profesoara l-a etichetat "esti prea original". In primul semestru de anul acesta i-a trecut nota 8 la o lucrare la care i-a spus ca a abordat toate ideile foarte bine dar cronologia lor nu este corecta si dupa aceea a venit comentariul profesoarei "Ce-i cu tine, ti-am pus nota 8, asta-i nota? Ai ceva de spus?". Mi-a zis ca il deranjeaza cand profesorii comenteaza nota, daca asta considera ca merita sa i-o treaca si atat. Unii profesori isi bat joc de elevii care nu stiu, cu comentarii foarte denigratoare, el se revolta chiar si pentru altii. Eu i-am spus ca nota 8 este o nota foarte buna si ca important este sa-si pastreze originalitatea de care va avea mereu nevoie in viata. El mi-a zis ca materia scolara este structurata pe multe notiuni de memorat, inclusiv (cum este la romana), modul de interpretare a unei opere, comentariul acesteia trebuie sa-l invete asa cum li se zice, pararea personala nu prea conteaza. Este foarte trist, considera ca este un "loser", cum se exprima el si ca nu are nici un viitor. La aceasta stare contribuie si starile emotionale si probabil hormonale varstei, am senzatia ca este foarte concentrat pe acest subiect, are o prietena cu care tot se desparte si iar se impaca.
Am apelat la un psiholog cu care a discutat la o anumita perioada, a fost incantat, dar de o luna nici cu psihologul nu mai vrea sa discute, spunand ca el nu are nici un viitor, ca nu a facut nimic in viata si ca nu mai exista nicio solutie pentru el.
Mentionez ca asimileaza foarte usor, in anii de generala a invatat foarte mult, imi spune tot timpul ca "i-au ajuns" anii de invatat sustinut si ca nu mai poate invata. A terminat scoala generala cu media peste 9, 50, la liceu are media peste 9, 00, a citit multe despre diferite domenii de la fizica cuantica la geografie, a scris o carte in limba engleza pe care am trimis-o la o editura spre analiza, ii place sa faca fotografii si are o diploma in acest domeniu.
Nu stiu cum sa mai gestionez si cum sa fiu alaturi de el tinand cont ca nu vrea sa mai invete, nu vrea sa mai mearga la scoala. De la anul si-a propusa sa faca homeschooling. Poate ma ajutati cu programe la care sa participe, sfaturi, alte exemple si modul in care s-au rezolvat.
Multumesc.
Sunt mama unui adolescent de 17 ani care este in clasa a X-a si care vrea sa renunte la scoala. Nu este prima data cand percepe scoala ca o "inchisoare", un loc pe care il uraste, pentru care face chiar fobie cu stari de rau, palpitatii, sufocare, oboseala. Sunt materii pe care le indragea si invata foarte usor, dar datorita comportamentului unor profesori sau chiar a modului in care le transmite anumite informatii a ajuns de nu mai vrea sa invete la acea materie si nu il mai intereseaza. De ex. la limba romana dupa ce in clasa a IX-a a luat aproape 10 pe linie, cu mentiunea initial "cel mai original", pana la urma profesoara l-a etichetat "esti prea original". In primul semestru de anul acesta i-a trecut nota 8 la o lucrare la care i-a spus ca a abordat toate ideile foarte bine dar cronologia lor nu este corecta si dupa aceea a venit comentariul profesoarei "Ce-i cu tine, ti-am pus nota 8, asta-i nota? Ai ceva de spus?". Mi-a zis ca il deranjeaza cand profesorii comenteaza nota, daca asta considera ca merita sa i-o treaca si atat. Unii profesori isi bat joc de elevii care nu stiu, cu comentarii foarte denigratoare, el se revolta chiar si pentru altii. Eu i-am spus ca nota 8 este o nota foarte buna si ca important este sa-si pastreze originalitatea de care va avea mereu nevoie in viata. El mi-a zis ca materia scolara este structurata pe multe notiuni de memorat, inclusiv (cum este la romana), modul de interpretare a unei opere, comentariul acesteia trebuie sa-l invete asa cum li se zice, pararea personala nu prea conteaza. Este foarte trist, considera ca este un "loser", cum se exprima el si ca nu are nici un viitor. La aceasta stare contribuie si starile emotionale si probabil hormonale varstei, am senzatia ca este foarte concentrat pe acest subiect, are o prietena cu care tot se desparte si iar se impaca.
Am apelat la un psiholog cu care a discutat la o anumita perioada, a fost incantat, dar de o luna nici cu psihologul nu mai vrea sa discute, spunand ca el nu are nici un viitor, ca nu a facut nimic in viata si ca nu mai exista nicio solutie pentru el.
Mentionez ca asimileaza foarte usor, in anii de generala a invatat foarte mult, imi spune tot timpul ca "i-au ajuns" anii de invatat sustinut si ca nu mai poate invata. A terminat scoala generala cu media peste 9, 50, la liceu are media peste 9, 00, a citit multe despre diferite domenii de la fizica cuantica la geografie, a scris o carte in limba engleza pe care am trimis-o la o editura spre analiza, ii place sa faca fotografii si are o diploma in acest domeniu.
Nu stiu cum sa mai gestionez si cum sa fiu alaturi de el tinand cont ca nu vrea sa mai invete, nu vrea sa mai mearga la scoala. De la anul si-a propusa sa faca homeschooling. Poate ma ajutati cu programe la care sa participe, sfaturi, alte exemple si modul in care s-au rezolvat.
Multumesc.
3 comentarii
Buna seara, inteleg din ceea ce povestiti, ca fiul dumneavoastra e foarte dezamagit de scoala - si are dreptate sa fie! Numai ca asa cum probabil ati inteles, a fi dezamagit si a renunta nu e o solutie eficienta pentru viitorul adult. Renuntarea de azi poate fi doar inceputul unui intreg sir de renuntari, sau poate ca deja a mai renuntat in viata la unele lucruri/actiuni - nu stiu, e doar o ipoteza. Fiul dvs are nevoie de motivare pt ca e posibil sa traiasca un episod depresiv (ma bazez numai pe ceea ce ati descris, insa nu putem pune asa un diagnostic, doar cream o ipoteza) si nu mai poate privi lucrurile obiectiv, ci numai prin filtrul des al emotiilor care intuneca ratiunea.
Cat despre homeschooling, va pot spune ca am cel putin o idee despre asta, mai ales pentru ca la un moment dat am avut niste discutii/consultari cu o persoana ambitioasa ce doreste si se lupta sa aduca in Romania aceasta forma de a studia - adica vrea sa fie recunoscuta. Deci, desi de obicei dezbatem aici subiecte diverse si nu fac invitatii la cabinet (pt ca scopul principal al acestui site/forum nu este acela de a ne livra noua specialistilor clienti/pacienti, ci de a informa publicul larg si de a oferi un sprijin gratuit), avand in vedere situatia fiului dvs, va invit sa imi scrieti (gasiti adresa de mail in profil pt ca nu imi este permis de catre admini sa o postez aici), pt a va oferi toate detaliile pe care le cunosc din domeniul homeschooling-ului, iar daca sunteti din Bucuresti sau localitati apropiate sa gasim o cale de a-l sprijini pe baiat - live, fata in fata, sa continue ce a inceput si sa gaseasca un scop pt care sa faca asta. Personal as merge pe varianta cu motivarea de a continua liceul pt ca e oricum pe final si din pacate, in Romania fara diploma de BAC esti cam nebagat in seama si poate chiar impiedicat sa faci ce iti doresti. Insa e de luat in calcul si varianta propusa de baiatul dvs, numai ca firesc este ca el si dvs sa fiti informati cu privire la ceea ce castiga si ceea ce pierde facand o astfel de alegere. Pt ca este o alegere cu doua taisuri si va spun din experienta mea de lucru cu adolescentii, ca ei se pot fixa pe un subiect, din disperare, din cauza ca nu se simt acceptati, intelesi, iar asta poate duce la patologii psihiatrice cum este depresia. Si care nu poate fi trecuta cu vederea, deoarece mai ales la aceasta varsta, riscul de gesturi extreme este foarte mare!
Ati deschis un subiect care necesita foarte multe informatii pt a putea fi descris si apoi inteles - de aceea nu voi dezvolta subiectul homeschooling aici.
Toate cele bune!
Cat despre homeschooling, va pot spune ca am cel putin o idee despre asta, mai ales pentru ca la un moment dat am avut niste discutii/consultari cu o persoana ambitioasa ce doreste si se lupta sa aduca in Romania aceasta forma de a studia - adica vrea sa fie recunoscuta. Deci, desi de obicei dezbatem aici subiecte diverse si nu fac invitatii la cabinet (pt ca scopul principal al acestui site/forum nu este acela de a ne livra noua specialistilor clienti/pacienti, ci de a informa publicul larg si de a oferi un sprijin gratuit), avand in vedere situatia fiului dvs, va invit sa imi scrieti (gasiti adresa de mail in profil pt ca nu imi este permis de catre admini sa o postez aici), pt a va oferi toate detaliile pe care le cunosc din domeniul homeschooling-ului, iar daca sunteti din Bucuresti sau localitati apropiate sa gasim o cale de a-l sprijini pe baiat - live, fata in fata, sa continue ce a inceput si sa gaseasca un scop pt care sa faca asta. Personal as merge pe varianta cu motivarea de a continua liceul pt ca e oricum pe final si din pacate, in Romania fara diploma de BAC esti cam nebagat in seama si poate chiar impiedicat sa faci ce iti doresti. Insa e de luat in calcul si varianta propusa de baiatul dvs, numai ca firesc este ca el si dvs sa fiti informati cu privire la ceea ce castiga si ceea ce pierde facand o astfel de alegere. Pt ca este o alegere cu doua taisuri si va spun din experienta mea de lucru cu adolescentii, ca ei se pot fixa pe un subiect, din disperare, din cauza ca nu se simt acceptati, intelesi, iar asta poate duce la patologii psihiatrice cum este depresia. Si care nu poate fi trecuta cu vederea, deoarece mai ales la aceasta varsta, riscul de gesturi extreme este foarte mare!
Ati deschis un subiect care necesita foarte multe informatii pt a putea fi descris si apoi inteles - de aceea nu voi dezvolta subiectul homeschooling aici.
Toate cele bune!
Originalitatea baiatului poate fi si o forma de manifestare timpurie a unei boli psihice ! Se stie ca schizofrenia se poate manifesta ca genialitate in domenii de nisa, deci mergeti obligatoriu la o evaluare psihiatrica inainte de orice !
Sugestia de a avea si o evaluare specializata la un psihiatru sau un psiholog clinician ar fi de luat in considerare. Nu neaparat cu temerea unei schizofrenii dar pentru a vedea daca e sau nu cazul sa urmeze si un tratament medicamentos pentru starile sale depresive/anxioase.
Psihologul consultat initial ce a spus despre situatia sa? Avea sau nu competente in psihologia clinica?
E important acest aspect si adesea ignorat de cei ce solicita sprijin.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Psihologul consultat initial ce a spus despre situatia sa? Avea sau nu competente in psihologia clinica?
E important acest aspect si adesea ignorat de cei ce solicita sprijin.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6Cui sa ma adresez?
- 99Adolescenta urata
- 8am nevoie de sfatul unui pshiolog
- 8Relatia dintre un profesor si o eleva
- 4O problema destul de jenanta...
- 10Ce vrea de fapt de la mn?:((
- 42 colege se taie... Un sfat va rog frumos :)
- 3oare trebuie sa consult un psiholog?
- 8fosta prietenului meu
- 13Adolescenta, intrebari si dileme
- 3Problema psihica.
- 1Probleme cu mama
- 1Perfectionist
- 6Schimbari comportamentale sau ceva mai rau?
- 1Tentative de suicid
Mai multe informații despre: Psihologia adolescentei
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: