Ajutați-mă. Ma simt singura, ma simt neînțeleasă, criticata și neapreciata

Nici nu știu cum sa încep..
Ma simt singura, ma simt neînțeleasă, criticata și neapreciata din nici un punct de vedere.Nu am prieteni cui sa spun ce ma apasă și familia mea nu ma ia in serios … am încercat sa spun ca nu ma simt bine dar nu ma înțeles nimeni, cred ca nici nu au încercat … Simt ca nu mai pot, ca am ajuns la capătul puterilor !Ma gândesc in fiecare zi ca ar fii mai bine sa mor, ca toata lumea din jurul meu s-ar simți mai bine si mai liniștiti fără mine prin preajma.Singurele persoane pentru care nu am avut curajul sa ma sinucid pana acum sunt copii mei frumoși.Ma uit la ei si nu ma lasă inima si sufletul sa -i las singuri, nu as putea niciodată in viața asta sa le fac vreun rău intenționat.Ma simt o mama groaznica, cred ca nu am fost in stare sa fiu o mama buna pentru copii mei.Am țipat la ei mereu, uneori le-am dat si câte o palma.Am probleme serioase cu nervii, nu ma pot controla.Uneori ca sa nu dau in ei ma bat sigura, îmi dau palme si pumni in cap sa îmi treacă furia. Cred ca le fac rău psihic copiilor fără sa vreau, cred ca din cauza stării mele ei au de suferit si nu știu cum sa fac sa nu mai fiu așa.Ma simt neputincioasa si nu este nimeni sa ma înțeleagă sau sa ma ia in serios.Plâng când sunt singura, plâng după ce adorm copii cu fata in perna sa nu ma audă, uneori plâng chiar si cu ei de fata fiindcă nu ma pot abține.Ma ascund de toata lumea fiindcă nu vreau sa ma ia in derâdere nimeni, ma simt si mai rău când îmi expun sentimentele si temerile in fata cuiva si aceea persoana nu ma ia in serios.Prefer sa ma ascund si sa plâng singura … As vrea sa fie cineva sa ma înțeleagă fără sa mi se spună “crezi ca ești sigura care are probleme sau singura care ești in depresie ?” sau “crezi ca dacă nu ma arat eu nu ma simt așa “ si fraze de genul … as vrea sa am cui sa ma descarc si sa ma sfătuiască ce ar trebuii sa fac fara sa sune ca si cum ce am eu ar fii o nimica toata si cu un sigur gând pozitiv ar trece totul pentru ca nu trece … nu înțelege nimeni …toți sunt buni in a da sfaturi din întâmplări proprii … nu vreau sa mi se spuna “si eu am suferit de depresie si știu cum este “ sau “ tu sigura trebuie sa treci peste ca eu așa am făcut “ am doar nevoie sa fiu înțeleasă si sa nu mai trec singura prin asta … sa simt ca este cineva lângă mine, sa mi se spuna “împreuna vom trece peste asta “ sa fiu ajutata sa îmi pot reveni.Am încercat si cu vitamine magneb6, cu extraveral sau cu xanax … si de ficare data am fost luată in ras de apropriați … am fost criticata ca iau pastile sau ca am fost la psihiatru ca “nu era cazul “ ca “ce eu sunt nebuna sa merg la psihiatrie “… si dacă urlu in gura mare ca ma simt rău si am nevoie de sprijin din partea lor nu ma ia nimeni in serios … “ si ei au, si ei au trecut prin … si ei sunt ca mine “ dar nimeni nu spune hai sa mergem împreuna la doctor sa vedem ce putem face sau sa înțelegem cum sa trecem peste.îmi este teama ca intr-o zi chiar as putea ajunge sa îmi iau viața și copii meu ar rămâne fără mama, nu vreau sa îi fac sa sufere sau sa le fac rău și îmi doresc din suflet sa îmi pot reveni dar îmi este frica ca intr-o zi nu am sa mai pot face fata sentimentelor mele negative

Ati facut depresie. Depresia este o boala. Cereti ajutor specializat de la psihiatru, psiholog si nu povestiti celor din jur despre aceste actiuni ale dv. Persoanele cu o boala psihica sunt marginalizate.
Exista pe Facebook grupul Depresie, anxietate - grup de prieteni. Acolo veti primi sfaturi si sustinere morala.