Fericirea este în ADN-ul nostru?

Se spune că fericirea ține de modul în care gândim. Însă, conform unui studiu științific, ar putea fi vorba despre o funcție a genelor noastre. Cercetătorii au observat că națiunile ai căror locuitori au o anumită combinație de gene în genom, au nivele mai mari de fericire.

Fericirea, la nivel național, a fost mai puternic corelată cu o anumită variantă de gene decât cu alți factori ca bogăția, stabilitatea națională sau chiar prevalența bolilor (fiind o posibilă explicație pentru rata mai mare a fericirii între nigerieni, de exemplu, și poporul german).

Co-autorul studiului, Michael Minkov de la Universitatea de Management din Varna, Bulgaria, afirmă că sentimentul de fericire, relaxarea, starea de bine nu depind de prosperitate și siguranță națională. De fapt, corelația dintre fericire și siguranță pare a fi în sens invers. Cele mai înalte rate ale criminalității și furturilor sunt în nordul Americii Latine și în Africa Sub-Sahariană și exact acestea sunt regiunile în care se găsesc cei mai fericiți și relaxați oameni.

Studiul, publicat în Journal of Happiness Studies este primul care demonstrează legătura dintre bagajul genetic și fericire la nivel național.

Minkov și colegii săi de la Universitatea Politehnică din Hong Kong au folosit World Values Survey, un chestionar de evaluare în care respondenții se autoevaluează ca fiind „foarte fericit”, „mai degrabă fericit”, „mai degrabă nefericit” sau „foarte nefericit”. Au fost comparate rezultatele acestor auto-evaluări cu prevalența etnică a alelei A, varianta unei gene implicate în reglarea amandamidei, substanță care potențează plăcerea senzorială și reduce senzația de durere.

Țara cu cea mai înaltă rată a fericirii, Mexic, a avut și cea mai mare prevalență estimată a alelei A. Ghana, Nigeria, Columbia, Venezuela și Ecuador au avut de asemenea rate înalte pentru ambele componente.

Iraq, Iordania, China, Tailanda și Taiwan au avut toate o prevalență joasă pentru alela A, iar nord-europenii au o prevalență crescută a alelei A și se auto-evaluează ca fiind mai fericiți comparativ cu sud-europenii și cei din centrul Europei.

Datele genetice utilizate corespund apartenenței etnice, ceea ce înseamnă că cercetătorii au estimat prevalența alelei A în funcție de melanjul etnic corespunzător fiecărei țări.

Printre posibilele explicații ale rezultatelor se află evoluția, probabil pentru a supraviețui în medii ostile cum sunt cele de la Ecuator, din zonele tropicale sau din nordul Europei.

Au existat și excepții: Rusia și Estonia au avut o prevalență crescută a alelei A, dar s-au autoevaluat destul de jos pe scala fericirii.