Exercițiile fizice intense ca mijloc de încetinire a progresului bolii Parkinson

Oamenii de știință neurologici de la Facultatea de Medicină a Universității Catolice și Fundația Policlinica A. Gemelli IRCCS din Roma au efectuat un studiu privind efectele exercițiilor fizice intensive asupra bolii Parkinson. Cercetarea, publicată în revista Science Advances, și-a propus să descopere mecanismele biologice din spatele impactului pozitiv al exercițiilor fizice și să exploreze opțiunile de tratament nemedicamentoase.
Studiul a relevat un mecanism necunoscut anterior prin care exercițiile fizice efectuate în stadiile incipiente ale bolii Parkinson produc beneficii de durată asupra controlului mișcării chiar și după întreruperea antrenamentului.

Cercetătorii s-au concentrat pe factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF), un factor de creștere asociat cu creșterea activității fizice. Folosind un model animal al bolii Parkinson în stadiu incipient, oamenii de știință au replicat producția crescută de BDNF printr-un protocol de antrenament pe banda de alergare de patru săptămâni și au demonstrat modul în care acest factor neurotrofic contribuie la efectele benefice ale exercițiilor fizice în creier.

Studiul a folosit diverse tehnici pentru a măsura îmbunătățirile în supraviețuirea neuronală, plasticitatea creierului, controlul motor și cunoașterea vizuală. Rezultatul principal al antrenamentului zilnic cu banda de alergare a fost o reducere a răspândirii agregatelor patologice de alfa-sinucleină, care sunt legate de disfuncția neuronilor cruciali pentru controlul motor în boala Parkinson. Efectul neuroprotector al exercițiului a fost asociat cu supraviețuirea neuronilor care eliberează dopamină și cu capacitatea lor de a exprima plasticitatea dependentă de dopamină, procese afectate de boală. În consecință, animalele care au fost supuse unui antrenament intensiv au păstrat controlul motor și învățarea vizual-spațială.

În plus, cercetătorii au descoperit că factorul neurotrofic derivat din creier interacționează cu receptorul NMDA pentru glutamat din striat, sporind capacitatea de răspuns a neuronilor striatali la stimuli. Aceste efecte au persistat și dincolo de perioada de exercițiu. Descoperirile deschid posibilități pentru identificarea de noi ținte terapeutice și markeri funcționali, care pot fi utilizați pentru a dezvolta tratamente non-medicamentale care completează terapiile medicamentoase existente pentru boala Parkinson.

Autorul corespondent, profesorul Paolo Calabresi, a subliniat studiul clinic în curs de investigare a potențialului exercițiului intensiv în monitorizarea progresiei bolii și încetinirea progresului acesteia la pacienții cu Parkinson în stadiu incipient. Echipa de cercetare va explora, de asemenea, implicarea celulelor gliale, celule specializate care susțin neuronii și contribuția lor la neuroinflamație și procesele neuroimune în boală. Prin descoperirea mecanismelor moleculare și celulare care stau la baza beneficiilor observate ale exercițiilor fizice, studiul își propune să îmbunătățească înțelegerea bolii și să deschidă calea pentru noi abordări de tratament.

sursa: News Medical