O citokină artificială restabilește capacitatea de mers la șoriceii paralizați

Paralizia determinată de leziunile măduvei spinării era, până acum, ireversibilă. Cu toate acestea, utilizând o nouă abordare terapeutică, oamenii de știință de la Ruhr-University Bochum au reușit pentru prima dată în istorie să recapete abilitatea de mers la șoriceii de laborator paralizați. Secretul acestui tratament stă într-o proteină numită Hyper-IL-6, o citokină care stimulează regenerarea nervoasă.
Leziunile măduvei spinării pot fi cauze de accidente rutiere sau sporturi extreme, rezultând deseori în afecțiuni precum paraplegia (paralizia membrelor inferioare). Aparatul locomotor este controlat de către sistemul nervos central prin fibre nervoase regăsite în întregul corp. Însă, pentru a ajunge la mușchii din periferie, fibrele nervoase traversează mai întâi măduva spinării, așadar o leziune la acest nivel întrerupe conexiunea dintre mușchi și creier. Sistemul nervos nu prezintă capacitate de regenerare, motiv pentru care, odată întreruptă conexiunea, pacientul rămâne paralizat pentru totdeauna. Până în acest moment, nu există o alternativă terapeutică care să restabilească funcțiile pierdute.

În căutarea lor pentru o posibilă opțiune de tratament, echipa din cadrul Ruhr-University Bochum a lucrat cu citokina Hyper-IL-6, cu capacități extrem de utile în vindecarea neuronală. În studiul publicat recent și finanțat de German Research Foundation, cercetătorii au determinat fibrele nervoase să creeze citokina respectivă utilizând virusuri modificate genetic. Aceste virusuri, odată injectate în motoneuroni, adică în fibrele răspunzătoare pentru folosirea mușchilor în mișcare, au oferit neuronilor modelul de citokină pe care să o producă la nivel celular. Din moment ce fibrele nervoase sunt conectate între ele prin ramificații specializate denumite axoni atât la nivel local, cât și cu sistemul nervos central, Hyper-IL-6 a putut fi transportată către toate zonele greu accesibile în mod direct pentru cercetători.

Dietmar Fischer, unul dintre cercetătorii care au realizat acest studiu, afirmă: „Această citokină este una realizată în laborator, așadar nu există în mod normal în natură, ci trebuie realizată prin modificări genetice. Deși acest tratament genetic este aplicat local, devine foarte eficient pentru numeroase zone cerebrale și pentru căile motorii ale măduvei spinării din vecinătate. Terapia a restabilit capacitatea de mers a șoriceilor paralizați în decurs de 2-3 săptămâni, o surpriză extraordinară pentru noi.”

Echipa investighează acum modurile prin care poate îmbunătăți terapia, adăugând diverse alte medicamente pentru a optimiza administrarea și pentru a obține efecte adiționale. Investighează, de asemenea, și eficiența tratamentului pentru leziuni vechi, care au apărut cu multe săptămâni înainte de administrarea medicamentului. „Acest aspect ar fi foarte relevant pentru oameni. Pășim pe un teren științific nou, acest experiment, alături de altele, având drept scop un posibil transfer al acestor efecte asupra oamenilor.”

sursa: Science Daily