Eliminarea particulelor de plastic din corp

Acumularea de micro- și nanoparticule în mediu are loc cu o viteză alarmantă. O tehnică de radiomarcare a făcut posibilă monitorizarea mișcării și acumulării de plastice în corpul șoarecilor, precum și a eliminării lor.
Cercetătoarea Outi Keinänen de la Universitatea din Helsinki a dezvoltat o metodă de radiomarcare a particulelor de plastic pentru a studia distribuția lor cu ajutorul tomografiei cu emisie de pozitroni (PET). Ca radiochimist, Keinänen a folosit în studii radiofarmaceutice imagistica PET în combinație cu tomografia computerizată (CT), ceea ce permite localizarea anatomică precisă a semnalului radioactiv.

În studiul încheiat de curând, particulele de plastic radiomarcate au fost ingerate de șoareci, iar după eliminarea lor din corp s-au efectuat scanări PET-CT. Astfel s-au putut vedea pentru prima oară în timp real mișcarea și localizarea particulelor de plastic într-un mamifer viu.

Au fost folosite particule de polistiren de 4 dimensiuni (20 nm, 220 nm, 1 µm, 6 µm), iar monitorizarea cu ajutorul PET-CT a durat 2 zile. Nu s-a identificat o translocare a particulelor în alt loc din corpul șoarecilor, iar particulele cele mai mici s-au eliminat mai repede față de particulele cele mai mari.

Rezultatele s-au validat prin măsurarea radioactivității țesuturilor și organelor șoarecilor. S-au recoltat țesuturi gastrointestinale murine, care au fost apoi măcinate și separate în funcție de dimensiuni. Proporția de marker radioactiv liber a fost foarte mică față de cea încă atașată la plastic, arătând că semnalul radioactiv monitorizat a descris bine traseul particulelor de plastic.
În timp ce doar o doză mică de particule de polistiren a fost administrată o singură dată șoarecilor, oamenii sunt expuși zilnic la o varietate de micro- și nanoparticule. De aceea, nu se pot trage concluzii directe legate de acumularea plasticelor în mamifere doar pe baza acestui studiu.

Pe lângă plasticele ingerate, oamenii inhalează mici particule de plastic din aerul pe care îl respiră. Prin urmare, cerecetătorii își doresc să investigheze efectele pe termen lung ale expunerii zilnice la micro- și nanoplastice, precum și acumularea de particule de plastic inhalate de șoareci. În proiectele care urmează scopul este acela de a utiliza diferite materiale plastice pe lângă polistiren, materialul folosit în studiul de față.

sursa: Science Daily