Efectul yo-yo în diete: descifrarea mecanismului epigenetic

Un studiu publicat în 2024 în prestigiosul jurnal Nature de către cercetătorii de la ETH Zurich aduce noi perspective asupra mecanismului din spatele efectului yo-yo asociat dietelor. Acesta explică de ce pierderea în greutate este adesea urmată de o recâștigare rapidă a kilogramelor. Studiul demonstrează că celulele adipoase au o „memorie” epigenetică a obezității, ceea ce le permite să revină mai ușor la starea lor anterioară. Descoperirile au implicații importante pentru prevenirea și tratarea obezității.

Metodologia studiului

Cercetătorii, conduși de profesorul Ferdinand von Meyenn și colega sa Laura Hinte, au realizat experimente pe modele animale și au analizat mostre umane pentru a identifica modificările epigenetice asociate cu obezitatea. Studiul a inclus:

Măsurători pe șoareci:

• Au fost analizate celulele adipoase de la șoareci obezi și șoareci care pierduseră în greutate prin dietă.
• Șoarecii au fost ulterior expuși la o dietă bogată în grăsimi pentru a observa viteza cu care își recâștigă greutatea.

Analiza țesuturilor umane:

• Au fost examinate mostre de țesut adipos de la persoane care au trecut prin intervenții chirurgicale bariatrice, precum reducerea stomacului sau bypass gastric.
• Mostrele au provenit din colaborări cu Institutul Karolinska din Stockholm și spitale din Leipzig, Dresda și Karlsruhe.
• Cercetătorii au analizat expresia genică, deoarece markerii epigenetici specifici nu au fost evaluați în mostrele umane.

Rezultate și discuții

Studiul a relevat că celulele adipoase dezvoltă modificări epigenetice în timpul obezității, iar aceste modificări persistă chiar și după pierderea în greutate. Aceste modificări afectează expresia genică, ceea ce le permite celulelor să „amintească” starea de obezitate. Principalele descoperiri includ:

• La șoareci:

  • Șoarecii cu aceste modificări epigenetice au recâștigat greutatea mai rapid decât cei fără aceste modificări.
  • Markerii epigenetici au rămas stabili chiar și după o perioadă de pierdere în greutate, ceea ce sugerează o predispoziție metabolică spre obezitate recurentă.

• La oameni:

  • Expresia genică din celulele adipoase ale participanților a fost similară cu cea observată la șoarecii obezi.
  • Studiul susține ipoteza că mecanismele epigenetice observate la șoareci sunt aplicabile și la oameni.

Cercetătorii au concluzionat că aceste modificări epigenetice reprezintă baza moleculară a efectului yo-yo, ceea ce explică de ce pierderea în greutate este dificil de menținut pe termen lung.

Prevenirea și perspectivele viitoare

Profesorul von Meyenn a subliniat că modificările epigenetice nu pot fi deocamdată eliminate cu ajutorul medicamentelor, dar cercetările viitoare ar putea dezvolta astfel de terapii. Până atunci, prevenția obezității rămâne cea mai eficientă metodă de a evita efectul yo-yo. Mesajul cercetătorilor este orientat în special către copii și adolescenți, deoarece obezitatea la o vârstă fragedă poate crea o „memorie” epigenetică de lungă durată.

O altă direcție de cercetare viitoare este investigarea altor tipuri de celule care ar putea contribui la efectul yo-yo, cum ar fi celulele din creier, vasele de sânge sau alte organe.

Concluzii

Acest studiu oferă o înțelegere profundă a modului în care epigenetica influențează obezitatea și efectul yo-yo. Descoperirea că celulele adipoase păstrează o memorie epigenetică a stării de obezitate deschide noi perspective pentru tratarea și prevenirea obezității. Deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a transforma aceste descoperiri în soluții terapeutice, importanța prevenției devine evidentă în contextul acestei memorii epigenetice.

Despre efectul yo-yo

Efectul yo-yo descrie fenomenul recurent de pierdere și recâștigare a greutății după o dietă. Acesta apare adesea din cauza unei combinații de factori fiziologici, psihologici și comportamentali. Organismul răspunde la pierderea în greutate prin încetinirea metabolismului și creșterea apetitului, ceea ce favorizează depunerea rapidă a kilogramelor pierdute. Acest efect este asociat cu riscuri pentru sănătate, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare și tulburările metabolice, subliniind necesitatea unor abordări sustenabile pentru menținerea greutății pe termen lung.