Efectele luminii soarelui asupra corpului

Orice persoană care iese afară se expune luminii soarelui și a efectelor acesteia asupra corpului. Lumina solară este alcătuită din trei tipuri de radiații ultraviolete (UV) , iar zonele cele mai predispuse sunt pielea și ochii. În funcție de tipul de radiație, organismul va genera un anumit tip de răspuns.

Structura pielii și radiațiile ultraviolete

Pielea este compusă din 3 straturi: epiderm, derm și hipoderm. La nivelul epidermului sunt localizate celule încărcate cu un pigment numit melanină. În derm sunt localizate vasele de sânge și terminațiile nervoase. Persoanele cu un ten mai deschis au o concentrație mai redusă de melanină. Ele sunt mai predispuse la arsurile solare și la afecțiuni provocate de razele ultraviolete. [1]

Melanina protejează pielea și este implicată în sinteza de vitamina D. Atunci când pielea reacționează la efectul radiațiilor solare, culoarea acesteia tinde să fie mai închisă. Prea multă expunere solară permite radiațiilor UV să pătrundă în straturile profunde ale pielii, ceea ce determină apariția arsurilor solare. Se constituie o deteriorare a celulelor pielii, moartea acestora și, în timp, apariția cancerului. [1]

Radiațiile ultraviolete sunt de 3 tipuri: UVA, UVB, UVC. UVA sunt cele mai frecvente. UVB sunt mai puțin reprezentate și cu un efect mai puțin intens. UVC sunt cele mai periculoase, însă stratul de ozon reușește să le țină la distanță. [1], [2]

UVA activează melanina deja prezentă în celule de la suprafață producând un bronz rapid, dar care dispare la fel de repede. Tind să pentreze mai adânc straturile pielii, provocând leziuni. [2], [3]

UVB stimulează producerea de novo a melaninei și îngroșarea epidermului. Produce bronzul care durează. Provoacă arsuri solare și, printr-un mecanism necunoscut, poate promova apariția cancerului de piele [2], [3]

Nu trebuie omis rolul pe care îl au genele și tipul de ten în producția de leziuni cutanate, rol care poate fi la fel de important ca expunerea la radiații ultraviolete. [3]

Cu toate acestea, o doză mică de radiații UV este benefică organismului. Ajută la formarea de vitamină D, implicată în absorbția calciului. De asemenea, expunerea la lumina soarelui este recomandată pentru tratamentul unor afecțiuni precum: eczeme, psoriazis, icter, rahitism. [1]

Efectele pozitive ale luminii soarelui asupra corpului

Deși în ultima perioadă se vechiculează mai frecvent efectele nocive ale radiațiilor ultraviolete solare asupra organismului uman, lumina soarelui este implicată în menținerea echilibrului multora dintre funcțiile corpului. Astfel, cercetările au demonstrat că expunerea la lumina soarelui:

• îmbunătățește dispoziția prin creșterea nivelului de serotonină la nivel cerebral, fiind eficientă în cazul persoanelor care suferă de tulburare afectivă sezonieră
• scade nivelul de stres
• îmbunătățește somnul – lumina soarelui are rol în a ajusta nivelul de melatonină produs de creier (neuromediator implicat în producerea somnului)
• ameliorează producția de vitamina D. [4]

Principalul efect benefic studiat al luminii solare este abilitatea de a stimula sinteza de vitamină D. Studiile prezintă că cel puțin 1.000 de gene din fiecare organ și țesut sunt controlate de forma activă a vitaminei D, inclusiv cele implicate în metabolismul calciului sau a funcționării sistemului imun, astfel încât un nivel optim al acestei vitamine este mandatoriu. [5]

Spre deosebire de alte vitamine care trebuie luate din alimentație, vitamina D se poate sintetiza la nivelul pielii printr-o reacție fotosintetică, prin intermediul UVB. Fără vitamina D, oasele nu se vor forma corespunzător; la copil acest fapt se traduce prin rahitism; la adulți prin demineralizări excesive. [5]

În plus, chiar dacă expunerea prelungită la soare a fost asociată cu un risc mai mare de a dezvolta cancer de piele, expunerea prea scăzută (cum este cazul populației nordice sau al indivizilor care trăiesc la altitudini ridicate) a fost corelată în studiile clinice cu o incidență mai mare a altor tipuri de cancer sau afecțiuni cronice (scleroză multiplă, diabet zaharat tip I și II, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare). [5]

Totodată, expunerea la radiațiile solare:

• are efect imunosupresiv (atât UVA, cât și UVB) - cu potențial rol favorabil asupra prevenției bolilor autoimune
• determină secreția de α-MSH (hormon produs de keratinocite și melanocite) – cu rol în: dezvoltarea toleranței imunologice, supresia hipersensibilității de contact și reducerea efectului oxidativ asupra ADN-ului de către radiațiile UV
• favorizează eliberarea de CGRP (calcitonin gene-related peptide) - substanță benefică în tratamentul psoriazisului
• determină eliberarea de endorfine. [5]

Efectele negative ale luminii soarelui asupra corpului

Orice persoană este predispusă să fie afectată de radiațiile UV. Riscul crește odată cu durata și cu intensitatea expunerii. Totodată, riscul este mai mare atunci când există un ten mai deschis sau pielea este acoperită de nevi. [1]

O expunere prea îndelungată predispune la apariția unor probleme, pe termen scurt și lung, ale pielii sau ale organismului, precum:

• modificări în structura și culoarea pielii (pete solare, nevi pigmentari)
• îmbătrânire prematură – prin distrugerea fibrelor elastice și de colagen
• scăderea eficienței sistemului imunitar
• afectarea oculară: fotokeratită, fotoconjunctivită, pterigion, cataractă, leziuni retiniene
• cancerul de piele: carcinom bazocelular, spinocelular sau melanom
• insolație – pricinuită de pierderea excesivă de minerale și apă (prin transpirație) conduce la efecte adverse care, netratate corespunzător, pot determina deces
• arsuri ale pielii (tind să apară după 4-5 ore de la expunerea la soare)
• erupții cutanate – prin blocarea tranpirației la nivelul ductelor sudoripare (se tratează prin protejarea de lumina soarelui și menținerea uscată a pielii) [1], [2], [4]

Radiațiile UVA contribuie la distrucția pielii și apariția cancerului prin generarea de produși toxici care deteriorareză molecula de ADN. UVB, deși mai benigne decât UVA, sunt responsabile de arsurile solare prin distrucția directă a ADN-ului. Atât UVA cât și UVB pot: cauza distrugerea fibrelor de colagen, suprima nivelul de vitamină A, accelera procesul de îmbătrânire și creșterea riscului de cancer de piele. Expunerea excesivă poate fi responsabilă de apariția cataractei sau poate determina imunosupresie, cu reactivarea anumitor virusuri, de altfel, latente (cum este herpesul). [2], [5]

Se presupune că expunerea excesivă la radiațiile solare la vârstă foarte tânără (înainte de 20 ani) ar avea un rol definitoriu în privința riscului de a dezvolta melanom. În privința carcinomului spinocelular este cunoscut faptul că apare prin expunerea cumulativă și chiar recentă la radiațiile UV. [3]

Anumite medicamente (antibiotice, anticoncepționale) predispun la un efect mai important al radiațiilor UV asupra corpului uman. De asemenea, trebuie ținut cont că radiațiile UV se reflectă pe suprafețe precum: apa, betonul, nisipul, zăpada, existând astfel un risc mai crescut de exacerbare a efectelor nocive. [1]

Metode eficiente de protecție

Metodele de protecție față de radiațiile ultraviolete constau în:

• utilizarea cremelor/loțiunilor de protecție solară – cu cât gradul de protecție e mai mare (SPF>15) cu atât e mai bine; aplicarea trebuie să se facă cu 30 minute înaintea expunerii și, iar loțiunea să fie reaplicată la fiecare 2 ore sau după contactul cu apa
• planificarea expunerii la soare în timpul verii: de evitat intervalul 10 a.m. – 4 p.m.
• dacă expunerea nu poate fi evitată este necesar să nu fie continuă
• acoperirea zonelor expuse (haine, eșarfe și ochelari de protecție). [1]

Sunt de evitat saloanele de bronzat. De asemenea, trebuie avut grijă în privința uleilor, loțiunilor, suplimentelor despre care se spune că ar produce mai multă melanină. Nu există încă studii concrete care să le justifice utilizarea și eficiența. [1], [5]