Dieta hipoproteică - riscuri și beneficii

Dieta hipoproteică presupune adoptarea unui regim alimentar cu conținut redus de proteine.

În majoritatea cazurilor, dieta hipoproteică este recomandată bolnavilor diagnosticați cu diferite tipuri de afecțiuni, precum boli funcționale hepatice, boli metabolice (precum hiperuricemia), boli de rinichi. În alte cazuri, dieta hipoproteică este recomandată persoanelor care doresc să scape de kilogramele în plus.

În urma studiilor realizate în ultimii ani, oamenii de ştiință au ajuns la concluzia că dieta hipoproteică poate creşte durata de viață şi preveni apariția bolilor cronice. Dar ce presupune însă dieta hipoproteică şi care sunt riscurile şi beneficiile acesteia.

Dieta hipoproteică

Dieta hipoproteică presupune consumarea între 20 şi 50 de grame de proteine zilnic. Aceasta înseamnă că persoana în cauză trebuie să reducă consumul zilnic de calorii la 10-15% din caloriile consumate în fiecare zi până la momentul respectiv. În cazul persoanelor vârstnice şi a sportivilor, cantitatea zilnică de calorii poate fi uşor mai crescută.

Dieta hipoproteică este recomandată în cazul următoarelor afecțiuni:

• Afecțiuni hepatice (ciroza hepatică) şi renale (boala cronică de rinichi, nefropatia diabetică), caracterizate prin scăderea funcției de organ
• Anumite afecțiuni metabolice, precum fenilcetonuria, homocistinuria, etc.

Excesul alimentar de proteine duce la creşterea producției de uree la nivel hepatic, care excretată la nivel renal. În caz de apariție unei tulburări a funcției hepatice sau renale, ureea secretată la nivel hepatic nu mai poate fi eliminată pe care renală şi se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariția anumitor afecțiuni metabolice, caracterizate din punct de vedere clinic prin inapetență, oboseală, scădere în greutate şi modificări ale statusului mental. De asemenea, acumularea ureei în sânge se asociază unui risc crescut de deces în cazul persoanelor insuficiență cardiacă şi de dezvoltare a diabetului zaharat de tip II.

Astfel, scăderea aportului alimentar de proteine duce la îmbunătățirea funcției hepatice şi renale, îmbunătățirea metabolismul proteinelor în organism şi prevenirea acumulării ureei în sânge.

Dieta hipoproteică necesită atenție mare deoarece, în absența unei planificări concrete a regimului alimentar (care să precizeze tipul de alimentație recomandată şi conținutul nutrițional al acesteia), se poate ajunge la diferite tipuri de deficiențe nutriționale. [1], [2], [3]

Beneficiile dietei hipoproteice

Cercetările realizate până în prezent pe tema dietei hipoproteice au demonstrat existența următoarelor beneficii în cazul persoanelor care urmează un astfel de regim alimentar:

• Îmbunătățeşte funcția ficatului
• Previne secreția excesivă de uree la nivel hepatic, cu acumularea acesteia în sânge
• Previne apariția diabetului zaharat, a fenilcetonuriei, a homocisteinuriei, a decesului prin insuficiență cardiacă şi a celorlalte afectiuni asociate aportului crescut de proteine alimentare
• Scăderea aportului de proteine, în cazul persoanelor de vârstă mijocie, reduce riscul de apariție a cancerului, a bolilor de inimă şi a diabetului zaharat
• Creşte durata de viață
• Scade riscul de apariție a unor boli cronice, precum bolile cardiace, bolile neoplazice sau diabetul zaharat
• O alimentație cu conținut crescut de carbohidrați şi conținut redus de proteine, prezintă un rol protector asupra creierului şi previne apariția tulburărilor cognitive.
• Facilitează scăderea în greutate. [1], [2], [3]

Riscurile asociate dietei hipoproteice

Urmarea îndelungată a unei diete hipoproteice poate fi asociată următoarelor riscuri şi efecte negative:

• Proteinele sunt elemente esențiale pentru creşterea şi dezvoltarea organismului uman. Dieta hipoproteică urmată în copilărie poate duce la întreruperea creşterii şi dezvoltării organismului la copii.
• Proteinele sunt esențiale în organism pentru formarea oaselor, unghiilor şi a pielii şi participă în cadrul proceselor de secreție a hormonilor şi a enzimelor, pentru formarea şi repararea țesuturilor din organism. Deficitul de proteine duce la scăderea funcției imunitare, pierderea masei musculare şi reducerea densității osoase.
• Deficitul de proteine poate duce la apariția anemiei, a steatozei hepatice şi la pierderea părului.

Persoanelor care urmează un regim alimentar hipoproteic li se recomandă consultarea unui medic nutriționist care le va ajuta să-şi întocmească un plan alimentar, pentru a înlocui nutrienții deținuți de alimentația hiperproteică şi care să prevină apariția deficitelor nutritive.

Din cauza riscurilor şi pericolelor pe care dieta hipoproteică le poate avea asupra sănătății, medicii nutriționişti recomandă evitarea dietelor hipoproteice îndelungate, susținând faptul că această dietă trebuie instituită doar în cazul persoanelor diagnosticate cu anumite afecțiuni sau condiții patologice care impune acest lucru.

De asemenea, în contextul unei alimentații hiperproteice, organismul uman nu poate procesa întreaga cantitate de proteine şi astfel se poate ajunge la grețuri, vărsături şi chiar la apariția unor tulburări cognitive. [1], [2], [3]

Alimente recomandate în cadrul dietei hipoproteice

Alimentele care sunt permise a fi consumate în cadrul dietei hipoproteice sunt reprezentate de următoarele:

• Orez, ovăz, orz
• Legume precum roşii, ardei roşu, broccoli, sparanghel. În literatura de specialitate, în cadrul regimului alimentar hipoproteic sunt permise majoritatea legumelor, exceptând cerealele.
• Fructe precum banane, mere, piersici, grapefruit, pere, coacăze. În ghidurile nutriționiste, în cadrul dietei hipoproteice sunt permise toate fructele, exceptând fructele uscate sau deshidratate.
• Plantele aromatice
• Condimentele
• Zahărul
• Bomboanele care nu dețin gelatină în componență
• Untul
• Gemurile, dulcețurile
• Pâine, paste
• Avocado
• Ulei de măsline, ulei de cocos
• Maioneza
• Sosul de tomate. [1], [2], [3]

Alimente contraindicate în cadrul dietei hipoproteice

În cadrul dietei hipoproteice este contraindicată consumarea următoarelor alimente:

• Carne de pui, de curcan, de vită şi de porc
• Carnea provenită de la păsările crescute în gospodărie
• Ouă
• Peşte, crustacee
• Legume precum fasole, mazăre, linte
• Alimente pe bază de soia, precum tofu, natto, tempeh
• Lapte, iaurt şi brânză
• Fistic, migdale, nuci, arahide
• Unt de arahide
• Semințe de chia, in şi cânepă. [1], [2], [3]