Diagnostice pentru care e bine să ceri o a doua opinie medicală

În ziua de astăzi, datorită accesului facil la informaÈ›ii medicale È™i nu numai, suntem mai atenÈ›i la ce doctori mergem È™i ne informăm înainte despre ei. Fie de la cunoÈ™tiinÈ›e sau de pe internet, întotdeauna ne simÈ›im mai confortabili când cunoaÈ™tem pe cineva care a trecut pe la doctorul ales înaintea noastră.
Sunt unele situaÈ›ii în care deÈ™i avem încredere în diagnosticul È™i recomandările medicului, ne dorim să aflăm dacă È™i altul are acelaÈ™i punct de vedere.
Uneori, situaÈ›ia în care ne aflăm este de aÈ™a amploare încât apelăm la o a doua opinie în speranÈ›a că diagnosticul sau demersul terapeutic ne va fi infirmat.
Printre situaÈ›iile în care este indicat să cerem o a doua opinie se numără:
1. Cancere rare sau greu de diagnosticat:
În momentul diagnosticului de un tip de cancer mai rar întâlnit sau în cazul în care există o incertitudine în ceea ce priveÈ™te diagnosticul de tumoră malignă este indicat să cerem o a doua opinie unui medic anatomopatolog cu experiență în acest domeniu sau în subtipul respectiv de cancer. Diagnosticul va determina demersul terapeutic.
Printre cancerele mai greu de diagnosticat se numără sarcoamele, tumori de țesuturi moi precum mușchiul sau țesutul adipos. Un anatomopatolog generalist ar putea omite acest diagnostic.
Centrele medicale orientate asupra diagnosticului și tratamentului tumorilor rare sunt o opțiune indicată pentru a cere o a doua opinie.
2. adhd la copiii sub 6 ani
În lipsa unui test paraclinic specific, ADHD sau tulburarea de deficit de atenÈ›ie È™i hiperactivitate este greu de diagnosticat. Aici intervine gândirea clinică a medicului curant. În momentul în care copilul prezintă hiperactivitate, neatenÈ›ie, impulsivitate în cel puÈ›in două locuri precum acasă È™i la È™coală, medicul trebuie să ia în calcul diagnosticul de ADHD.
Acest diagnostic la un copil sub 6 ani poate crea nevoia celei de a doua opinii medicale din aprtea unui specialist pe psihiatrie pediatrică. Această incertitudine apare datorită faptului că în ziua de azi mulÈ›i copii vorbesc mai mult È™i petrec mai mult timp pe dispozitivele electronice, suprapunându-se cu comportamnetul tipic din rândul copiilor. A doua opinie poate ajuta în stabilirea diagnosticului corect de ADHD sau de infirmarea acestuia.
Trebuie excluse È™i alte tulburări psihice ce fac parte din diagnosticul diferenÈ›ial din ADHD. Acestea sunt anxietatea, depresia È™i problemele de învățare. Uneori, copiii părtaÈ™i la violență domestică se pot manifesta precum unul cu ADHD, pe când ei suferă de sindrom de stres posttraumatic.
3. Boala parkinson
Boala Parkinson este una dintre cele mai dificile boli de diagnosticat, mai ales în stadii incipiente, în lipsa oricărui test paraclinic care să ne ajute în diagnostic. Această afecÈ›iune neurologică se manifestă prin tremor, miÈ™cări lente, rigiditate musculară È™i tulburări de echilibru.
Rata nediagnosticării bolii Parkinson este de aproximativ 25-30%. La vârstnici, tremorul È™i problemele de miÈ™care pot fi puse pe seama vârstei. În acelaÈ™i timp, pacienÈ›ii pot fi diagnosticaÈ›i greÈ™it cu Parkinson din cauza anumitor medicamente care pot prezenta efecte adverse ce pot fi puse pe seama acestei tulburări neurologice.
4. Intervețiile cardiovasculare
PacienÈ›ii cărora li se recomandă efecutarea unei operaÈ›ii pe cord, a unei intervenÈ›ii coronariene sau a unei cateterizări se întreabă de cele mai multe ori dacă sunt necesare. Aceste proceduri au riscurile lor printre care formarea de trombi, accidentul vascular, infecÈ›iile È™i chiar decesul. Întrebarea des întâlnită în cadrul acestei categorii de pacienÈ›ii este dacă operaÈ›ia de bypass poate fi înlocuită de o angioplastie cu balon pentru a „desfunda” arterele blocate.
În alte situaÈ›ii, pacienÈ›ii caută un medic cu experință mai mare care să îi lămurească.
5. Depresia și tulburarea bipolară
Medicii de familie pun diagnosticul de depresie, dar de cele mai multe ori este necesar consultul de specialitate din partea psihiatrului. Dacă starea pacientului nu se îmbunătățeÈ™te după un anumit număr de doze de antidepresive sau dacă dezvoltă efecte adverse precum mania, diagnosticul ar putea fi cel de tulburare bipolară.
Tulburarea bipolară sau boala maniaco-depresivă poate fi confundată cu depresia în cazurile pacienÈ›ilor care nu prezintă un episod de manie de la debut sau în stadiile incipiente, apărând confuzia între cele două diagnostice. 69% dintre pacienÈ›ii bipolari primesc iniÈ›ial un tratament greÈ™it.
Depresia este tratată cu antidepresive, iar tulburarea bipolară cere în mod uzual stabilizatori ai stării psihice precum litiul în monoterapie sau combinat cu antidepresive. Când acestor pacienÈ›i cu tulburare bipolară li se administrează antidepresive în monoterapie sunt la risc de a trece la starea de manie sau de a dezvolta cicluri rapide în ceea ce priveÈ™te extremele. (1)
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Implant silicon sani
- Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
- GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014
- Histerectomie totala cu anexectomie bilaterala
- Grup de suport pentru TOC-CAP 15
- Roaccutane - pro sau contra
- Care este starea dupa operatie de tiroida?
- Helicobacter pylori
- Medicamente antidepresive?
- Capsula de slabit - mit, realitate sau experiente pe oameni