Despre EKG (electrocardiograma, ECG) - ce ne poate arăta și când este indicat să o facem

Electrocardiograma reprezintă o procedură neinvazivă, simplă, ce realizează o înregistrare electrică a funcționării inimii. Un ECG poate oferi informații atât despre puls, cât și despre frecvența cardiacă. (1, 3)

Cum se realizează un EKG?

Înainte de a începe înregistrarea propriu-zisă a activității inimii, este important să vă dezbrăcați de hainele din partea superioară a corpului, pentru ca electrozii să poată fi așezați corect pe piele.

Electrocardiograma se realizează prin intermediul electrozilor de suprafață ce sunt plasați la nivelul pielii, respectiv pe toracele anterior, în apropierea cordului. (1)

Se vor amplasa în total 10 electrozi. Astfel, 6 electrozi sunt plasați la nivelul inimii, 2 electrozi la nivelul încheieturii mâinii și 2 electozi la nivelul gleznei. (2)

Pentru a înregistra corect și pentru a putea surprinde eventualele modificări, este important să se realizeze electrocardiograma standard de repaos în cele 12 derivații. (1, 2)

Cei 6 electrozi plasați la nivelul inimii formează derivațiile precordiale, prescurtate de la V1 până la V6.

Este important ca pe parcursul înregistrării electrice a inimii să nu vorbiți și să nu vă mișcați, deoarece se pierde din acuratețea înregistrării. (2)

Sistemul electric al inimii

Inima este compartimentată în două atrii și două ventricule ce au rol de a aduce sângele dezoxigenat din periferie, respectiv de a conduce sânge cu oxigen către organe. (4)

Din punct de vedere electric, la nivelul inimi se găsesc 2 noduri importante cu rol de a conduce impulsurile electrice:

• Nod Sinusal (SA)
• Nod Atrioventricular (AV)
• Fasciculul Hiss și rețeaua Purkinje (4)

Nodul sinusal este situat la nivelul atriului drept, fiind cel ce generează impulsurile nervoase către cele două atrii, provocând astfel contracția lor.

Nodul atrioventricular este cel care preia impulsurile ce ajung de la nivelul nodului sinusal.

Între contracțiile atriilor și contracțiile ventriculelor există o întârziere fiziologică de 0,10 secunde. Această întârziere are rolul de a permite contracția corectă a atriilor, eliberând astfel sângele în ventricul. (4)

Pentru ce se folosește electrocardiograma?

Electrocardiograma este indicată atunci când suspicionați o afectare cardiacă. Este recomandată și pentru monitorizarea funcțiilor cardiace, precum:

• Ritm cardiac: bătăile pe minut ale inimii
• Frecvența cardiacă (3)

Cel mai frecvent, pe un ECG se pot decela patologii din următoarele categorii:

• Aritmii cardiace
• Blocaje arteriale
• Valvulopatii: disfuncții ale uneia dintre cele 4 valve cardiace (aortică, pulmonară, tricuspidă, mitrală)
• Insuficiență cardiacă
• Infarct miocardic: în trecut sau în prezent. Poate fi cu supradenivelare de ST (infarct STEMI, sau fără supradenivelare de ST, infarct NSTEMI)
• Defecte congenitale
• Miocardită: inflamația foiței miocardice
• Pericardită: acumularea de lichid patologic în sacul pericardic cu risc de tamponadă cardiacă
• Modificări privind electroliții ce participă la contracția (depolarizarea) și relaxarea (repolarizarea) inimii (1, 3)

Aritmiile cardiace sunt reprezentate de bătăi neregulate ce pot să apară din cauza unor afecțiuni cardiace prezente sau pot fi potențate de consumul unor substanțe, precum:

• Cofeina
• Nicotina
• Alcool
• Aerosoli inhalați
• Diverse medicamente (drept reacții adverse)
• Tiroidă hiperactivă (4)

Aritmiile cardiace pot să apară și atunci când efectuați exerciții fizice sau vă aflați în fața unui stres major sau stări emoționale intense precum în șoc, teamă, panică. (4)

Este important să știți dacă episoadele de artimii apar constant sau doar în anumite situații de stres mare. Aritmiile recurente pot ascunde o afecțiune la bază, motiv pentru care este recomandat o vizită la medicul cardiolog. (4)

Ce tipuri de aritmii pot fi decelate pe electrocardiogramă?

Tahicardia reprezintă o creștere a bătăilor cardiace de peste 100 pe minut și poate fi de mai multe feluri:

• Tahicardia supraventriculară: cele mai frecvente sunt fibrilația atrială și sindromul Wolf Parkinson White
• Tahicardia ventriculară: reprezintă un ritm cardiac cu peste 100 de bătăi pe minut a căror origine patologică se află la nivel de ventricul. Ritmul rapid împiedică umplerea suficientă a cordului cu sânge și implicit pomparea sângelui către organele periferice. Acest tip de aritmie poate fi amenințătoare de viață.
• Tahicardia sinusală: acest tip de aritmie este reprezentată de bătăi rapide, dar corecte din punct de vedere al originii impulsului electric. Nodul sinoatrial funcționează normal și generează impulsuri corecte către nodulul atrio-ventricular. (4, 5)

Bradicardia: reprezintă scăderea bătăilor cardiace, având un ritm cardiac lent, de obicei sub 60 de bătăi pe minut.

Tipuri de aritmii supraventriculare

Există diverse tipuri de aritmii supraventriculare ce pot fi diagnosticate pe electrocardiogramă, precum:

• Extrasistolă atrială: cunoscută și sub numele de contracții atriale premature
• Tahicardie supraventriculară paroxistică
• Tahicardie a căilor accesorii
• Tahicardie reintroducătoare nodală AV: acest tip de tahicardie este reprezentată de mai multe căi de conducere a impulsului electric
• Tahicardie atrială
• Fibrilație atrială: reprezentată de bătăi cardiace rapide (100-175 bătăi pe minut) și neregulate. Din cauza ritmului rapid, sângele din atrii nu circulă în totalitate către ventriculi, favorizând staza venoasă atrială. Stagnarea sângelui la nivel atrial poate conduce către desprinderea cheagurilor de sânge și direcționarea acestora către creier cu risc de accident vascular cerebral.
• Flutter atrial: în flutter impulsurile provin din mai multe circuite existente în atriu (4, 5)

Tipuri de aritmii ventriculare

• Extrasistole ventriculare cunoscute și sub numele de contracții ventriculare premature. Reprezintă bătăi suplimentare cu originea la nivelul ventriculului.
• Tahicardie ventriculară: reprezintă creșterea frecvenței cardiace peste limita fiziologică, cu impulsuri ce provin din ventriculi. Tahicardia ventriculară este mult mai periculoasă decât tahicardia atrială, deoarece este influențat nivelul de oxigen ce este pompat către organele periferice.
• Fibrilație ventriculară: fibrilația este o patologie periculoasă, mai ales dacă are loc la nivelul ventriculelor, deoarece împiedică pomparea eficientă a sângelui către organe, prin bătăi neregulate și dezorganizate. Acest lucru poate duce la hiporperfuzia organelor, adică acestea nu primesc sânge cu oxigen suficient pentru a putea funcționa corect. Este considerată o urgență medicală deoarece există risc de moarte subită.
• Interval Q-T lung: pe ECG intervalul QT cuprinde perioada de depolarizare (contracție) și repolarizare (relaxare) ventriculară. Un interval mult prea lung de QT, poate genera risc de torsada vârfurilor, o patologie extrem de periculoasă care pune viața în pericol. (4)

Pentru o mai bună înțelegere a intervalului QT, este important de menționat un principiu care stă la baza funcționării celulelor.

Pentru ca depolarizarea miocardică să aibă loc, este necesar ca un flux de ioni încărcați pozitiv, precum sodiu și calciu, să pătrundă în celulă. Pentru procesul de repolarizare (relaxare miocardică), este necesar să aibă loc un eflux de ioni de potasiu din celulă.

Atunci când există o disfuncție la nivelul canalelor ionice de sodiu, se poate acumula o cantitate în exces de ioni încărcați pozitiv, ce vor avea consecințe asupra efluxului de potasiu.

Excesul de ioni încărcați pozitiv la nivel celular va duce la prelungirea duratei perioadei de relaxare ventriculară, având drept consecință prelungirea intervalului QT peste valorile fiziologice acceptate. (7)

Pentru o bună măsurare a intervalului QT, este important de măsurat exact de la începutul complexului QRS până la sfârșitul undei T. (7)

Torsada vârfurilor este un alt tip de aritmie amenințătoare de viață care se poate vizualiza foarte bine pe ECG, având un tipar specific de unde.

Torsada vârfurilor reprezintă o tahicardie ventriculară polimorfă, distinctivă, fiind caracterizată prin prezența răsucirii complexelor QRS în jurul liniei izoelectrice. Acest tip de aritmie nu mai respectă tiparul unui ECG fiziologic sau măcar ușor modifica, fiind asemeni unei dezorganizări de unde. (8)

Cel mai mare risc care poate fi asociat torsadei vârfurilor este degenerarea spontană în fibrilație ventriculară cu risc de moarte subită. (8)

Există vreun risc în urma efectuării unei electrocardiograme?

Nu există niciun risc în efectuarea unei electrocardiograme. Este o investigație simplă, de scurtă durată, neinvazivă, pentru care nu aveți de ce să vă faceți griji.

Ocazional, gelul utilizat pentru montarea electrozilor poate provoca o iritație locală a pielii, dar care va trece în timp foarte scurt.

Electrocardiograma nu este o investigație cu acuratețe de 100%, motiv pentru care persoanele care sunt suspectate că ar suferi de anumite patologii cardiace mai complexe, vor necesita și alte investigații suplimentare, precum o electrocardiogramă sau coronarografie. (1)

Concluzii

Electrocardiograma este recomandată tuturor ca și examinare fie de rutină, fie atunci când se suspectează o patologie cardiacă cronică sau un infarct miocardic. Este indicată în special persoanelor care sunt mai în vârstă sau care sunt la risc de a dezvolta posibile afecțiuni cardiace.

O viață stresantă și nesănătoasă poate predispune la apariția de aritmii ce pot fi decelate pe electrocardiogramă. Efectuarea acestei investigații vă poate conduce mai departe către un consult mai amănunțit la cardiolog.