De ce depresia apare mai des la femei?

Femeile au în general un risc de două ori mai ridicat de a suferi de depresie, fie că este vorba despre un episod depresiv major, fie de simptomele depresive din tulburarea bipolară, boala afectivă sezonieră, distimia (o formă de depresie mai scăzută în intensitate, dar cu o durată mai mare de timp).

Cauzele acestei diferențe între genuri nu sunt cunoscute în totalitate, în ciuda numeroaselor cercetări privind depresia care s-au făcut și se derulează în prezent. Există în schimb o serie de teorii explicative în acest sens, printre factorii implicați în aceste diferențe numărându-se modificările hormonale caracteristice organismului feminin, factorii biologici și socio-culturali care își pun amprenta asupra femei. (1), (2)

Factorii genetici

Studiile realizate pe familii și gemeni identici (care împart același material genetic), au indicat faptul că riscul de depresie poate fi determinat într-o proporție de până la 40% de factorii ereditari. Susceptibilitatea mai mare la depresie a femeilor ar putea fi explicată de modul de transmitere a genelor depresiei, mai exact dacă gena respectivă este poziționată pe cromozomul X și este o trăsătură dominantă. Femeile, pentru că au doi cromozomi X, ar fi astfel mai predispuse la depresie decât bărbații, care au doar un cromozom X. (1), (3)

Hormonii

Studiile au arătat că până la vârsta pubertății, riscul de depresie este similar pentru fete și băieți. Diferențele încep să apară după vârsta de 11-13 ani, când modificările hormonale din organismul feminin ce însoțesc lunar fiecare menstruație la fete determină stări ale dispoziției similare cu cele din depresie. Studiile au arătat că la adolescente tendința de a continua să aibă o dispoziție negativă după ce se confruntă cu evenimente și situații dificile este mai mare decât la băieți, ceea ce sugerează o predispoziție a fetelor către depresie.

Tot legate de fluctuațiile hormonilor feminini (cum e cazul estrogenului) sunt considerate și depresia post-partum și depresia asociată cu tranziția către menopauză. Nu este însă o legătură de cauzalitate directă, ci aceste modificări hormonale par să predispună femeile la a fi mai vulnerabile în fața depresiei în anumite perioade de viață, când alți factori de risc intervin. (1), (2)

Factorii socio-culturali

Femeile sunt mult mai des victime ale abuzului fizic, hărțuirii, discriminării, lipsei de respect, sărăciei, comparativ cu bărbații. Astfel de traume sau evenimente nefericite le fac mult mai vulnerabile în fața depresiei. Chiar și atunci când femeile și bărbații sunt confruntați cu factori de stres similari, femeile sunt mai predispuse la depresie, tulburări de anxietate sau stres posttraumatic din cauza diferențelor privind răspunsul biologic la stres și a modurilor diferite de a face față situației (coping). Studiile au arătat că încă din adolescență, fetele au tendința de a se concentra pe sentimentele negative și pe suferința pe care le-o provoacă evenimentele stresante (ruminații), spre deosebire de băieți, la care tendința este mai degrabă de a acționa pentru a reduce disconfortul și suferința. Aceste diferențe de gen se păstrează și la vârsta adultă. Dar se pare că persoanele la care ruminațiile sunt frecvente sunt mult mai predispuse la depresie. (4)

Stereotipurile și rolurile de gen joacă și ele un rol important în privința diferențelor de gen legate de depresie. Rolurile de soție, mamă, angajată ale unei femei pot contribui la nivelul zilnic de stres. Într-un cuplu în care ambii parteneri lucrează, femeia este cea care dedică, de obicei, mult mai multe ore creșterii copiilor, îngrijirii persoanelor vârstnice din familie și activităților gospodărești. Totodată, stereotipurile de gen conform cărora o femeie trebuie să fie frumoasă, să arate bine, să realizeze cu succes toate activitățile implicate de rolurile sale contribuie la apariția unor sentimente (frustrare, tristețe) și obiceiuri negative (mâncat compulsiv), dar și la depresie. (3)

Alte posibile explicații

Există și alte explicații aduse diferențelor în privința statisticilor depresiei la cele două genuri:

• Femeile au o capacitate mai bună de a-și recunoaște emoțiile, e mai probabil să caute ajutor specializat și de aceea sunt diagnosticate cu depresie mult mai frecvent decât bărbații. Pe de altă parte, e mai puțin probabil ca bărbații să vorbească despre ceea ce simt și dificultățile pe care le întâmpină, recurgând mai des decât femeile la consum de substanțe sau comportamente violente. (1)

• Durata de viață a femeilor este mai mare decât la bărbați, iar ultimii ani de viață sunt de obicei asociați cu doliul, singurătatea, problemele de sănătate, aspecte care pot predispune femeile la depresie, de unde ar rezulta numărul mai mare de femei care se confruntă cu depresia. (5)

Toate aceste teorii explică doar parțial diferențele de gen privind prevalența depresiei. Probabil cercetările viitoare vor aduce o înțelegere mai profundă a cauzelor depresiei la femei, dar și a cauzelor acestei tulburări în general.