Ce este o cădere nervoasă?

Termenul „cădere nervoasă” este folosit pentru a descrie o situație stresantă, care ne împiedică să ne desfăşurăm activităţile în viața de zi cu zi, făcându-şi prezenţa atunci când anumite momente ale vieții devin copleșitoare din punct de vedere fizic și emoțional.

Termenul a fost utilizat frecvent în trecut pentru a acoperi o varietate de tulburări psihice, dar nu mai este folosit astăzi de profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

Căderea nervoasă nu este un termen medical și nici nu indică o boală psihică specifică. Dar asta nu înseamnă că este un răspuns normal sau sănătos la stres. Ceea ce unii oameni numesc tulburări nervoase pot indica o problemă de sănătate mintală care necesită atenție, cum ar fi depresia sau anxietatea. [1]

Semne şi simptome

Deoarece nu este asociată cu nici o afecțiune specifică, căderea nervoasă nu are nici un simptom definit.
Semnele și simptomele comune ale unei căderi nervoase sunt de ordin psihic, respective fizic.

Simptomele de ordin psihic pot include:

• senzație de anxietate, depresie, agitaţie;
• simțindu-se neajutorat, fără speranță, stima de sine scăzută;
• evitarea contactului social;
• program de somn neregulat, fie că dorm prea mult, fie că nu este suficient;
• alimentarea nesănătoasă și igiena precară, adesea datorită faptului că individul uită sau nu este motivat să mănânce sau să-şi îngrijească propriul corp;
• dificultatea de a se concentra sau de a-şi aminti evenimentele zilei;
• se simt continuu epuizaţi din punct de vedere fizic şi emoţional, adesea fără cauză;
• lipsa de motivare și interes pentru lucruri;
• gânduri de auto-vătămare;
• atacuri de panică;
• imposibilitatea de a se bucura sau de a fi împlinit în momente care în mod normal, aduc bucurie sau satisfacție;
• dificultatea de a înțelege sau de a tolera alte persoane;
• mișcare sau vorbire mai lentă decât în mod normal;
• flashback-uri înfricoșătoare, coșmaruri severe și simptome de luptă atunci când nu există nici o amenințare sau pericol.

Simptomele fizice pot include:

• dureri generale inexplicabile;
• dureri de cap;
• dureri musculare în special în zona maxilarului, a gâtului sau a spatelui;
• bătăile inimii neregulate, gura uscată și transpirații;
• epuizare şi lipsă de energie;
• probleme ale sistemului digestiv, crampe stomacale;

În cazuri extreme sau netratate, mai ales când sunt legate de stările de sănătate mintală asociate cu psihoza, simptomele pot include de asemenea, halucinații, paranoia (persoana în cauză se simte urmărită), iluzii și lipsă de înțelegere. [2, 3]

Cauze

Cauze/factori declanşatori în cazul unei căderi nervoase:

Circumstanțe dificile ale vieții:

• despărţire;
• faliment;
• divorţ.

Traume:

• accident rutier;
• atac fizic;
• dezastru natural.

Alte cauze:

• tulburări de somn;
• persoana în cauză bolnavă sau membru din familie bolnav;
• familie monoparentală;
• relaţii abuzive;
• condiții de sănătate mintală cum ar fi depresia. [4]

Diagnostic

Acest termen nefiind din punct de vedere medical recunoscut, nu este nici o modalitate de a diagnostica o cădere nervoasă.
Un specialist în domeniul sănătății mintale, va identifica factorii care contribuie sau care pot cauza așa-numita cădere nervoasă prin punerea de întrebări specifice cu privire la simptome, efectuarea unui examen fizic precum şi revizuirea istoricului medical al unui individ.

Diagnostic diferenţial

Este posibil ca în spatele unei căderi nervoase să se ascundă tulburări psihice cum ar fi:

• tulburare de stres acut;
• atacuri de panică episodice;
• depresie acută (în cazul în care stresul emoţional şi/sau fizic persistă);
• schizofrenia (în cazul în care stresul emoţional şi/sau fizic este însoţit de halucinații);
• stres post traumatic;
• tulburare bipolară;
• tulburare de personalitate. [4]

Când să cereţi ajutorul

Oricând stresul fizic sau emoțional interferează cu viața de zi cu zi, cu rutina sau cu activitățile, este recomandat să vorbiţi cu un medic.
Din nefericire, mulți oameni sunt reticenți să caute ajutor, sau să ceară sfatul unui specialist din teama că vor fi judecați sau din ideea că nu ar exista opţiuni de tratament disponibile.

Tratament

Tratamentul comun și strategiile de prevenire ale unei tulburări nervoase includ:

• terapia comportamentală cognitivă care se concentrează asupra legăturii dintre gândurile, sentimentele și acțiunile voastre;
• vorbind cu un medic despre medicamente antidepresive, sau antipsihotice;
• încercând să reduceţi sau să rezolvaţi sursele de stres, cum ar fi conflictele la domiciliu sau cererile de la locul de muncă;
• făcând exerciții pentru a susține relaxarea fizică și psihică, cum ar fi respirația profundă și meditația;
• exerciții, cum ar fi yoga și tai chi care promovează întinderea sau mișcarea în acelaşi timp cu respirație controlată;
• citirea cărților care vă fac să vă simțiți mai bine (biblioterapia) ;
• zilnic cel puțin 20 de minute exerciții de intensitate moderată sau 10 minute exerciții de intensitate ridicată;
• descoperirea anumitor hobby-uri care încurajează mersul în aer liber;
• vorbind cu prietenii, familia, partenerii sau colegii de cameră despre sentimentele supărătoare;
• stabilirea igienei sănătoase, a somnului și a programelor de alimentaţie;
• căutând grupuri de suport locale sau online făcute pentru persoanele cu simptome similare;
• evitând utilizarea excesivă a cofeinei, a alcoolului și a nicotinei;
• evitând utilizarea de droguri ilicite. [3, 4]

Concluzii

• S-a constatat că unii oameni ar putea fi mai sensibili și mai înclinați genetic la o tulburare nervoasă și că o copilărie dificilă ar înclina balanţa cu atât mai mult.
• Majoritatea oamenilor se confruntă cu perioade de tristețe extremă, anxietate și deznădejde din când în când, mai ales după evenimente foarte stresante.
• Dar când cineva devine incapabil să îndeplinească sarcini zilnice, se retrage din societate sau începe să gândească negativ, trebuie să beneficieze de ajutor medical.
• Medicamentele de administrare și diversele terapii reprezintă metode pentru a ajuta la tratarea majorității afecțiunilor asociate sistemului nervos.