Cum să identifici un psihopat

Psihopatia este o boală psihică caracterizată prin deficiența de răspunsuri emoționale, lipsa empatiei, control comportamental scăzut, rezultatul fiind un comportament antisocial deviant și uneori criminal. (1)

Termenul de „psihopatie” a fost utilizat pentru prima dată în secolul al XX-lea. Era asociat cu termenul de „sociopat”, însă pe parcursul anilor, s-a constatat că există o diferență între aceste două termene, unii cercetători împărțind în două categorii pe cei ce suferă de psihopatie: psihopații primari care au moștenit boala genetic și cei secundari care sunt rezultatul mediului în care trăiesc. În anul 1941 a fost dezvoltată o listă ce conținea anumite criterii după care se putea pune un diagnostic de psihopatie. (3)

Adesea, primele semne ale afecțiunii sunt sesizate în adolescență. Semnele distinctive ce pot fi observate sunt: lipsa de vină, empatie și atașament față de ceilalți, dezvoltarea narcisismului și a unui charm superficial, pe lângă acestea, comportamente deviante, impulsive și antisociale, neloialitate, manipulare și acțiuni care prezintă risc ridicat. Deși este asociată cu agresiunea, nu este și sinonimă. În contrast cu persoanele ce suferă de boli psihotice, majoritatea psihopaților sunt în contact cu realitatea și sunt foarte raționali. Unii pot fi găsiți în închisori dar în acelați timp pot fi părți importante ale societății.

Cum devii psihopat?

Nu se știe exact care sunt cauzele psihopatiei, dar se consideră că o combinație genetică specifică împreună cu factori ce țin de mediu alături de cei personali, contribuie la apariție. De exemplu, copiii psihopaților au șanse să fie și ei la rândul lor psihopați datorită determinismului genetic extistent. În plus, unele experiențe la vârste fragede au indicat o creștere a riscului de a deveni psihopați. Lipsa de grijă parentală, și educația focusată pe pedeapsă în locul celei bazate pe apreciere se pare că au un rol major în apariția bolii.

Alte riscuri includ:

• abuzul de substanțe al părinților
• separarea părinților și lipsa unei implicări parentale
• abuzul și neglijența

Cum să identifici un psihopat

Semnele și simpomele identificate sunt:

• Un charm superficial, insinceritate și minciuni patologice, psihopații prezintă o tendință de distorsiona anumite aspecte, de a le „înflori”, cu scopul de a-i convinge pe alții, pentru un profit sau plăcere personală. Psihopații nu prezintă răspunsul diferențial al creierului în termeni emoționali, termeni neutri pe care ceilalți îi fac. Ei au, de asemenea, probleme de înțelegere a metaforelor și a cuvintelor abstracte.
• Narcisism, psihopații sunt descriși ca având un sentiment grandios de valoare de sine, adesea lăudându-și propria persoană.
• Prezintă o egocentricitate patologică și incapacitatea de a iubi, ducând adesea un stil de viață parazitar.
• Incapacitatea de a planifica viitorul, psihopații au o lipsă de obiective realiste pe termen lung, și de asemenea nu își fac griji cu privire la viitor.
• Lipsa emoțiilor, psihopații și într-o anumită măsură, sociopații, arată o lipsă de emoție, mai ales emoțiile sociale, cum ar fi rușinea, vina și jena; au arătat o sărăcie generală în reacțiile afective majore și o lipsă de remușcări sau rușine, de asemenea lipsa de teamă. De exemplu, atunci când alte persoane sunt puse într-o situație experimentală în care anticipează că se va întâmpla ceva dureros, cum ar fi un șoc electric ușor sau o presiune ușoară aversivă aplicată unui membru, o rețea de creier se activează. Oamenii normali vor arăta, de asemenea, un răspuns clar al conductivității pielii, produs de activitatea glandei sudoripare. Cu toate acestea, la subiecții psihopatici, această rețea creierului nu prezintă activitate și nu sunt emise răspunsuri de conductivitate a pielii. (3)
• Lipsa de empatie, psihopații sunt descriși ca fiind lipsiți de empatie, așa numiți „cu sânge rece”. S-a descoperit că psihopații prezintă o conexiune scăzută în componentele creierului ce se ocupă cu sistemul emoțional. Aceste neconexiuni fac ca persoana să fie într-o inabiltate de a simți emoțiile, într-un mod mai profund. S-au realizat unele studii asupra acestor componente ale creierului, si s-a remarcat o conectivitatea funcțională aberantă între părțile rețelei, împreună cu volumul redus în unele dintre zonele cruciale ale rețelei. (3)
• Reducerea atenției, când majoritatea dintre noi se angajează într-o sarcină, suntem capabili să ne modificăm activitatea sau să modulam răspunsurile noastre, în funcție de informațiile periferice relevante care apar după începerea sarcinii. Psihopații sunt în mod special deficienți în această abilitate. Aceștia au dificultăți în a folosi atenția pentru a acomoda informații care activează atenția în timpul unei sarcini. O metodă standard de evaluare este „Task Stroop”, în care un subiect trebuie să citească cuvintele color care sunt tipărite cu cerneală de culoare conflictuală, cum ar fi roșu tipărit în cerneală albastră. Mai multe studii indică faptul că psihopații au performanțe mai bune decât ceilalți. (3)
• Iresponsabilitate, aceștia externalizează vina, adică îi învinuiesc pe alții pentru lucruri care sunt de fapt vina lor. Aceștia pot accepta vina când sunt obligați de anumite împrejurări, dar aceste admiteri nu sunt însoțite de un sentiment de rușine sau de remușcăre și nu au putere să schimbe comportamentul viitor. (3)
• Delicvența în copilarie/tinerețe, criteriile pentru personalitatea discocială includ o toleranță foarte scăzută la frustrare și un prag scăzut pentru îndepărtarea agresiunii, inclusiv a violenței. Criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială includ iritabilitatea și agresivitatea, după cum indică luptele fizice repetate sau atacurile.

Pe lângă aceste caracteristici, pot să apară și comportamente sexuale deviante dar și criminalitate versatilă. (3)

Diagnosticarea psihopaților

A fost dezvoltat un instrument de diagnostic, PCL-R-folosit pentru a evalua tendințele psihopatice ale unei persoane. Conceput inițial pentru a evalua persoanele acuzate sau condamnate pentru crime, PCL-R constă într-o scală de evaluare a simptomelor, care permite examinatorilor calificați să compare nivelul psihopat al unui subiect cu cel al unui psihopat prototip. Este acceptat de mulți drept cea mai bună metodă de determinare a prezenței și extinderii psihopatiei unei persoane.

Pe lâgă acesta, lista de verificare „Hare” este încă utilizată pentru a diagnostica membrii populației originale pentru care a fost dezvoltată - bărbați adulți din penitenciare, spitale de psihiatrie penală și evaluări psihiatrice sau procese în alte instituții de detenție.

PCL-R este utilizat pentru diagnosticarea psihopatiei la persoane fizice în scopuri clinice, juridice sau de cercetare. Dezvoltat la începutul anilor 1990, testul a fost conceput inițial pentru a identifica gradul tendințelor psihopatice ale unei persoane. Deoarece psihopații sunt, deseori, infractori care comit în mod repetat infracțiuni sexuale sau alte infracțiuni violente, PCL-R se găsește acum și în sala de judecată și în instituții, ca indicator al riscului potențial pus de subiecți sau prizonieri. Rezultatele examenului sunt folosite în mediul criminalistic ca factor de decizie în ceea ce privește durata și tipul pedepsei de închisoare.

Evident, diagnosticarea este un pas foarte serios. Are implicații importante pentru o persoană și pentru asociații săi în cadrul familiei, clinic și criminalistic. Prin urmare, testul trebuie realizat de profesioniști care au fost special instruiți în utilizarea sa și care dețin studii în acest sens. Profesioniștii care realizează examenul de diagnostic trebuie să aibă grade avansate într-un domeniu medical, comportamental sau social. De asemenea, este indicat ca doi experți să testeze un subiect, independent, cu PCL-R. Evaluarea finală va fi apoi determinată prin media scorurilor.

Multe studii efectuate în America de Nord și Europa atestă valoarea PCL-R pentru evaluarea gradului psihopat al unei persoane și, în multe cazuri, pentru a prezice probabilitatea unui viitor comportament violent. Unii critici, cu toate acestea, sunt mai sceptici cu privire la valoarea sa.

Hare, PCL-R conțin două părți, un interviu semi-structurat și o revizuire a înregistrărilor și istoricului dosarului subiectului. În timpul evaluării, clinicianul notează 20 de elemente care măsoară elementele centrale ale caracterului psihopat. Elementele acoperă natura relațiilor interpersonale ale subiectului; implicarea sa afectivă sau emoțională; răspunsuri la alte persoane și situații; dovezi de devieri sociale; și stilul de viață. Materialul acoperă astfel două aspecte-cheie care ajută la definirea psihopatului: victimizarea egoistă și necinstită a altor persoane și un stil de viață instabil și antisocial.

Partea de interviu a evaluării acoperă fundalul subiectului, incluzând elemente precum munca și istoria educațională; stare maritală și familială; și fundal criminal. Informațiile pe care le furnizează trebuie confirmate printr-o revizuire a documentelor din istoricul cazului.

După finalizare, PCL-R oferă un scor total care indică dacă subiectul de testare care corespunde scorului „perfect” pe care un psihopat clasic sau prototipic îl deține. Fiecăruia dintre cele douăzeci de elemente i se dă un scor de 0,1 sau 2, în funcție de cât de bine se aplică subiectului testat. Un psihopat prototip ar primi un scor maxim de 40, în timp ce o persoană cu absolut nici o trăsătură sau tendință psihopată ar primi un scor de zero. Un scor de 30 sau mai mult se califică pentru o persoană ce pate fi diagnosticată cu psihopatie. Persoanele fără medii criminale au un scor în jurul valorii de 5. Mulți infractori non-psihopati dețin un scor în jurul valorii de 22,5. (4)

Psihopatia fiind considerată o boală mintală, s-au încercat anumite medicații care însă nu au avut succes la adulți, în schimb unele tratamente administrate copiilor diagnosticați, se pare că ar fi promițătoare, îmbunătățind un pic situația. (2)