Cum elimină corpul substanțele toxice?

Suntem expuși zilnic la numeroase substanțe toxice. Contactul frecvent cu acești factori nocivi, ne slăbesc rezistența față de diverși agenți patogeni, însă organismul este dotat cu un sistem capabil să înlăture toți dăunătorii. (1)

Toxinele exogene, sunt chimicale provenite din exteriorul organismului și pot afecta celulele dacă sunt igerate, inhalate sau absorbite în torentul circulator.

Toxinele endogene, sunt toxine produse în organism. Unele dintre acestea sunt reziduri ale activităților metabolice: dioxid de carbon, uree, acid lactic. O sursă importantă o reprezintă intestinul, o dietă bogată în alimente rafinate, masticația deficitară, stresul emoțional pot duce la o balanță nesănătoasă a microorganismelor din tractul gastro-intestinal (disbioză intestinală) . Este acompaniată de producerea toxinelor endogene de către ciuperci, fungi, bacterii și uneori paraziți. Aceste toxine includ: aldehide, alcool, indol, fenol, scatol. Unele dintre acestea sunt eliminate sub formă de gaz, unele ajung în sânge datorită pasajului prin peretele intestinal, și odată ajunse, pot trece cu ușurință la celule. (2, 3, 4)

Eliminarea acestor toxine se realizează prin detoxifiere și excreție.

Dacă producerea metaboliților toxici și ingestia substanțelor toxice, suprasolicită organele de detoxifiere și excreție, organismul depozitează aceste substanțe în țesuturile conjunctive, în special, împiedicându-le astfel desfășurarea normală de reglare și apărare.

Detoxificarea reprezintă un pas decisiv pentru restaurarea acestor mecanisme.

Ficatul

Ficatul este cel mai mare organ intern al organismului, localizat în partea dreaptă a abdomenului și deține mai multe roluri în organism, printre care:

• digestiv-metabolic, hormonal, fiind responsabil pentru funcționarea corectă a organismului în general. Reprezintă sistemul major de detoxifiere din organism.
• inactivează și elimină sunstanțele toxice ingerate, precum aditivii alimentari, minerale dăunătoare, medicamente toxice, excesul de hormoni, etc.
• extrage din sânge rezidurile și deșeurile rezultate din procesele celulare și le transformă într-o formă adecvată excreției intestinale sau renale.
• elimină produșii reziduali și metaboliții toxici rezultați din fermentația intestinală și putrefacție.
• este sursa celulelor Kupffer, care filtează și distrug bacteriile, fungii, virusurile și celulele canceroase.

Reducerea metaboliților toxici și a toxinelor acumulate în țesutul hepatic, crește puterea de detoxifiere.
De asemenea, ficatul are capacitatea de a digera grăsimile și de a depozita vitaminele. (1, 2, 5)
Unul dintre cele mai importante obiective este de a elimina toxinele din sânge.

Primul pas este folosirea enzimelor și a oxigenului pentru a „arde” toxinele, în special cele grase. Al doilea pas, este combinarea toxinelor cu aminoacizii pentru a fi eliminați din ficat prin bilă. Bila ajută organismul să metabolizeze și să absoarbă grăsimile, colesterolul și unele vitamine (A, D, E, K, B12). (5)

Rinichii

Rinichii prezintă un rol important în purificarea sângelui de substanțe dăunătoare, precum medicamente toxice sau alte substanțe chimice, prin filtrarea lor din sânge și excretarea prin urină. Pentru a se realiza corespunzător acest proces, este necesar ca membranele renale de filtrare să nu fie afectate sau iritate de către substanțe, să nu existe o concentrație pea mare de deșeuri în sânge, în special substanțe chimice și sintetice care nu fac parte din ciclul biologic și care nu pot fi filtrate corespunzător. Pentru filtrarea sângelui, presiunea acestuia trebuie să nu fie prea mare/mică, iar volul de sânge care trece prin rinichi, într-o perioadă de timp, să nu fie prea mic.

Intestinele

Tractul gastro-intestinal, de la cavitatea bucală la colon, nu are doar rol în digestie, ci și în eliminarea toxinelor.

Digestia alimentelor începe în cavitatea bucală și continuă în stomac și mai apoi în intestine. Moleculele complexe din alimente sunt transformate în molecule simple, pe care celulele noastre le absorb.

Pe parcursul etapelor de digestie, nutrienții penetrează mucoasa intestinală, ajung în capilarele venoase și mai apoi la ficat. După detoxifiere, ficatul redistribuie nutrienții în torentul sangvin. Chimicalele, toxinele, medicamentele, metalele grele și excesul de hormoni sexuali, ce sunt excretați, sunt depozitați de ficat în bilă. (1)

Ultima fază în transformarea alimentelor și a eliminării toxinelor din tractul intestinal, are loc în colon. Pot fi încă preluate fibrele din alimente, digerate cu ajutorul microflorei și transportate la ficat. Majoritatea deșeurilor sunt eliminate prin fecale, dar în cazul constipației, se pot reabsorbi și trec prin sistemul de detoxifierea din nou. Prin bilă, acestea sunt transportate în intestinul subțire și continuă drumul prin tractul intestinal, eliminându-se în final prin scaun. (2)

Dacă trecerea prin intestin este întârziată, alimentele care nu sunt eliminate fermentează și putrezesc. Microorganismele benefice ale microflorei pot deveni agenți patogeni ce pot produce toxine. Iritarea constantă a mucoasei poate degrada mucoasa intestinală și în consecință pot apărea fenomene digestive precum voma și diareea.

Tractul respirator

Plămânii - bronhiile, în special - elimină toxinele sub formă de dioxid de carbon (CO2). Din cauza iritării constante dată de agenții patogeni sau alți iritanți, aleveolele devin poroase și reprezintă o cale de eliminare „urgentă” atunci când celelalte organe excretoare nu reușesc acest lucru. Aceste substanțe sunt transportate de torentul sangvin prin plămâni, bronhii, trec prin alveole și are loc formarea flegmei, ce înglobează majoritatea agenților străini. (1, 2)

Pielea

Corpul nostru încearcă pe diferite căi să elimine toxinele. Dacă ficatul, rinichii și plămânii nu reușesc acest lucru, organismul va apela la piele.

Pielea este cel mai mare organ de protecție și apărare. Este un organ senzorial, are rol în termoreglare, secreție și excreție. Joacă un rol important în eliminarea toxinelor, servește ca o barieră protectivă și susține rinichii în realizarea excreției.

Pielea elimină deșeurile clasificate drept cristale. Acestea sunt solubile în lichide și sunt evacuate prin transpirație, cu ajutorul glandelor sudoripare. Cristalele sunt reziduri de metabolism, în cazul alimentației bogate în proteine, acidul uric și ureea fiind reprezentative. Bacteriile nu pot penetra pielea intactă, concentrația de sare din transpirație creează un mediu ostil pentru majoritatea bacteriilor. (2, 3)

Sistemul limfatic

Acesta joacă un rol crucial în detoxifiere și apărare. Aproximativ 2 litri de fluid limfatic circulă prin vasele limfatice ale organismului. Acești 2 litri sunt formați continuu de către fluidul interstițial (fluidul ce înconjoară celulele). Acesta penetrează membranele capilarelor, pentru a păstra volum fluidului limfatic constant și permit produșilor reziduali să părăsească celulele și să fie transportați prin sângele venos și apoi eliminați. Capilarele limfatice și cele venoase lucrează împreună și se compensează reciproc.

Rețeaua de capilare limfatice se continuă cu vasele limfatice care, în final, ajung în limfonoduri. Aceștia sunt plasați în grupuri, funcția lor principală fiind de apărare a organismului și purificare a fluidelor corporale. Aceste glande limfatice sunt stații unde agenții infecțioși sunt filtrați. Limfonodurile sunt primele care reacționeaza la agenții străini, prin: creșterea volumului, a temperaturii și apariția durerii.

Dacă limfonodurile nu reacționează suficient, filtrarea, degradarea și transportul rezidurilor va fi afectată, iar organismul va suferi o acumulare de metaboliți toxici și toxine.

Celulele canceroase produc cantități crescute de toxine ce inhibă funcția imună, degradează țesuturile, determină scădere în greutate și alte complicații. Cut cât acesta diseminează, cu atât gradul de toxicitate va crește, atfel fiind scăzută posibilitatea controlului asupra progresului bolii. Atunci când celulele canceroase sunt distruse, mai ales prin chimioterapie și radiații, produșii toxici ai tumorilor se acumulează în organism. (1)

Unele părți ale cavității bucale și a altor orificii precum ochii, nasul și urechile, care vin în contact cu mediul, sunt protejate de salivă, mucus, lacrimi. Aciditatea stomacului și bacteriile „prietenoase” asigură protecție, de asemenea tusea, strănutul, voma și diareea ajută organismul să elimine mai repede substanțele nedorite. Temperatura ridicată (febra) distruge microorganismele.

Prin limitarea expunerii la factorii nocivi, ajutăm organismul să-și desfășoare corect și în mod corespunzător funcțiile și implicit ne ajutăm pe noi, să avem o viață cât mai sănătoasa și lipsită de boli.