Cum afli căt de sănătos eşti? Uite ce trebuie să faci

Sănătatea, definită de către Organizația Mondială a Sănătății ca fiind „o stare de bunăstare fizică, mintală și socială care nu constă doar în absența bolii sau a infirmității”, influențează calitatea generală a vieții individului, fiind un factor-cheie în atingerea unui nivel optim de bunăstare. Evaluarea stării de sănătate oferă o perspectivă asupra riscurilor potențiale și a nevoilor individuale. Prin monitorizarea constantă a stării de sănătate, pot fi identificate semnele timpurii ale unor probleme și se poate interveni în mod corespunzător, pentru a preveni eventuale complicații ulterioare. (1, 2)

Impactul sănătății fizice, mentale și sociale asupra calității vieții

O bună sănătate fizică se referă la o stare în care organismul funcționează eficient și în mod optim, susținând astfel buna funcționare a întregului corp. Sănătatea fizică implică mai mult decât absența bolilor. O persoană cu o bună sănătate fizică resimte o energie constantă pe parcursul zilei, astfel că are capacitatea de a se implica în activități variate.

O bună sănătate mentală, pe de altă parte, furnizează resursele necesare pentru a face față stresului și pentru a depăși provocările, fără a afecta negativ echilibrul emoțional. O persoană cu o bună sănătate mentală poate avea o viziune clară asupra lucrurilor, ceea ce poate ajuta în luarea deciziilor într-un mod adecvat și la abordarea cu succes a sarcinilor cotidiene.

Integrarea aspectului social în definiția sănătății subliniază impactul relațiilor și a conexiunilor sociale asupra sănătății. O bună sănătate socială se referă la calitatea relațiilor și a conexiunilor interpersonale ale unui individ în cadrul comunității și a societății. O rețea socială sănătoasă poate influența pozitiv atât sănătatea fizică, cât și pe cea mentală.

Cum afli cât de sănătos ești: metode de evaluare a sănătății

Evaluarea stării de sănătate implică utilizarea unui set variat de metode și instrumente care explorează aspecte diferite ale sănătății fizice, mentale și sociale. Analizele sanguine și imagistice, împreună cu consultațiile medicale periodice sunt cele mai utilizate metode care pot fi utilizate pentru a afla starea de sănătate fizică.

Analizele sanguine

Analizele de sânge furnizează informații esențiale despre funcționarea organismului, fiind folosite în majoritatea cazurilor pentru diagnosticarea unor afecțiuni de sănătate, în prezența unor simptome clinice. Câteva dintre cele mai frecvent utilizate analize de sânge includ:

• hemoleucogramă completă (oferă informații detaliate despre componentele sanguine și sănătatea sistemului circulator);
• profilul lipidelor (test care măsoară nivelurile diferitelor grăsimi din sânge, esențial pentru evaluarea riscului cardiovascular);
• nivelul de electroliți (oferă informații importante despre echilibrul hidric și funcționarea celulelor);
• glicemia (test folosit pentru depistarea sau gestionarea diabetului și a altor tulburări ale metabolismului glucozei);
• markeri endocrini (pentru evaluarea funcției glandei tiroide - include TSH, FT4, T4, T3 și anticorpii tiroidieni);
• markeri hepatici (pentru evaluarea funcției hepatice - include ALT, TGP, AST, TGO și GGT);
• uree si creatinina (teste folosite pentru monitorizarea funcției rinichilor);
• PSA sau antigenul specific prostatic (util în detectarea cancerului de prostată, cel mai comun tip de cancer la bărbați);
• proteina C reactivă (nivelurile sale ridicate pot indica inflamații în corp). (3, 4)

Examinările medicale periodice

Examinările medicale regulate joacă un rol esențial în prevenirea și gestionarea afecțiunilor fizice și psihice, contribuind la menținerea unui bune stări de sănătate. Examinările medicale periodice, precum măsurarea tensiunii arteriale sau a greutății corporale, pot fi utile în detectarea precoce a potențialelor probleme de sănătate care pot să apară. De exemplu, măsurarea cu regularitate a tensiunii arteriale poate fi identificată o eventuală tendință de creștere sau de scădere a tensiunii, care poate indica o afecțiune cardiovasculară. (5, 6)

Testele imagistice

Studiile imagistice oferă posibilitatea vizualizării detaliate ale structurilor interne ale organismului, ceea ce contribuie la identificarea problemelor anatomice sau la confirmarea unor afecțiuni fizice. Testele imagistice, prescrise în funcție de simptomele prezentate de pacient sau de nevoile specifice de diagnosticare, pot ajuta la identificarea tumorilor, a leziunilor, inflamațiilor sau a oricăror alte anomalii care pot fi dificil de observat în alte moduri. Cele mai frecvente teste imagistice și indicațiile lor generale:

• radiografia (se folosește în general pentru monitorizarea evoluției unor afecțiuni cronice);
• tomografia computerizată (recomandată pentru evaluarea tumorilor, traumelor sau bolilor vasculare);
• rezonanța magnetică nucleară (se utilizează preponderent pentru evaluarea afecțiunilor neurologice, a traumatismelor articulare sau pentru vizualizarea anumitor organe);
• ecografia (folosită pentru evaluarea organelor interne și a vaselor sanguine sau pentru monitorizarea sarcinii);
• mamografia (recomandată a fi efectuată anual femeilor de peste 40 de ani sau celor cu risc crescut de cancer mamar, pentru identificarea acestei forme de cancer). (7, 8, 9)

Interviurile psihologice și sondajele de autoevaluare

Interviurile psihologice sunt discuții structurate între un individ și un profesionist în domeniul sănătății mintale, care vizează identificarea gândurilor negative sau a sentimentelor intense care pot afecta bunăstarea emoțională, cât și evaluarea comportamentelor și a reacțiilor în diferite situații. Interviurile psihologice pot ajuta la înțelegerea profundă a factorilor psihologici care contribuie la starea emoțională a individului.

Sondajele de autoevaluare, pe de altă parte, constau în chestionare structurate și standardizate, elaborate pentru a permite individului să își analizeze și cuantifice propria starea de sănătate mentală. Interviurile psihologice și sondajele de autoevaluare sunt instrumente esențiale în depistarea și evaluarea diverselor afecțiuni mentale. (10, 11)

Testele de screening

Screening-urile regulate reprezintă o componentă esențială a îngrijirii preventive. Diferite teste și proceduri pot fi utilizate pentru a depista precoce posibile afecțiuni, chiar înainte de a se manifesta simptome evidente. Exemple comune de screening-uri și afecțiuni pentru care sunt recomandate:

• colonoscopia (instrument esențial în screening-ul pentru cancerul colorectal, colonoscopia are ca scop identificarea eventualelor leziuni precanceroase sau canceroase, precum și depistarea polipilor, care pot fi îndepărtați în timpul procedurii pentru prevenirea ulterioară a cancerului colorectal);
• densitometria osoasă (folosită pentru evaluarea densității osoase, densitometria osoasă este recomandată în special femeilor aflate în perioada de dinainte de menopauză și persoanelor cu factori de risc pentru osteoporoză);
• electrocardiograma (procedura implică înregistrarea activității electrice a inimii pentru evaluarea ritmului cardiac și a eventualelor aritmii, electrocardiograma contribuie la depistarea problemelor cardiace și la stabilirea unui plan de tratament adecvat);
• teste pentru boli cu transmitere sexuală (recomandate în special persoanelor active sexual sau celor cu schimbări frecvente de parteneri, testele pentru boli cu transmitere sexuală implică recoltarea de mostre de sânge sau de secreții pentru identificarea infecțiilor precum HIV, sifilis, gonoree și chlamydia).

Efectuarea cu regularitate a testelor de screening poate contribui semnificativ la depistarea precoce a unor afecțiuni grave, ceea ce facilitează intervenția promptă și menținerea unei stări de sănătate optime. Intervalul de timp la care se recomandă efectuarea testelor depinde de contextul individual, tipul screening-ului și recomandările medicului. În unele situații, precum cel al densiometriei osoase, intervalul de repetare a analizei depinde de rezultatele anterioare, evoluția stării de sănătate și factorii de risc individuali. Medicul poate oferi recomandări specifice în funcție de nevoile fiecărui pacient. (12, 13, 14)