Analize medicale foarte importante

Informaţia medicală de specialitate este astăzi mai accesibilă decât oricând, iar interesul populaţiei faţă de boli sau metode de prevenţie creşte pe zi ce trece. Aceasta s-ar datora unor noi factori de risc a căror apariţie este inerentă într-o societate în continuă evoluţie, dar şi dorinţei de a ne îmbunătăţi atât cât se poate stilul de viaţă. De ce trebuie să avem un minim de cunoştinte despre analizele medicale? Cel mai simplu răspuns ar fi pentru că astfel aflăm cât de bine funcţionăm, dacă şi unde este nevoie să reparăm.

Sănătatea ar trebui să fie în fruntea listei de priorităţi pentru fiecare dintre noi. Ideal să facem o vizită periodic la medic, chiar dacă nu avem nici un fel de simptome şi să întrebăm despre recomandările de screening pentru fiecare categorie de vârstă în parte. Fie că le facem sub acest aspect, din proprie iniţiativă, fie că ne găsim pe patul de spital, analizele medicale spun practic totul despre noi. Din acel şir de termeni medicali, întins pe câteva pagini să le înţelegem măcar pe cele foarte importante, cerute în mod uzual. În principiu, acestea se împart în analize de laborator, investigaţii imagistice şi probe funcţionale.

Ce informaţii ne aduce laboratorul ?

Investigaţiile de acest gen sunt de foarte multe feluri, dintre care cele mai frecvente sunt hematologice, biochimice, bacteriologice, imunologice. În majoritatea cazurilor sângele venos este prelevatul cu care se lucrează. În funcţie de patologie se mai recoltează şi urină, exudat faringian, LCR, lichid pleural, peritoneal, articular, secreţie vaginală, etc. Vom aminti doar analizele ce se regăsesc cel mai frecvent pe un buletin primit din laborator. Ca regulă generală, sângele se recoltează de obicei dimineaţa, înainte de micul dejun şi e bine de ştiut că sunt numeroşi factori ce pot modifica rezultatele (dieta, medicaţia, temperatura mediului ambiant, efortul fizic, oboseala, poziţia corpului, etc). (1)

Hemograma
Se recoltează sângele venos în eprubeta cu capac violet, pe un anticoagulant numit EDTA. (2) Oferă informaţii despre populaţia celulară sangvină, cuprinzând:

• RBC (red blood cells) - număr total de eritrocite/hematii/globule roşii. Valori scăzute apar în anemii, distrucţii celulare, hemoragii, hiperhidratare. Valori crescute se întâlnesc în policitemia vera, boli pulmonare, hemoglobinopatii, tumori sau la locuitorii de la altitudini mari.
• HGB - hemoglobina. Valori anormale se întâlnesc în general în aceleaşi condiţii patologice în care se modifică şi numărul de eritrocite.
• HCT - hematocrit- este volumul procentual din sânge ocupat de hematii. Se modifică în acelaşi ritm cu numărul de hematii, cu menţiunea că după hemoragii acute, arsuri, deshidratare (hemoconcentraţie) valoarea este fals crescută, iar după transfuzii, perfuzii (hemodiluţie) este fals scăzut.
• MCV - volum mediu eritrocitar.
• MCH - hemoglobina eritrocitară medie. Este raportul dintre cantitatea de hemoglobină şi numărul total de eritrocite.
• MCHC - concentraţia medie de hemoglobină eritrocitară. Apare ca un raport între hemoglobină şi hematocrit.
• RDW - indice de distribuţie a eritrocitelor. Este un indicator al gradului de anizocitoză (diferenţă de volum între hematii). Nu scade niciodată, însă creşteri se întâlnesc în talasemie, anemie sideroblastică, sferocitoză, deficit de folaţi şi vit. B12, boli hepatice, alcoolism, etc.
• WBC (white blood cells) - număr total de leucocite. Este însoţit de formula leucocitară alcătuită din neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite, monocite pentru care se afişează valorile absolute şi valorile procentuale. Se indică explorarea lor în cazul infecţiilor bacterine şi virale, inflamaţiilor, neoplasmelor solide, leucemiilor şi limfoamelor, în monitorizarea unor terapii imunosupresoare, citotoxice, antitiroidiene)
• PLT - trombocite (plachete sangvine).
• MPV - volum mediu trombocitar
• PCT - plachetocrit.
• PDW - lărgimea distribuţiei trombocitare.

Acestea din urmă sunt investigate în cadrul unor sângerări neexplicate, evenimente trombotice, insuficienţă medulară sau în monitorizarea unor tratamente supresoare medulare.

Reticulocite şi index reticulocitar - evaluează populaţia de hematii tinere, imature din circulaţie şi implicit cât de bine se desfăşoară hematopoieza medulară.

Analizele biochimice - se realizează din sânge venos recoltat în eprubeta cu capac roşu sau galben. Cele mai frecvent recomandate sunt :
-determinarea profilului lipidic, important în stabilirea riscului cardiovascular. Acesta cuprinde trigliceridele, colesterolul total, HDL-colesterolul şi LDL-colesterolul. Trigliceridele sunt esteri ai glicerinei cu acizi graşi. Colesterolul este principalul steroid al organismului, cu rol structural şi în formarea hormonilor steroizi, acizilor biliari, vit. D. HDL-colesterolul sau "colesterolul bun" este de fapt o lipoproteină cu densitate mare (High Density Lipoprotein) ce transportă colesterolul către ficat. În schimb, LDL-colesterolul (Low Density Lipoprotein) sau "colesterolul rău" e cel ce se depune la nivel arterial. Adulţii sănătoşi ar trebui să îşi investigheze profilul lipidic o dată la 4-6 ani.

- determinarea profilul enzimatic cuprinde dozări de:
a) transaminaze - reprezentate de TGP/ALT (glutamat-piruvat- aminotransferaza sau alanin-aminotransferaza) localizată cu precădere în celule hepatice şi TGO/AST (glutamat-oxaloacetat-aminotransferaza sau aspartat-aminotransferaza) întâlnită în ficat, miocard, muşhi striaţi, rinichi. TGP creşte în hepatite virale, ciroză hepatică, pancreatite, alcoolism, obstrucţii biliare. TGO crescut este asociat cu leziuni mai severe şi necroză (din infarct miocardic acut, hepatice cronice active, ciroze, ischemie hepatică, embolii pulmonare, etc).
b) creatin-kinaze - cea mai importantă este CK-MB, unul dintre markerii enzimatici de necroză cardiacă ce creşte în primele 12 h de la debutul unui infarct miocardic şi se normalizează în 72 h. Este crescută şi în miocardite, stări de şoc, manevre invazive, hipotiroidism sau chiar după efort fizic intens.
c) troponinele cardiace T şi I - evaluate în urgenţă, sunt markerii preferaţi de necroză cardiacă ce cresc în primele 12 h şi rămân la acest nivel timp până la 10-14 zile. (1, 3, 4)
d) lactatdehidrogenaza - LDH cuprinde 5 izoenzime, iar creşterile sale pot orienta către infarct miocardic, anemie hemolitică, infarct renal, tromboembolism pulmonar, pancreatită acută, neoplasme, etc.
e) lipaza serică (cu origine pancreatică) alături de amilaza pancreatică crescuta ridică suspiciunea de pancreatită acută, ocluzii intestinale, colecistită acută, chiar ulcer gastric sau duodenal.
f) fosfataza acidă - are origine în principal prostatică şi creşte în adenoame, cancer prostatic, după manevre urologice.
e) fosfataza alcalină - este crescută fiziologic în copilărie, deoarece reflectă activitatea osteoblastelor (celulele formatoare de os) sau în sindromul de colestază prin obstrucţie biliară şi în tumori pulmonare sau genitale feminine. Acest fapt este datorat localizării multiple şi formării unor izoenzime în cancer.
-bilirubina - este catabolitul hemului din structura hemoglobinei, ce se eliberează prin degradarea hematiilor îmbătrânite. Se dozează bilirubina totală, bilirubina conjugată sau directă (crescută în icter colestatic, hepatite virale, ciroza biliară primitivă sau sindroame precum Dubin Johnson şi Rotor) şi bilirubina neconjugată sau indirectă (crescută în anemii hemolitice, infarct pulmonar, policitemia vera, shunturi sau sindroamele Gilbert şi Crigler Najjar).
-acidul uric este catabolitul bazelor azotate purinice. Creşte în gută, leucemii, arsuri, iradieri, boală renală cronică, uropatii obstructive.
-ureea - forma de detoxifiere şi eliminare a amoniacului. Creşte în retenţii azotate din diverse afecţiuni renale, febră, diabet zaharat, etc.
-creatinina - provine din metabolismul muscular şi este cel mai constant compus azotat. Introdusă în anumite formule de calcul ajută la obţinerea ratei de fitrare glomerulară, utilizată la evaluarea stadiului de boală renală cronică. Creşte şi în sarcină, miopatii, arsuri, traume, chimioterapie, etc. (5)

Coagulograma - sângele venos este recoltat pe citrat în eprubeta cu capac albastru. Panelul cuprinde aPTT (timpul de tromboplastină parţial activată), PT (timpul de protrombină), INR, TT (timpul de trombină). Se utilizează în principal pentru monitorizarea tratamentului cu anticoagulant şi dianosticul unor afecţiuni asociate cu sindrom hemoragipar.

Reactanţii de fază acută – VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), proteina C reactivă şi fibrinogen. Se recomandă dozarea lor în toate tipurile de infecţii, traume, arsuri, cancer, boli autoimune, etc.

Glicemia - nelipsită din orice buletin de analize. Screeningul pentru diabet zaharat se recomandă să înceapă dupa 45 ani şi se repetă o dată la 3 ani dacă valoarea este normală. O glicemie peste 126mg/dl ridică suspicinea de DZ şi se repetă în dinamică.

Principalii electroliţi (Na, K, Ca, Cl, Mg) - pot orienta către diverse tulburări hidroelectrolitice sau acido-bazice, insuficienţă renală, complicaţii ale DZ, tulburări de absorbţie intestinală, deficit de vit. D- în cazul hipocalcemiei).
Un maxim de importanţă se acordă screeningului pentru infecţii virale ce trebuie să cuprindă cel puţin determinare de antigen Hbs (pentru hepatita B), anticorpi anti HCV (pentru hepatita C) şi detecţie de anticorpi şi antigen pentru HIV 1 şi 2.

Examenul urinei cuprinde sumarul de urină (analiza caracterelor chimice şi sedimentul urinar) împreună cu urocultura. Se recoltează jetul de mijloc din prima urină de dimineaţă, după toaleta locală. Se urmăreşte în principal determinarea proteinelor urinare, albuminei, glucozei, corpilor cetonici, pigmenţilor urinari, bilirubinei, acizilor şi sărurilor biliare, hemoglobinei, amoniacului, ureei, creatininei, acidului uric. Sedimentul urinar este ceea ce se obţine după centrifugare şi se analizează la microscopul optic. Se analizează celulele epiteliale, numărul de leucocite, hematii, tipurile de cilindri, de cristale. (3)

Nu în ultimul rând, testul Babeş-Papanicolau trebuie să fie pe lista fiecărei femei cu vârsta cuprinsă între 21-65 ani, deoarece este cea mai bună metodă de a depista modificările precursoare cancerului de col uterin.