Contaminarea microplastică, întâlnită cel mai frecvent la moluște

Scoicile, stridiile și midiile au cele mai ridicate niveluri de contaminare microplastică dintre fructele de mare, arată un nou studiu. Moluștele colectate în largul coastelor Asiei au fost cele mai puternic contaminate, cercetătorii sugerând că aceste zone sunt mai puternic poluate de plastic.
Cercetarea actuală, condusă de oamenii de știință de la Universitatea din Hull, a analizat peste 50 de studii pentru a investiga nivelurile de contaminare cu microplastic la nivel global la pești și crustacee. Autorul studiului, Evangelos Danopoulos, student postuniversitar la Școala de Medicină Hull, a declarat: „Nimeni nu înțelege pe deplin impactul complet al microplasticelor asupra corpului uman, dar dovezile timpurii din alte studii sugerează că acestea au efecte negative asupra sănătății.”

„Un pas critic în înțelegerea impactului deplin asupra consumului uman este, în primul rând, stabilirea completă a nivelurilor de microplastice pe care oamenii le ingerează. Putem începe să facem acest lucru analizând cantitatea de fructe de mare și pește consumate și măsurând cantitatea de microplastic din aceste creaturi.”, declară același cercetător.

Studiul a arătat că cele mai mari conținuturi de microplastic au fost înregistrate la moluște (0 - 10,5 microplastice pe gram), urmate de crustacee (0,1 - 8,6 mp/gram) și pești (0 - 0,29 mp/gram). Microplasticele au fost găsite în diferite părți ale organismelor, cum ar fi intestinele și ficatul. „Anumite specii de fructe de mare, precum stridiile, midiile și scoicile sunt consumate întregi, în timp ce la pești și la mamiferele mai mari se consumă doar anumite părți ale corpului. Prin urmare, este esențială înțelegerea modului de contaminare microplasmatică pentru anumite părți ale corpului.”, a adăugat Evangelos Danopoulos.

Conform estimărilor recente, deșeurile de plastic generate la nivel mondial se vor tripla până la 155-265 milioane de tone metrice pe an până în 2060. Odată ce plasticul își găsește drumul în oceane, lacuri și râuri, acesta are potențialul de a ajunge ca microplastic în crustacee, pești și mamifere marine. Cercetarea indică necesitatea standardizării metodelor de măsurare a contaminării microplastice, astfel încât diferite măsurători să poată fi comparate mai ușor.

sursa: Science Daily