Consultați-vă medicul în oricare din cazurile

Fie că este vorba de o sarcină cu traseu normal, fie că evoluția sarcinii prezintă complicații, în oricare dintre situațiile următoare este recomandată efectuarea unui control medical suplimentar:

Febră – temperatura mai mare de 38°C

Etapă a procesului inflamator, febra poate reprezenta un motiv de îngrijorare atunci când apare pe parcusul celor nouă luni de sarcină, fiind un prim semn că în organismul matern a apărut un dezechilibru. Febra apare pe fondul unei infecții bacteriene, virale sau parazitare, de aceea este foarte important un control medical în această situație.

De asemenea, un studiu realizat de către o organizație ce are în vedere autismul - CHARG (CHildhood Autism Risks from Genetics and Environment) asociază febra din timpul sarcinii cu posibilitatea apariției autismului sau a problemelor în dezvoltare. (1)

Vărsături frecvente

Multe femei însărcinate se confruntă cu vărsături pe timpul sarcinii, iar acestea pot fi considerate o reacție normală a organismului matern, apărând fie dimineața, fie în orice alt moment al zilei, din cauza unor schimbări hormonale cu care femeia gravidă se confruntă. Problemele apar atunci când vărsăturile devin tot mai frecvente și/sau sunt însoțite de alte simptome, precum febră, cefalee, amețeală, dureri abdominale, dureri lombare etc. În acest caz, este necesară monitorizarea medicală a mamei și a fătului, însoțită de investigații de specialitate (analize de laborator, ecografie) pentru indentificarea problemei apărute – infecție bacteriană sau parazitară, alergie, intoxicație, oprirea în evoluție a sarcinii etc.

De asemenea, este recomandată supravegherea medicală a gravidei, atunci când vărsăturile repetate conduc organismul la dezechilibru hidroelectrolitic, scădere în greutate, lipsa poftei de mâncare, avitaminoză, toate acestea fiind stări caracteristice pentru hiperemeza gravidică. În cazuri grave, tratamentul se bazează pe administrarea intravenoasă de substanțe nutritive, necesare refacerii depozitelor hidrice și nutriționale ale organismului matern și desfășurării normale a dezvoltării fetale. (2)

Pierderi de sânge

În jur de 20-30% dintre femeile gravide prezintă sângerări vaginale în primele 20 de săptămâni de sarcină, din cauze mai mult sau mai puțin îngrijorătoare, precum:

• fixarea ovulului fecundat la peretele uterin - acest tip de sângerare poate fi confundată cu scurgerile menstruale, manifestându-se la 6-12 zile de la momentul concepției, nu reprezintă un motiv de îngrijorare;
• avortul - este însoțit de sângerări și de crampe abdominale;
• sarcina extrauterină (ectopică) - în acest caz, embrionul se fixează în afara peretelui uterin și odată cu creșterea acestuia sunt declanșate hemoragii puternice, întrucât locul de fixare nu poate susține dezvoltarea embrionară;
• sarcina molară (mola hidatiformă sau boala trofoblastică gestațională) - apare ca urmare a unor erori cromozomiale din timpul fecundării și constă în dezvoltarea unei tumori benigne în uter, în locul unui embrion. Pierderile sangvine sunt însoțite de greață, vărsături și mărirea rapidă a uterului;
• infecții ale tractului genital sau boli venerice (infecții cu Trichomonas vaginalis, Chlamydia, Gonorrhea, ș. a.);
• leziuni ale tractului genital (cervix, uter, vagin) - pot declanșa avortul. (3), (4)

In ceea ce privește al doilea și al treilea trimestru al sarcinii, pierderile de sânge însoțesc probleme semnificative. Dintre acestea fac parte :

• inserarea placentei în apropierea deschiderii uterului (placenta previa);
• dezlipirea prematură a placentei - înainte ca sarcina să ajungă la termen, din diverse cauze (efort fizic, stres, administrare necorespunzătoare de medicamente, consum excesiv de etanol, droguri, ș. a.) placenta se desprinde de peretele uterului. Pe lângă sângerările vaginale, apar dureri abdominale și lombare.
• ruptură uterină - necesită intervenție chirurgicală;
• ruperea vaselor fetale - împiedică nutriția și oxigenarea fătului;
• travaliul prematur, urmat de naștere prematură. (3), (4)

Așadar, în cazul sângerarilor vaginale pe timpul sarcinii, este recomandat un consult medical care să stabilească cauza și gravitatea problemei apărute. De menționat este o situație extrem de importantă, aceea în care femeia gravidă are Rh pozitiv, iar partenerul (tatăl copilului) are Rh negativ. Orice sângerare poate reprezenta un pericol atât pentru viața mamei, cât și a fătului, iar prezentarea la medic este obligatorie, pentru administrarea de imunoglobuline antiRh specifice.

O altă situație aparte care necesită o atentă supraveghere medicală este aceea în care gravida suferă de hemofilie - boală genetică care constă într-o dereglare a procesului de coagulare, manifestându-se prin sângerări spontane de gravitate variabilă.

Dureri abdominale

Durerile apărute pe timpul sarcinii reprezintă un motiv întemeiat pentru un consult medical suplimentar. Acestea pot fi semnul unor infecții sau apar ca urmare a dezlipirii premature a placentei, fiind însoțite de hemoragii (pierdere masivă de sânge), avort spontan sau naștere prematură.

Tulburări urinare

Riscul de a dezvolta infecții urinare este mai mare la femeile la însărcinate, cel mai frecvent din cauza modificărilor hormonale. O infecție urinară se manifestă prin disconfort pelvin sau abdominal inferior, durere sau senzații de arsură la urinare, nicturie (urinări dese pe parcursul nopții), polachiurie (urinări frecvente, în cantități mici, însoțite de senzație apăsătoare de urinare), incontinență urinară (urinare necontrolată voluntar), febră, frisoane, transpirații, modificarea aspectului macroscopic al urinei (culoare, miros). Cel mai adesea, la gravide, infecțiile urinare sunt cauzate de Escherichia Coli.

Se recomandă efectuarea unei uroculturi chiar dacă nu sunt prezente simptome ale infecției urinare, pentru eliminarea posibilității existenței unei afecțiuni urinare asimptomatice ce se poate agrava în timp. Astfel, este importantă prezentarea la medic în cazul unei infecții urinare, atât pentru administrarea adecvată de antibiotice, cât și pentru evitarea unei potențiale infecții ce se poate croniciza, ducând la încetinirea dezvoltării fetale sau chiar la pierderea sarcinii. (6)

Creșterea rapidă în greutate - obezitatea

Chiar dacă femeile însărcinate necesită un aport caloric crescut, pentru ca organismul să facă față necesităților metabolice, acestea nu trebuie să depășească limita normoponderalității, tocmai pentru evitarea complicațiilor ce pot apărea. Creșterea bruscă în greutate este un semnal de alarmă pentru gravidă atât din perspectiva propriului organism, cât și în ceea ce privește dezvoltarea normală fetală.

Colegiul American de Obstretică și Ginecologie prezintă într-o publicație riscurile la care sunt expuse femeile însărcinate supraponderale (care au ajuns la obezitate) și dezvoltarea fetală.
Astfel, riscurile la care este expusă gravida:

• diabet gestațional;
• hipertensiune arterială;
• necesitatea efectuării operației de cezariană;
• dereglări funcționale metabolice după naștere

Riscurile care țin de integritatea dezvoltării fetale:

• naștere prematură;
• nou-născut cu anomalii congenitale;
• nou-născut supraponderal etc. (8)

Simptom foarte important al obezității gravidei, diabetul gestațional, este cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii. Acesta este caracterizat printr-un nivel crescut al glicemiei, mai mare decât limita normală, dar sub pragul pentru diabet. Astfel, dacă pe timpul sarcinii glicemia nu este în limite normale, se pune diagnosticul de diabet de sarcină (gestațional). În acest caz, este recomandată efectuarea unui test de toleranță la glucoză, la câteva săptămâni de la naștere (6-12 săptămâni) pentru a stabili gradul de alterare al metabolismului glucidic. Chiar dacă diabetul de sarcină dispare după naștere, gravida va fi predispusă diabetului de tip II, pe parcursul vieții, de aceea, se recomandă monitorizarea constantă a glicemiei, cel puțin la un interval de trei ani.

Există mai multe feluri de diabet gestațional:

• diabet de tip I – în stadiu incipient;
• diabet de tip II – aflat în evoluție, nediagnosticat anterior;
• diabet indus de sarcină. (7), (9)  

Edeme ale feței și membrelor

Edemele de la nivelul feței, extremităților membrelor superioare și inferioare sunt de cele mai multe ori o reacție normală a sarcinii, fiind determinate de retenția masivă de sodiu (Na) și de apă (H2O) sau de compresia realizată de uter pe vena cavă inferioară și/sau pe vena femurală.

Pe de altă parte, edemele membrelor pot fi determinate de cauze patologice precum tromboza – apărută ca urmare a hipercoagulării caracteristice sarcinii și a lipsei de mișcare a gravidei. O altă cauză este preeclampsia – disfuncție a epiteliului vascular renal, care duce la retenție excesivă de lichide și la apariția edemelor.

Edemele sunt considerate un semn de îngrijorare și se impune prezentarea la medic, dacă:

• greutatea femeii însărcinate este variabilă – crește și scade excesiv;
• tensiunea arterială este crescută;
• edemele sunt exagerate, lasă godeu și nu se remit dacă gravida stă în repaus sau cu picioarele ridicate;
  
• Gravida mai prezintă și dureri de cap, scăderea cantității zilnice de urină, tulburări de vedere, dureri abdominale, grețuri, vărsături, creșterea nivelului de proteine din urină;  
  
• rărirea mișcărilor copilului, mai ales în caz de imobilitate a acestuia timp de mai multe ore. (10)

Odată cu apropierea de momentul nașterii, fătul nu se va mișca la fel de mult ca la început, deoarece nici spațiul din jur nu îi mai permite. Este important însă să existe o oarecare regularitate a mișcărilor, iar lipsa mișcărilor obișnuite, pe un interval mai mare de timp, poate fi un motiv întemeiat de prezentare la medic. (7)

Pierderea de lichid amniotic

Pierderea de lichid amniotic necesită prezentarea de urgență la medic.

Situație frecvent întâlnită în practica medicală, ruperea prematură a membranelor, constă în pierderea lichidului amniotic la nivel vaginal. Astfel produsul de concepție își pierde din protecția față de mediul extern, pe care lichidul i-o oferea. Există două posibilități ale ruperii premature a membranelor:

• înainte de termen, până la împlinirea celor 37 de săptămâni;
• la termen, dar în afara travaliului.

Pierderea de lichid amniotic este una din cauzele principale ale complicațiilor ce pot apărea în sarcină, fiind responsabilă de majoritatea nașterilor premature.