Conexiunile sociale joacă un rol cheie în practicile de prevenire a bolilor

Studiul publicat recent în Scientific Reports analizează modul în care relațiile sociale și interacțiunea între diverse comportamente de prevenție pot influența adoptarea măsurilor de sănătate. Autorii și-au propus să explice mai bine de ce unele persoane combină eficient mai multe practici de prevenție (de pildă, vaccinarea și utilizarea unor metode de barieră), în timp ce altele adoptă doar selectiv aceste comportamente.
Mulți factori pot determina succesul sau eșecul prevenției unei boli, fie ea infecțioasă (de exemplu, COVID-19, malarie) ori cronică (boli cardiovasculare, anumite tipuri de cancer). Literatura de specialitate discută de obicei:

• Factorii individuali - caracteristici psihologice, demografice sau socio-economice;
• Mecanisme de „reportare”, prin care adoptarea unui comportament sănătos (ex. renunțarea la fumat) crește șansele ca individul să adopte și alte comportamente, precum activitatea fizică sau alimentația echilibrată;
• Mecanisme compensatorii - situații în care un comportament pozitiv (ex. sport regulat) este folosit pentru a compensa unul negativ (ex. fumatul);
• Rețelele sociale și influența socială - expunerea la comportamente în propria rețea (familii, prieteni, colegi) poate facilita adoptarea acestora prin procese informaționale și de normă socială.

Atât în bolile cronice, cât și în bolile infecțioase, adoptarea simultană a mai multor măsuri (ex. schimbări în dietă, renunțarea la fumat, vaccinare, folosirea plaselor împotriva țânțarilor, etc.) este esențială pentru reducerea riscului. Totuși, cercetările anterioare pe schimbări multiple ale comportamentului de sănătate (MHBC) au arătat că legăturile dintre comportamente pot fi complexe (pozitive sau negative), iar integrarea dimensiunii rețelelor sociale devine extrem de utilă pentru a explica de ce oamenii acceptă/respinge aceste practici.

Despre studiu

Scop și abordare teoretică

Autorii au propus o nouă abordare care îmbină:

• Teoriile privind schimbarea comportamentelor multiple (MHBC), ce pun accent pe mecanismele de „reportare” și pe factorii psihologici individuali;
• Analiza rețelelor sociale, care evidențiază cum influența socială și expu­nerea la comportamente în cadrul unei rețele pot modela comportamentele de prevenție;
• Modele statistice sofisticate (precum Stochastic Actor-Oriented Models - SAOM), folosite pentru a estima modul în care caracteristicile individuale, rețeaua de discuții pe teme de sănătate și factorii de influență (inclusiv experți în sănătate) explică adoptarea concomitentă a mai multor practici de prevenție.

Astfel, lucrarea propune o rețea multi-nivel: pe primul nivel, indivizii sunt conectați între ei prin legături de discuții; pe al doilea nivel, aceiași indivizi sunt conectați la comportamentele de prevenție pe care le urmează (noduri „comportamente”).

Metodologie și participanți

Pentru a testa noul cadru analitic, cercetătorii au colectat date din zece sate rurale din statul Meghalaya (India), zonă endemică pentru malarie. Au fost intervievate 1529 de persoane (toți adulții disponibili). Metodologia a inclus:

• Întrebări despre opt tehnici de prevenție a înțepăturilor de țânțari (plase speciale - LLIN, haine lungi, creme insecticide, vaporizatoare etc.);
• Rețele de discuții despre sănătate: fiecare individ a fost întrebat cu cine discută despre subiecte medicale în comunitate;
• Caracteristici individuale: vârstă, gen, nivel de educație, apartența la gospodărie, precum și contactul cu experți locali (lucrători de sănătate guvernamentali - ASHA - și Vindecătorul/tradițional „healer”).

Analiza a folosit o variantă „staționară” a modelului SAOM, adaptată la date transversale, pentru a explica simultan:

• Structura rețelei de discuții (cât de mult vorbesc oamenii între ei despre sănătate și cu cine anume);
• Adoptarea fiecăruia dintre cele opt comportamente de prevenție.

Prin această abordare, se poate testa dacă existența discuțiilor într-o rețea (expunerea la un comportament) crește probabilitatea de a urma acel comportament (un mecanism de influență socială de tip „complex de contagiune”) și dacă adoptarea mai multor tehnici de prevenție de către aceeași persoană poate fi asociată unor mecanisme de „reportare” (transfer pozitiv sau compensare negativă).

Rezultate

Factori care explică adoptarea tehnicilor de prevenție

Autorii au remarcat că, în medie, participanții au raportat folosirea a trei din cele opt practici, cu o variație considerabilă între tehnicile populare (ex. LLIN - utilizată de 95% dintre respondenți) și cele puțin folosite (ex. mănuși - doar 4%).

Principalele concluzii privind factorii care influențează adoptarea comportamentelor:

• Nu s-a constatat un efect semnificativ de „reportare”. Oamenii nu tind să adopte „în bloc” mai multe măsuri de prevenție, în ciuda așteptărilor din literatura MHBC;
• Caracteristicile individuale (gen, vârstă, nivel de educație) și legăturile cu Vindecătorul tradițional au avut o influență limitată în luarea deciziei de a practica sau nu tehnicile respective;
• Contactul cu ASHA (personal medical acreditat) pare să crească ușor probabilitatea de a adopta mai multe tehnici, dar efectul nu este foarte puternic;
• Rețeaua de discuții contează: cei care discută mai mult în afara satului tind să adopte mai multe comportamente, pe când cei cu rețele mari în interiorul satului uneori adoptă mai puține practici;
• Cea mai puternică influență a fost dată de „expunerea în rețeaua de discuții”. Dacă o persoană avea contacte directe (discuții) cu oameni care foloseau deja o anumită tehnică (ex. vaporizator, cremă antinsecte), creșteau mult șansele ca ea însăși s-o adopte. Potrivit estimărilor, fiecare legătură de discuție care practică o tehnică mărește de circa 2,5 ori probabilitatea de adoptare a respectivei tehnici.

Structura și compoziția rețelelor de discuții despre sănătate

Au mai fost analizate și factorii care modelează însăși rețeaua de discuții, pentru a se exclude confuziile dintre „influență socială” și „tendința de a ne asocia cu cei asemenea nouă” (homofilia):

• Relațiile de discuții sunt reciproce, formând adesea clustere strânse și grupate pe gen, vârstă și apartenență la aceeași gospodărie.
• Membrii care folosesc mai multe comportamente de prevenție tind, paradoxal, să aibă mai puține legături de discuție cu ceilalți din sat.
• Există o influență puternică a gospodăriei în structura rețelei: cei care locuiesc împreună se consiliază și discută despre sănătate mult mai frecvent (odds ratio ~22,4).

Aceste rezultate sugerează că „legăturile” din gospodărie sunt foarte dense, influențând astfel felul în care informația și normele despre prevenție circulă.

Importanța expunerii și limitarea altor factori

Evaluarea mai multor modele (cu sau fără factorii de rețea, gospodărie, experți etc.) arată clar că includerea expunerii sociale (prin rețeaua de discuții) și a apartenței la aceeași gospodărie explică cel mai bine structura generală (atât adoptarea comportamentelor, cât și rețeaua de discuții). Comparativ, factorii precum „reportare”, majoritatea caracteristicilor individuale sau contactul cu experții nu au îmbunătățit semnificativ potrivirea modelului cu datele.

Concluzii

Studiul aduce o contribuție importantă prin propunerea unui cadru integrat (rețea multi-nivel) care ia în calcul simultan mai multe comportamente de prevenție și relațiile sociale dintre indivizi.

Concluzii-cheie:

• Influența socială directă (discuțiile cu prieteni, rude, vecini) are un rol mai puternic decât simpla “diseminare de informații” de către experți. Adopția unui comportament pare să necesite „sprijin” normativ și observațional de la cei apropiați;
• Mecanismele de „reportare” între tehnici de prevenție nu s-au confirmat în acest context, ceea ce înseamnă că persoanele care foloseau deja o metodă (plase LLIN) nu erau neapărat mai dispuse să adopte și alte metode (creme insecticide);
• Gospodăria și similaritățile demografice (gen, vârstă) explică felul în care se formează rețele de discuție, dar adoptarea măsurilor de prevenție variază preponderent în funcție de cine din rețea aplică aceleași tehnici.

Din perspectivă practică, rezultatele sugerează că, pentru creșterea eficienței campaniilor de sănătate publică (în special în zone endemice), este esențial să se stimuleze „canalele informale” de discuție și suport între comunități, nu doar promovarea prin experți. Această strategie poate fi extinsă la o serie de boli infecțioase (malarie, gripă, COVID-19) și maladii cronice (diabet, boli cardiovasculare), unde se recomandă simultan mai multe practici (diete speciale, exerciții, vaccinări, etc.).

Implementarea pe scară largă ar presupune cartografierea rețelelor sociale și înțelegerea profundă a modului de comunicare intra-gospodărie și a comportamentelor deja existente, astfel încât intervențiile să vizeze nodurile-cheie de influență și să susțină integrarea unor comportamente multiple în populație.