Colostoma - ghidul pacientului cu colostomie

O colostomie este o procedură chirurgicală care implică crearea unei deschideri, numită stomă, în peretele abdominal pentru a permite deșeurilor să treacă din colon într-o pungă atașată la stomă. Se efectuează frecvent la pacienții ce suferă de cancer rectal sau de alte afecțiuni care afectează partea inferioară a intestinului gros.

Indicațiile colostomei

Colostoma este adesea indicată la pacienții care se confruntă cu o serie de afecțiuni, cum ar fi:

• obstrucția intestinului gros;
• leziuni rectale traumatice;
• scurgeri anastomotice;
• fistule intratable;
• cancer de colon;
• sepsis pelvin. (1)

Este de remarcat faptul că au fost descrise diferite tehnici pentru crearea unei colostomii, inclusiv abordări în câmp deschis „fără incizie”. Cu toate acestea, s-a demonstrat faptul că metoda de chirurgie laparoscopică oferă mai multe avantaje față de chirurgia în câmp deschis tradițională. Studiile au arătat că optarea pentru o colostomie laparoscopice are ca rezultat reducerea nivelului de durere postoperatorie și o perioadă de spitalizare mai scurtă în comparație cu intervenția chirurgicală convențională. În plus, aceasta promovează recuperarea mai rapidă a funcției intestinale și oferă rezultate cosmetice îmbunătățite. (2)

Recomandări preoperatorii și procedura de colostomie

Înainte de a fi supuși unei colostomii, pacienții trebuie să înțeleagă procesul pe care aceasta îl presupune și să fie bine pregătiți atât mental, cât și fizic, pentru aceasta. Pacienții ar trebui să primească o educație preoperatorie cuprinzătoare pentru a înțelege pe deplin procedura, potențialele complicații și ajustările stilului de viață care vin odată cu efectuarea unei astfel de intervenții chirurgicale. (3)

Colostomia implică efectuarea unei incizii în peretele abdominal pentru a expune colonul. Un segment al colonului ulterior exteriorizat prin deschiderea respectivă și fixat prin suturi la piele, creând ceea ce este cunoscut sub numele de stomă. Această procedură este utilizată în cazul în care intestinul gros, distal de locul ales pentru colostomă, nu își poate deservi funcției fiziologice de tranzit și stocare a materiilor fecale, astfel că exteriorizarea acestora prin intermediul stomei este folosită ca rută alternativă a tranzitului intestinal. (1)

Trebuie menționat faptul că există diferite metode pentru crearea unei colostomii; cu toate acestea, s-a dovedit că metoda laparoscopică oferă numeroase avantaje față de procedurile deschise tradiționale. Cu toate acestea, în anumite situații această opțiune ar putea să nu fie viabilă, iar medicul să recomande o altă abordare.

Care sunt riscurile asociate cu o colostomie?

Ca și în cazul oricărei proceduri chirurgicale, colostomia implică riscuri inerente și complicații potențiale. Pacienții trebuie să înțeleagă aceste posibile rezultate înainte de a fi supuși procedurii. Unele riscuri comune includ infecția la locul intervenției chirurgicale, sângerări, deteriorarea structurilor înconjurătoare și complicații legate de anestezie. (4)

În plus, există complicații specifice care pot apărea în urma unei colostomii din punct de vedere al structurii și integrității sale. Acestea pot include prolaps de stomă, stenoza (îngustarea) sau retragerea stomei care îngreunează trecerea materiilor fecale prin aceasta, iritația pielii din jurul zonei stomei din cauza scurgerilor sau alergii de contact cu materialele adezive utilizate în pungile de colostomie. (5)

Cu toate acestea, progresele în tehnicile chirurgicale, cum ar fi abordările laparoscopice, s-au arătat promițătoare în reducerea unor complicații postoperatorii, cum ar fi durerea, în comparație cu procedurile chirurgicale deschise tradiționale. (6)

Prin urmare, medicii curanți ce realizează colostomii trebuie să se adapteze la nevoile individuale ale pacienților cu privire la profilul de risc specific al lor, ce se realizează cel mai corect în urma obținerii unei imagini de ansamblu precise a fiecărui caz particular.

Îngrijiri postoperatorii

După realizarea unei colostomii, îngrijirea postoperatorie este crucială pentru a asigura vindecarea și gestionarea optimă a stomei.

Pacienților care sunt supuși unei proceduri de colostomie li se oferă informații referitoare la modalitățile prin care să-și utilizeze în mod corect stoma și punga de colostomie asociată acesteia. Prin acestea se înțeleg instrucțiuni privind golirea și schimbarea corectă a pungii de colostomie, precum și practicarea unor tehnici de igienă adecvate pentru îngrijirea optimă a inciziei și a suturii. În plus, pacienții trebuie educați cu privire la monitorizarea stării lor pentru detectarea precoce a oricăror semne potențiale de infecție sau complicații care pot apărea în perioada post-operatorie.

Persoanele cu colostomie trebuie să respecte practicile de igienă stricte în timpul manipulării zonei în care s-a realizat intervenția. Aceasta implică curățarea regulată a pielii peristomale cu săpun și apă, uscarea completă și utilizarea produselor adezive adecvate pentru atașarea unei noi pungi de colostomie. (7)

Mai mult, pacienții trebuie să acorde o atenție deosebită semnelor care indică posibile infecții sau complicații precum:

• modificările culorii sau consistenței țesuturilor implicate în stomă;
• pierdere drastică în greutate fără o cauză aparentă;
• dureri abdominale persistente;
• sângerare semnificativă;
• inflamațiile;
• eritemul;
• febră.

Dacă apar oricare dintre aceste simptome, trebuie solicitat prompt sfatul medicului. De aceea, pentru a asigura o gestionare corectă la domiciliu a colostomei după o astfel de intervenție chirurgicală, este vitală comunicarea între pacienți și medicii curanți. (8)

Recomandări nutriționale

În urma unei proceduri de colostomie, pacienții trebuie să țină cont de recomandările dietetice care facilitează vindecarea optimă a locului de incizie și a suturii rezultate. Aceste sugestii au ca obiect de obicei aderarea la o dietă optimă, care încorporează fructe, legume, cereale integrale, proteine și grăsimi. Hidratarea adecvată joacă, de asemenea, un rol semnificativ în recuperare; prin urmare, pacienții sunt sfătuiți să consume o cantitate mare de lichide pe parcursul zilei, cu excepția cazului în care medicul curant indică altfel.

Cercetările au arătat că respectarea acestor ghiduri alimentare ajută la adaptarea postoperatorie, reducând în același timp incidența complicațiilor, cum ar fi tulburările cutanate și deshidratarea. Neglijarea unor astfel de aspecte esențiale poate duce la efecte adverse atât asupra sănătății fizice, cât și asupra sănătății psihice. (9)

Sprijinul emoțional

Pacienții și familiile lor pot beneficia de căutarea sprijinului de la persoane din domeniul sănătății, cum ar fi asistentele medicale sau consilieri specializați în îngrijirea colostomiei. Aceste persoane cu pregătire de specialitate pot oferi informații valoroase despre gestionarea corectă a stomei, selectarea consumabilelor adecvate, precum pungile de colostomie și produsele de curățare, astfel prevenind complicațiile. Pe lângă asistența profesională, pacienții ar trebui să ia în considerare aderarea la grupuri de sprijin sau implicarea în comunități online dedicate în mod special îngrijirii colostomei și adaptării la viața cu aceasta. (10)

Complicații potențiale și gestionarea lor

Pacienții cu colostomie pot prezenta o varietate de complicații, atât precoce, cât și tardive, care necesită management și intervenție în timp util.

Complicațiile timpurii care pot apărea după crearea unei colostomii includ sângerarea, necroza, blocarea stomei, dislocarea acesteia și formarea de abcese în jurul ei. Pe de altă parte, complicațiile tardive se pot prezenta ca strictura stomei, prolaps intestinal și hernie parastomală, în care o parte a intestinului iese printr-o zonă slăbită de intervenție chirurgicală. Aceste complicații precoce sunt de obicei gestionate cu intervenție medicală promptă pentru a minimiza daunele ulterioare.

În anumite cazuri, proceduri chirurgicale suplimentare pot fi necesare pentru ameliorarea unor afecțiuni complicate, cum ar fi hernia parastomală, care este dificil de abordat. Complicațiile tardive necesită de obicei monitorizare pe termen lung și strategii de tratament care se concentrează pe menținerea funcționării optime și pe minimizarea disconfortului. (11)