Clinic Medaero

 

Ce este carantina?

 

• Carantina: izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav sau care vine dintro regiune unde există o epidemie.

Carantina  este un cuvant puternic. Este unul cu care a trebuit sa ne obisnuim in criza recenta. Ideea de carantina poate fi inspaimantatoare. Ce trebuie sa stim cu exactitate despre carantina si cum ne poate ajuta acest lucru?

Conceptul de a izola oamenii pentru a preveni raspandirea unei boli a fost implementat in Venetia in urma cu 700 de ani. In 1347 Venetia era cea mai bogata natiune din lumea vestica.  Averea provenea din comertul cu matasuri, mirodenii, sclavi ce erau adusi pe Drumul Matasii din China, Persia si din celelalte  porturi mediteraneene. La apogeul sau Republica Veneta controla teritorii ce se intindeau din nordul Italiei pana la malurile Bosforului. Venetia era suficient de bogata incat sa isi permita armate de mercenari, insa in fata unui anumit tip de inamic nu s-a putut proteja: Ciuma.

Intre 1347 si 1359 Europa era cuprinsa de pandemia Ciumei Bubonice numita Moartea Neagra. Aproximativ 30-60% din populatia vremii si-a pierdut viata.

Cuvantul carantina vine din italienescul “quaranta” adica 40. Reprezenta numarul de zile de izolare pe care toate navele, cu incarcatura acestora si marinari, erau obligate sa il respecte, acostand in preajma insulitelor mici din Laguna Veneta. Pana in anul 1468 Lazzaretto Nuovo era cel mai sofisticat spital de carantina si avea atat de multe camere incat semana cu un castel, conform cronicarului Italian Sansovino. Carantina era dificil de indurat, dar ii proteja pe oameni. Lazzaretto contine dovezi ale activitatilor pe care persoanele carantinate  din Cipru, Istanbul, Peloponesia, Egipt le intreprindeau pentru a trece timpul mai usor pe durata izolarii fortate. Acestea pictau pe pereti, compuneau muzica, jucau fotbal si organizau jocuri de noroc.

Multumita in parte carantinei, Republica Veneta a supravietuit devenind cel mai longeviv imperiu pe care lumea l-a cunoscut. Abia in secolul 18 Lazzaretto a fost abandonat, cam in aceeasi perioada cand Anglia introducea propria politica de carantina in 1710.

 

Efectele carantinei asupra psihicului uman:

• Cei ce au fost carantinati pentru mai mult de 10 zile au prezentat simptome de tulburare de stres post-traumatic;
• Frica cu privire la sanatatea proprie, de a nu fi infectati sau de a nu ii infecta pe altii ( ce a continuat mai multe luni dupa sistarea carantinei);
• Hipervigilenta cu privire la orice simptom al bolii. Stresul pe care il resimt ca urmare a hipervigilentei duce de asemenea la scaderea activitatii sistemului imunitar.
• Populatiile la risc (femei insarcinate, parinti cu copii mici si personae in varsta) au prezentat ruminatii negative, frica, ganduri negative despre viitor.

     

Probleme pe termen scurt:

 

• Separarea de cei apropiati;
• Detasarea fata de alte persoane. Uneori anumiti oameni sunt atat de stresati si suprasolicitati cu privire la prevenirea imbolnavirii astfel incat nu vor si nu pot sa faca fata stresului de a veni in contact cu alte persoane care ar putea fi bolnave. In acest caz o comunicare adecvata a situatiei in timp real, prezentarea masurilor recomandate de protective, prezentarea masurilor de psihoigiena sunt esentiale.
• Pierderea libertatii duce la iritabilitate si frustrare, in special din cauza pierderii rutinei.
• Pierderea rutinei. Mentinerea rutinei este esentiala pentru a mentine ritmul circadian. O data ce ritmul circadian se modifica si iese din tipare incep sa apara si modificarile de dispozitie.
• Inabilitatea de a avea acces la lucrurile de baza.
• Incertitudine cu privire la situatia in desfasurare. (am explicat intr-un articol anterior predispozitia creierului spre certitudine si cum se adapteaza incertitudinii).
• Pierderi financiare, incapacitatea de a lucra, prabusirea bursei de valori.
• Dependenta financiara de membri ai familiei pentru a putea traversa carantina poate duce la conflicte.

Reactii pe termen scurt:

• Stres acut;                                    
• Epuizare;
• Anxietate;
• Iritabilitate;
• Furie;
• Tulburari de somn;
• Dificultati de concentrare a atentiei;
• Indecizie;
• Scaderea perfomantei in activitatea profesionala; Reticenta in a iesi in public;
• Probabilitatea demisiei sau a somajului.

Efecte pe termen scurt:

• Confuzie si perceptia lipsei de transparenta cu privire la severitatea problemei, pe fondul lipsei de coordonare si comunicarea deficitara a diferitelor departamente guvernamentale;
• Lipsa claritatii cu privire la riscul si nivelul de infectiozitate face ca oamenii sa se teama si sa rumineze asteptandu-se la ceea ce poate fi mai rau;
• Stigma continuata fata de cei care sunt perceputi ca fiind la risc, care au fost bolnavi sau care au fost expusi: acestia sunt evitati, exclusi de la diverse activitati sau evenimente, tratati cu teama sau suspiciozitate, le sunt adresate cuvinte injurioase; stigma poate conduce la a fi exclusi, la subminarea unor drepturi fundamentale.
• Reportajele media pot contribui la stigma si trauma din cauza modului dramatic de prezentare.

Ce este de facut?

• Educarea publicului general despre boala, ratiunea din spatele carantinarii, informatii despre sanatate si reducerea stigmei;
• Informatii targetate catre scoli, catre diferite locuri de munca ar putea fi de ajutor;
• Promovarea de activitati ce aduc bucurie si dezvoltare pentru participant, precum si cresterea nivelului de altruism.

 

Modificarile comportamentale pe termen lung, dupa incetarea carantinei:

• Spalatul riguros al mainilor;
• Evitarea aglomeratiilor;
• Lipsa accesului la produse de baza in perioada carantinei a fost asociata cu stari de anxietate si furie dupa 4-6 luni de la sistarea acesteia.