Clătinarea dinților - ce trebuie să faci dacă ai dinți mobili (ca să nu cadă)

Clătinarea dinților sau mobilitatea dentară constituie o problemă extrem de stresantă și de neplăcută, care indică în general prezența unor probleme grave, cum ar fi deteriorarea țesutului de susținere a dinților, afecțiuni parodontale avansate sau leziuni dentare. În cazul în care se observă semne de clătinare a dinților, cum ar fi mobilitatea excesivă sau senzația că dinții se mișcă, este esențial să se consulte imediat un medic stomatolog, pentru a preveni căderea dinților sau alte complicații mai grave. (1, 2)

Ce cauzează creșterea mobilității dentare?

Mobilitatea dentară se referă la capacitatea dinților de a se mișca în mod anormal sau de a clătina în cavitatea bucală. În mod normal, dinții sunt fixați ferm în osul maxilarului sau mandibulei prin intermediul țesuturilor de susținere, cum ar fi ligamentele și osul alveolar. Mobilitatea dentară indică o slăbire a acestor țesuturi și poate fi un semn al unor probleme dentare sau parodontale grave. (2, 3)

Există diferite grade de mobilitate dentară, care pot varia de la ușoară la severă. În cazurile ușoare, mobilitatea poate fi detectată doar în timpul unui examen stomatologic, în timp ce în cazurile severe, dinții pot fi extrem de mobili și pot prezenta chiar risc de cădere. Mobilitatea dentară poate avea mai multe cauze, iar cele mai comune includ:

• parodontita (afecțiune inflamatorie a țesutului parodontal, determinată de acumularea excesivă de tartru bacterian, care duce la deteriorarea țesutului de susținere a dinților);
• traumatisme dentare (loviturile puternice sau accidentele pot provoca leziuni ale țesuturilor de susținere a dinților, determinând astfel clătinarea dinților);
• bruxismul (obiceiul involuntar de a scrâșni dinții în mod constant poate exercita o presiune excesivă asupra acestora, slăbind fibra de colagen și osul alveolar). (1, 3, 4, 8)

De asemenea, unele boli sistemice pot contribui la creșterea mobilității dentare. De exemplu, diabetul poate afecta sănătatea orală și poate provoca deteriorarea țesutului de susținere a dinților. Osteoporoza, o boală caracterizată prin pierderea masei osoase, poate slăbi osul maxilarului și poate duce la clătinarea dinților. (3, 7)

Ce poți face pentru a preveni clătinarea sau căderea dinților?

Indiferent de cauza mobilității dinților, este important să acționezi prompt și să urmezi sfaturile și indicațiile medicului stomatolog. În plus, menținerea unei igiene orale corespunzătoare, efectuarea vizitelor regulate la dentist și adoptarea unui stil de viață sănătos pot contribui la menținerea sănătății dentare și prevenirea complicațiilor ulterioare.

Primul pas important în prevenirea pierderii dinților care prezintă un grad ridicat de mobilitate îl reprezintă vizita la medicul stomatolog. Odată ajunsă într-un stadiu avansat, mobilitatea dentară nu poate fi inversată prin simpla adoptare a unor măsuri preventive, ceea ce face că tratamentul stomatologic să fie obligatoriu. În schimb, atunci când gradul de mobilitate dentară este unul redus, pentru a preveni creșterea mobilității dentare, se recomandă:

• adoptarea unei igiene orale riguroase (o igienă orală adecvată este esențială pentru a preveni clătinarea dinților);
• evitarea alimentelor dure și a mestecării excesive (alimente tari, cum ar fi nucile, pot pune presiune suplimentară asupra dinților, slăbind ligamentele care susțin dinții);
• evitarea fumatului și a consumului de alcool (fumatul și consumul excesiv de alcool pot afecta sănătatea dinților și gingiilor, contribuind astfel la clătinarea și ulterior la căderea dinților);
• protejarea dinților în timpul activităților sportive (practicarea unor sporturi de contact sau în care există riscul de lovituri la nivelul feței și al gurii fără un echipament de protecție dentară adecvat poate duce la traume dentare, o cauză importantă a mobilității dentare);
• identificarea unor modalități de gestionare a bruxismului (presupune tratarea stărilor anxioase, a insomniei sau a altor tulburări emoționale și purtarea pe timpul nopții a gutierelor de protecție). (2, 3, 5, 7)

Dacă parodontita este cauza dinților mobili, tratamentul adecvat al condiției este esențial pentru a preveni complicațiile asociate. Medicul stomatolog poate recomanda o serie de proceduri, cum ar fi detartrajul și planarea radiculară, pentru a îndepărta tartrul și placa bacteriană și pentru a promova vindecarea țesuturilor de susținere a dinților. (8, 9)

Diagnostic

Pentru a determina cauza exactă a mobilității dinților, medicul stomatolog va efectua un examen clinic, urmat de o serie de investigații suplimentare (radiografii dentare, tomografie computerizată sau alte teste suplimentare). Pe baza rezultatelor analizelor efectuate, medicul stomatolog va evalua gradul de deteriorare a țesuturilor de susținere a dinților și va determina planul de tratament potrivit. (1, 2)

Tratament

Tratamentul pentru clătinarea dinților poate varia în funcție de cauza și de severitatea problemei. În anumite situații, clătinarea dinților poate fi corectată prin intermediul tratamentului ortodontic (implică utilizarea aparatelor dentare sau a altor dispozitive ortodontice pentru a corecta alinierea dinților și pentru a îmbunătăți stabilitatea lor). În schimb, dacă creșterea mobilității dinților este cauzată de afecțiuni parodontale, cum ar fi parodontita, tratamentul va viza în primul rând controlul infecției și întărirea țesutului de susținere. Tratamentul poate implica detartrajul și netezirea radiculară, administrarea de antibiotice și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale parodontale.

În cazurile în care mobilitatea dinților este cauzată de leziuni dentare sau de pierderea structurii dentare, medicul stomatolog poate recomanda restaurarea dinților prin intermediul coroanelor dentare, a punților dentare sau a implanturilor dentare, proceduri care pot restabili stabilitatea și funcționalitatea dinților afectați. (2, 5, 7)