De ce ne scrâșnim dinții noaptea

Scrâșnitul dinților, denumit clinic bruxism, este o problemă foarte des întâlnită. Majoritatea oamenilor au tendința de a-și scrâșni sau încleșta dinții pe timpul zilei, obicei pe care îl putem constata și corecta pe moment. Noaptea, însă, bruxismul nu poate fi controlat, iar consecințele sale nu trebuie ignorate.

Din ce cauză ne scrâșnim dinții?

Etiologia bruxismului este foarte vastă și variată, fiind atribuită celor două categorii de factori: cei centrali și cei periferici.

Factorii periferici ai bruxismului țin, în principal, de anomaliile prezente la nivelul aparatului oro-maxilar (anomalii dentare, de ocluzie). Ocluzia (felul în care calcă dinții unii pe ceilalți) contribuie foarte mult la apariția bruxismului, în cazul în care dinții nu realizează un contact corect. De asemenea, prezența dinților încălecați are același rezultat. (1)

Pe de altă parte, factorii centrali sunt reprezentați în principal de aspectele emoționale și psihologice. Cele mai frecvente cauze centrale ale scrâșnitului dinților sunt reprezentate de:

• Fumat;
• Stres și anxietate;
• Turburări de somn;
• Consum de alcool și cafea;
• Deficite de calciu și magneziu. (1, 2, 3)

Cum ne dăm seama dacă ne scrâșnim dinții noaptea?

Simptomele caracteristice bruxismului nocturn sunt senzația de amorțire a maxilarelor la trezire și durerea de cap constantă. De cele mai multe ori, acesta nu este detectat ca urmare a acestor simptome, ci este constatat de o altă persoană în timpul somnului.

Diagnosticul de certitudine în cazul scrâșnitului dinților este dat de medicul dentist, care poate analiza suprafețele dentare și evidenția fațete de abraziune, precum și o tensiune patologică la nivelul mușchilor maseteri. (2)

Efectele negative ale bruxismului

Scrâșnitul nocturn al dinților, netratat timp îndelungat, poate duce la numeroase probleme medicale. Printre acestea sunt de menționat:

• Dureri de cap;
• Hipermobilitate dentară;
• Hipersensibilitate dentară;
• Abraziunea și fracturarea dinților;
• Hipertrofia mușchilor masticatori;
• Durerea articulației temporo-mandibulare;
• Fracturarea sau dislocarea restaurărilor dentare;
• Xerostomie (scăderea cantității de salivă secretată). (1, 4, 5)

Cum tratăm bruxismul?

Scrâșnitul dinților nu beneficiază de un tratament anume, însă efectele sale pot fi diminuate printr-o serie de soluții. Spre exemplu, consecințele asupra danturii (abraziunea dentară, fracturile, mobilizarea protezelor) pot fi evitate prin utilizarea în timpul nopții a unei gutiere. Acestea împiedică frecarea involuntară a dinților din timpul nopții.

Coronoplastia este o altă soluție, presupunând reducerea suprafețelor ocluzale ale dinților. Această procedură ajută în special în cazul bruxismului de cauză periferică, atunci când dinții nu au contacte corecte din cauza unor anomalii morfologice ocluzale.

Numeroase studii au demonstrat eficiența injectării cu toxină botulinică (Botox) în mușchii maseteri, în vederea relaxării acestor mușchi și scăderea activității lor, astfel diminuându-se scrâșnitul dinților. De asemenea, pentru relaxarea lor se pot practica și exerciții musculare sau masări ale acestor mușchi. (6)

În plus, de o importanță aparte pentru diminuarea bruxismului sunt managementul stresului și al anxietății. În condiții de stres psihic, se secretă o cantitate crescută de catecolamine (adrenalină, noradrenalină). Implicarea directă a acestor neurotransmițători simpatici în etiologia scrâșnitului nocturn al dinților a fost dovedită prin numeroase studii. Concluziile acestora au corelat administrarea de blocanți ai receptorilor catecolaminelor, precum propranololul utilizat împotriva hipertensiunii arteriale, cu reducerea semnificativă a bruxismului. (1)

Concluzie

În cazul în care constatați vreunul dintre simptomele menționate anterior, în special durerile (de cap și articulare), nu ezitați să contactați medicul dentist. Acesta poate confirma diagnosticul de bruxism, făcând posibilă corectarea acestui obicei înainte să apară consecințele mai grave.