De ce dor dinții la rece, cald sau dulce?

Durerea în regiunea cavității bucale este, deseori, cauzată de o afecțiune la nivelul dinților sau la nivelul parodonțiului (gingiilor și osului maxilar din jurul dinților).

Atunci când apare la nivelul dinților, durerea poate avea intensități diferite, poate fi cauzată de diverși factori (precum expunerea la rece sau la cald) și poate persista o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.

Cauze

Cauzele durerii dentare sunt multiple:

• carii dentare superficiale – care interesează smalțul dentar și/sau dentina;
• carii dentare profunde – cu sau fără interesarea camerei pulpare;
• infecții ale pulpei dentare (pulpite);
• leziuni periapicale sau chiar abcese dentare;
• fracturi dentare – în urma unor traumatisme. (1)

Apariția durerii dentare este, de cele mai multe ori, răspunsul din partea pulpei dentare (care este vascularizată și inervată) ca urmare a stimulării directe sau indirecte. Stimulii pot fi mecanici (alimente sau băuturi rece sau calde) sau chimici (alimente sau băuturi dulci sau acide, etc).

Intensitatea durerii percepute, precum și persistența în timp a durerii va depinde de distanța dintre stimul și camera pulpară, și nu numai. Spre exemplu, pulpa unui dinte traumatizat recent, cu o fractură care interesează dentina, va reacționa prin durere scurtă, ascuțită și de o durată limitată la durata acțiunii stimulului. (1)

Caria dentară poate fi asimptomatică la început, însă pe măsură ce progresează în profunzimea dintelui, durerea poate debuta la contactul cu alimente sau lichide reci, calde sau dulci etc. De obicei, în cazul unei carii dentare necomplicate cu o pulpită durerea persistă atât timp cât dintele este în contact cu factorul cauzator, ulterior dispărând. (2)

Pulpita sau infecția pulpei dentare este caracterizată printr-o durere de intensitate crescută, durere care este accentuată de contactul cu alimente sau lichide. Durerea este continuă și, de cele mai multe ori, se atenuează doar sub administrarea de antialgice obișnuite, însă nu este complet eliminată. (3)

Sensibilitatea dentară (sensibilitatea dentinară) este o afecțiune des întâlnită. Și în acest caz durerea poate fi provocată de stimuli reci, calzi sau dulci, uneori chiar și de inspirația unui aer rece. Durerea este bruscă, ascuțită, de intensitate medie sau mare și poate afecta unul sau mai mulți dinți. (4)

Cauza sensibilității dentare este expunerea dentinei la mediul cavității orale, mai exact terminațiile nervoase care se găsesc în niște canalicule dentinare (din structura dentinei) sunt iritate de anumiți stimuli, iar durerea este percepută ca răspuns la acești stimuli. (5)

Dentina este, în mod normal, protejată fie de smalțul dentar (la nivelul coroanei dentare), fie de cementul radicular (la nivelul rădăcinii dintelui). Astfel, atunci când o porțiune din smalțul dentar s-a uzat sau s-a fracturat, dentina este expusă mediului cavității orale și nu va putea fi protejată de stimuli externi. De asemenea, în cazul unei retracții gingivale, dentina va fi expusă mediului cavității orale. (5)
  
Factorii cei mai frecvenți care provoacă sensibilitate dentinară sunt:

• periajul dentar intempestiv – utilizarea unei periuțe de dinți cu peri tari („hard”) sau chiar un periaj efectuat cu o forță crescută pot provoca recesiuni gingivale (retracții gingivale), urmată de expunea dentinei la nivelul cavității orale;
• pastele de dinți abrazive pot provoca sensibilitate printr-un mecanism asemănător celui menționat mai sus;
• caria dentară la nivel gingival și nu numai;
• retracții gingivale pe fondul unei boli parodontale generalizate la nivelul întregii cavități bucale;
• abrazia dentară poate expune dentina la nivel coronar, dar și radicular;
• fisuri sau fracturi dentare;
• consumul de alimente acide, urmat sau nu de periajul dentar;
• tratamentele de albire dentară;
• obiceiuri vicioase – utilizarea dinților pentru a deschide o sticlă de bere sau mestecarea de obiecte necomestibile (creioane, pixuri etc.). (4)

Tratament

Hipersensibilitatea dentinară poate fi tratată, în funcție de cauză. Atunci când este vorba de carie dentară sau de abrazia dintelui, medicul va curăța și va obtura cavitățile create, astfel că dentina nu va mai fi expusă mediului extern.
  
De asemenea, în cazul unei boli parodontale, medicul va trata, în paralel cu sensibilitatea dentară, și inflamația gingivală, pentru ca tratamentul să aibă succes pe termen lung.

Sensibilitatea dentinară cedează, adesea, prin utilizarea unor paste de dinți desensibilizante, care conțin diverși compuși meniți să blocheze canaliculele dentinare și care protejează în acest fel terminațiile nervoase. Pacientul va simți reducerea în timp a durerii după mai multe utilizări. (4)
  
În situația în care pasta de dinți nu are eficiența dorită, medicul dentist poate indica utilizarea unor geluri care conțin o concentrație mai mare de fluoruri, utilizate fie în cabinetul de medicină dentară, fie acasă, sub indicații stricte. (6)
   

Prevenirea sensibilității dentinare

Sensibilitatea dentinară poate fi prevenită prin respectarea unor reguli de igienă și nu numai:

• menținerea unei bune igiene orale – periajul dentar corect, asociat cu utilizarea aței dentare va asigura curățarea tuturor suprafețeleor dentare, scăzând riscul apariței cariilor dentare;
• utilizarea unei periuțe dentare cu peri moi – aceasta va proteja atât gingiile, cât și smalțul dentar care protejează stratul de dentină;
• utilizarea unor paste de dinți desensibilizante;
• evitarea consumului intempestiv de alimente acide și evitarea periajului dentar imediat după consumul acestor alimente (dulciuri, mere, citrice etc.); aceste alimente vor înmuia smalțul dentar, iar prin periaj acest strat va fi eliminat printr-un mecanism mecanic;
• utilizarea unor produse suplimentare (locale sau sistemice) cu fluor – doar la recomandarea medicului dentist;
• evitarea încleștării dinților;
• un consult la medicul dentist o dată la 6 luni va permite o igienizare profesională a cavității orale; de asemenea, medicul dentist va putea depista precoce orice afecțiune care are ca risc apariția sensibilității dentinare.

Medicul dentist va putea să ofere și informații suplimentare despre cum se efectuează corect periajul dentar, despre utilizarea suplimentară a produselor bogate în fluor și despre un regim alimentar menit să evite apariția sensibilității dentinare. (4)