Cercetătorii explorează modul în care alimentația limitată în timp afectează pierderea în greutate

Interesul științific pentru posturile intermitente a crescut semnificativ în ultimul deceniu, iar printre cele mai populare forme se regăsește alimentarea cu restricționare de timp (time-restricted eating - TRE). Acest model alimentar presupune o fereastră zilnică limitată de alimentație (de exemplu, 4-12 ore), urmată de un post prelungit (12-20 ore). Studiile anterioare sugerează că TRE ar putea contribui la scăderea în greutate, la reducerea masei grase și a riscurilor cardiometabolice. Cu toate acestea, rezultatele privind efectele sale asupra masei corporale și compoziției corporale au fost inconsistente.
Dincolo de efectele izolate ale TRE, exercițiul fizic este cunoscut pentru capacitatea sa de a conserva masa musculară și de a reduce masa grasă. Combinarea celor două strategii - TRE și exercițiu - ar putea oferi beneficii sinergice, dar dovezile de până acum sunt limitate și dispersate. Meta-analiza sistematică publicată în International Journal of Obesity își propune să evalueze efectele combinate ale TRE și exercițiului fizic asupra compoziției corporale, respectiv masa grasă (FM), procentul de grăsime corporală (BF%) și masa fără grăsime (FFM), în comparație cu grupuri de control care au practicat doar exercițiu fără restricții alimentare.

Metodologie

Au fost incluse 15 studii clinice randomizate sau studii încrucișate randomizate, desfășurate pe adulți sănătoși cu sau fără suprapondere. Participanții din grupurile de intervenție au urmat un protocol TRE (de minimum 4 săptămâni) asociat cu exercițiu fizic, în timp ce grupurile de control au avut o alimentație nestricționată, dar același regim de exercițiu.

Meta-analiza a inclus 338 participanți și a analizat 39 de efecte estimate. Exercițiile au fost de trei tipuri: aerobice, de rezistență sau combinate. Protocolul TRE cel mai frecvent a fost în timpul zilei, cu o fereastră de alimentație între 12:00-20:00. Toate sesiunile de exerciții s-au desfășurat în timpul perioadei de alimentație.

Analizele au fost realizate folosind modele statistice cu efecte aleatorii, iar impactul vârstei, al tipului de exercițiu, al duratei intervenției și al aportului caloric a fost investigat prin analize de moderatori.

Rezultate principale

Scăderea masei grase (FM)

• Efect modest, dar semnificativ statistic: ES = −0.20; CI: −0.28 la −0.13; p < 0.001
• Estimarea echivalentă: ~1.3 kg pierdere suplimentară de masă grasă în grupul TRE + exercițiu
• Variabilitate ridicată între studii (I² = 75%)
• Nu s-au identificat diferențe semnificative în funcție de tipul de exercițiu, durata studiului sau aportul caloric

Reducerea procentului de grăsime corporală (BF%)

• Reducere semnificativă: ES = −0.23; CI: −0.35 la −0.11; p < 0.001
• Estimare echivalentă: ~1.3% reducere a grăsimii corporale
• Variabilitate între studii (I² = 83%), dar fără influență semnificativă a factorilor modulatori analizați

Masa fără grăsime (FFM)

• Nu s-au observat modificări semnificative ale FFM (ES = −0.04; p = 0.07)
• Aceasta sugerează menținerea masei musculare în contextul restricției alimentare, atunci când exercițiul este prezent
• Lipsa diferenței s-a menținut indiferent de tipul de exercițiu, durată sau aport energetic

Mecanisme posibile

Efectele favorabile ale TRE ar putea fi mediate de:

• Restricția calorică involuntară generată de fereastra limitată de alimentație
• Activarea căilor metabolice asociate cu stresul energetic (AMPK/ACC), cu stimularea oxidării grăsimilor
• Alinierea aportului alimentar cu ritmurile circadiene, ceea ce poate influența hormonii metabolici (ex. creștere a hormonului de creștere, adiponectină)
• Reducerea insulinei circulante și îmbunătățirea sensibilității la insulină

Cu toate acestea, aceste mecanisme rămân speculative, deoarece studiul de față nu a investigat markeri biologici sau hormonali în mod direct.

Limitări ale studiului

• Durata intervențiilor a fost relativ scurtă în majoritatea studiilor (doar un studiu >12 săptămâni)
• Măsurarea aportului alimentar s-a bazat pe auto-raportare, predispusă la erori
• Nu s-au inclus date despre aportul de proteine, un factor important în conservarea FFM
• S-au utilizat metode diferite pentru măsurarea compoziției corporale (DXA, BIA, pliuri cutanate), ceea ce poate contribui la variabilitate
• Majoritatea participanților au fost adulți tineri, activi fizic și sănătoși, ceea ce limitează generalizarea la alte populații (vârstnici, persoane sedentare, cu boli cronice)

Concluzii

Această meta-analiză sugerează că alimentarea cu timp restricționat combinată cu exercițiul fizic poate conduce la o reducere modestă, dar semnificativă a masei grase și a procentului de grăsime corporală, fără a afecta negativ masa fără grăsime. Aceste beneficii apar chiar și în absența unui control strict al aportului caloric, ceea ce face din TRE o strategie accesibilă și potențial sustenabilă pentru optimizarea compoziției corporale.

Pentru a consolida dovezile actuale, este necesară:

• Investigarea pe termen lung a efectelor TRE asupra compoziției corporale
• Studierea mecanismelor biologice implicate
• Extinderea cercetării la populații mai diverse (inclusiv persoane cu obezitate sau cu boli cronice)
• Integrarea TRE în intervenții personalizate pentru sănătatea metabolică

În concluzie, TRE asociat cu exercițiul poate fi o strategie promițătoare în managementul compoziției corporale, dar efectele sunt modeste, iar durabilitatea pe termen lung rămâne de explorat.