Cercetătorii evaluează dacă senzorii de lactat pot contribui la fiziologia sportului

În ciuda dovezilor contradictorii și incomplete, un articol recent sugerează că fiziologia sportului se concentrează asupra faptului că tehnologia senzorilor de lactat poate îmbunătăți performanța, prevenind în același timp rănirea în timpul exercițiilor fizice.
Deși există un număr tot mai mare de senzori de lactat portabili disponibili pentru sport și fitness, nu a existat neapărat o îmbunătățire a înțelegerii tehnologiei, aflată în curs de dezvoltare. Din acest motiv, dezbaterea cu privire la utilitatea monitorizării lactatului din transpirație în timpul exercițiilor fizice produce o serie de articole și dovezi contradictorii. Un articol recent publicat în ACS Sensors, un jurnal al Societății de Chimie Americane, spune că, în ciuda unei istorii recente de dovezi contradictorii, tehnologia senzorilor de lactat poate determina în timp real dacă un atlet depune prea mult sau prea puțin efort.

Lactatul sau acidul lactic este un produs secundar al respirației anaerobe. Eșantionarea sângelui unui atlet ajută oamenii de știință și antrenorii să evalueze condiția fizică a unui sportiv. Standardul de aur evaziv ar fi însă un senzor care monitorizează lactatul în timp real. Cercetătorii subliniază că încă nu există abordări universal acceptate pentru colectarea și analiza transpirației care să ofere date fiabile pentru identificarea unei corelații între lactatul din transpirație și lactatul din sânge. Articolul actual oferă o analiză a stării actuale a senzorilor electrochimici de lactat integrați în dispozitive purtabile și enumeră caracteristicile cheie care trebuie îmbunătățite sau modificate pentru ca tehnologia să devină una de succes.

Printre acestea se numără un plasture epidermic care conține un biosenzor de lactat, precum și senzori de pH și temperatură, dezvoltat chiar de către autorii studiului actual. Temperatura și pH-ul influențează în mod obișnuit citirile electrochimice ale lactatului, rezultând măsurători cu mult sub ceea ce ne-am aștepta. Astfel, cercetătorii au dezvoltat o modalitate de a izola lactatul din transpirație folosind un strat de polimer special conceput în partea exterioară a senzorului. Polimerul protejează enzima reactivă din senzor de a răspunde la orice altceva în afară de lactat și îi permite senzorului să citească concentrații mai mari de lactat decât o fac senzorii electrochimici de obicei.

sursa: Science Daily
foto: KTH News