Cercetările dezvăluie rolurile nuanțate ale inhibitorilor JAK în inflamație

Cercetătorii de la Icahn School of Medicine at Mount Sinai au efectuat un studiu avansat asupra inhibitorilor JAK (inhibitorii kinazei Janus), cu accent pe rolurile lor complexe în procesele inflamatorii în diferite tipuri de celule și țesuturi. Studiul, publicat în revista Cell, sugerează necesitatea unei abordări mai precise în utilizarea inhibitorilor JAK pentru a trata o gamă mai largă de tulburări alergice și inflamatorii.
Proteina JAK1, un element cheie în comunicarea celulară și controlul sistemului imunitar, este vizată de inhibitorii JAK. Studiul a evidențiat că, deși inhibitorii JAK1 sunt eficienți în tratamentul unor boli inflamatorii precum eczema, abordarea lor trebuie să fie mai nuanțată pentru condiții precum astmul. Cercetătorii sugerează că, în loc să blocheze activitatea JAK în neuronii pulmonari, ar putea fi mai eficient să o intensifice.

Cercetarea a inclus un model de șoarece creat cu o mutație specifică pacientului în gena JAK1, care a ajutat la înțelegerea modului în care această proteină mutantă cauzează boală și cum ar putea fi folosită în scopuri terapeutice. S-a constatat că semnalizarea JAK1 activată are efecte specifice țesutului, inclusiv un rol neașteptat în reglarea imunitară în neuronii senzoriali pulmonari, unde suprimă inflamația.

Studiul a fost inspirat de cazul unei familii cu o mutație de tip câștig-de-funcție (GOF) a JAK1, care a dus la dezvoltarea unui sindrom imunodisregulator și hipereozinofilic, caracterizat prin eczemă severă și astm. Această mutație GOF face ca proteina JAK1 să fie mai activă decât în mod normal, ceea ce poate duce la răspunsuri imune excesive și probleme de sănătate.

Cercetările anterioare ale echipei au arătat că semnalizarea JAK1 este prezentă și în neuroni, influențând senzația de mâncărime. În noul studiu, șoarecii cu aceeași mutație genetică ca pacienții au fost folosiți pentru a înțelege mai bine de ce inhibitorii JAK1 funcționează pentru unele condiții alergice și inflamatorii. În neuronii pulmonari ai șoarecilor, proteina mutantă JAK1 a redus inflamația, dar șoarecii au prezentat totuși aceeași afecțiune cutanată ca pacienții originali, indicând că semnalizarea JAK1 are efecte diferite în diferite celule și chiar în același tip de celulă în diferite părți ale corpului.

Dr. Kim, autorul principal al studiului, subliniază importanța înțelegerii semnalizării JAK în diferite părți ale corpului pentru descoperirea de noi aspecte ale biologiei și pentru a oferi o perspectivă asupra modului în care medicamentele JAK ar putea fi utilizate în tratamente inovatoare. Cercetătorii plănuiesc să examineze cum genele suplimentare de-a lungul căii JAK pot informa, de asemenea, modelele specifice țesutului de boală, deschizând noi direcții în cercetarea medicală.

sursa: News Medical
foto: Șoarecii modificați cu o genă a pacientului (JAK1 GOF: Neuron) prezintă mai puține inflamații pulmonare, mai puține celule imunitare și producție de mucoasă redusă în comparație cu martorii. Image Credit: Kim et al., Cell.