Ce soluții există pentru dinții lipsă?

Edentația este o stare patologică de la nivelul cavității orale, prin care unul, mai mulți sau toți dinții de pe arcadă dentară s-au pierdut, după momentul erupției acestora.

Atunci când lipsesc unul sau mai mulți dinți vorbim despre edentație parțială, iar atunci când toți dinții de pe o arcadă dentară sunt absenți vorbim despre o edentație totală (maxilară și/sau mandibulară). (1)

Când un pacient prezintă o edentație, este foarte important ca medicul să stabilească un diagnostic complet, în contextul prezenței sau absenței altor afecțiuni locale (carii dentare, simple sau complicate, gingivite etc).
  
Un alt aspect important în cazul stabilirii planului de tratament al unei edentații parțiale este tipul de edentație (sau care este topografia ei pe arcada dentară). În cazul în care spațiul lipsit de dinți de pe arcadă este delimitat de prezența altor dinți, atât anterior, cât și posterior, discutăm de o edentație laterală, când spațiul lipsit de dinți este delimitat doar anterior de prezența altor dinți pe arcadă, este o edentație terminală, iar când pe arcada dentară lipsesc dinții frontali (incisivi, canini), este cazul unei edentații frontale.

Din nefericire, de foarte multe ori, aceste tipuri de edentații nu sunt prezente singure, ci o edentație terminală este asociată și cu o edentație laterală sau una frontală. Acest lucru va crește dificultatea planului de tratament. (2)
  
Atunci când un pacient cu edentație se prezintă la medicul dentist pentru un tratament, acesta din urmă va realiza o examinare completă. Doar în urma unui diagnostic complet, pacientului i se vor putea expune posibilitățile de tratament. În final, alegerea tratamentului va fi făcută în funcție de doleanțele și posibilitățile financiare ale pacientului.

Posibilități de tratament în cazul unei edentații parțiale

Când pacientul prezintă o edentație parțială, este foarte important de stabilit care este statusul (starea de sănătate a celorlalți dinți prezenți pe arcadă), dacă edentația este asociată sau nu cu alte spații edentate (fără dinți) pe aceeași arcadă sau pe arcada opusă (maxilară și mandibulară) și dacă este vorba de o edentație laterală sau una terminală.

Există următoarele variante:   

• În cazul unei edentații parțiale, în general, tratamentul poate fi fie printr-o proteză fixă (punte) care se va cimenta pe dinții adiacenți spațiului edentat, fie printr-o proteză fixă supra-implantară (adică se va sprijini pe implanturi introduse în prealabil în interiorul osului maxilar), fie printr-o proteză mobilizabilă (care se poate scoate de către pacient din cavitatea orală pentru a o igieniza).
• În cazul unei edentații laterale sau frontale, tratamentul va depinde de extinderea spațiului edentat (adică de cât de mulți dinți lipsesc), dar și de starea de sănătate a cavității orale și mai ales a dinților învecinați cu spațiul edentat. În acest caz pacientul va putea alege între o proteză parțială fixă, între o proteză supraimplantară sau chiar o proteză mobilizabilă. (3)
• În cazul unei edentații terminale, tratamentul protetic se reduce la două variante – cea a unei proteze fixe supraimplantare sau cea a unei proteze mobilizabile. În acest caz, o proteză parțială fixă nu va fi posibilă deoarece nu există dinți restanți posterior de spațiul edentat, care să susțină o astfel de lucrare protetică.
• În cazul în care o edentație terminală este asociată cu una sau mai multe edentații laterale sau cu o edentație frontală, atunci tratamentul protetic poate fi și unul mixt – fix și mobilizabil.

Posibilități de tratament în cazul unei edentații totale

Atunci când pacientul prezintă o edentație totală, fie unimaxilară (doar un maxilar este afectat de absența tuturor dinților de pe arcadă) sau bimaxilară, tratamentul se reduce la o proteză totală mobilizabilă sau la o proteză supraimplantară – fie mobilizabilă, fie fixă. (4)

Tipuri de proteze

Proteza fixă (puntea dentară) este o piesă protetică ce se va sprijini fie pe dinții adiacenți (vecini) spațiului edentat, fie pe implanturi dentare, introduse în prealabil în interiorul osului maxilar. Aceste proteze se vor cimenta cu ajutorul unor materiale dentare pe dinții pe care se sprijină sau pe bonturile supraimplantare înșurubate în interiorul implanturilor.
  
Materialele din care sunt realizate aceste proteze variază de la metal simplu (metale nobile sau aliaje nenobile), la metal asociat cu materiale plastice sau ceramice, până la materiale integral ceramice. Astfel și estetica pe care o asigură fiecare material variază de la o estetică diminuată (în cazul punților metalice) până la o estetică deosebită în cazul punților integral ceramice.
  
Proteza parțială mobilizabilă are două variante – proteza acrilică și proteza mobilizabilă scheletată. Primul tip de proteză este realizat dintr-un material acrilic, pe care se vor fixa dinți artificiali (realizați din materiale plastice ceramice) și se va ancora pe dinții vecini spațiului/spațiilor edentate cu ajutorul unor croșete de sârmă. Proteza mobilizabilă scheletată va avea la bază un schelet metalic, efectuat de către tehnicianul dentar, după care vor fi adăugate elemente estetice, precum dinții artificiali. Proteza scheletată are de obicei un preț mai ridicat decât proteza acrilică, însă are mai multe avantaje funcționale și estetice decât aceasta din urmă.

Proteza totală este o proteză acrilică, realizată din rășini acrilice pe care se vor fixa dinți artificiali.

Decizia terapeutică în cazul unei edentații va depinde de foarte mulți factori:

• statusul dentar și parodontal al dinților restanți pe arcada dentară;
• posibilitățile terapeutice ale cabinetului dentar și ale laboratorului de tehnică dentară;
• posibilitățile financiare ale pacientului și doleanțele acestuia.

Recomandări

Indiferent de alegerea terapeutică, pacientul trebuie să știe faptul că un spațiu edentat netratat produce complicații locale și sistemice (generale) care vor determina, mai departe, dificultăți în stabilirea planului de tratament.

Complicațiile locale se referă la afectarea dinților restanți pe arcada dentară și la afectarea articulațiilor temporo-mandibulare.