Cât de sigure sunt fructele de mare, în condițiile poluării tot mai intense a oceanelor

Ecosistemul acvatic este extrem de vulnerabil la schimbările climatice și la alți factori de mediu, inclusiv toxinele reziduale. Poluarea mediului marin poate modifica starea biologică, fizică și chimică a oceanelor, afectând grav ecosistemul și fauna marină. Oceanul Pacific, care acoperă aproximativ 28% din suprafața Pământului, a înregistrat o creștere de 50% a poluanților chimici între 2003 și 2012. Această problemă a devenit o preocupare majoră pentru sănătatea publică la nivel global.
O analiză publicată în revista Science of the Total Environment abordează modul în care toxinele reziduale din animalele acvatice pot avea un impact semnificativ asupra siguranței alimentare, securității alimentare și sănătății umane.

Tipuri de toxine reziduale și poluanți emergenți în Oceanul Pacific

Toxinele reziduale acvatice pot fi clasificate în două categorii: toxine de origine marină și toxine legate de activitățile umane. Biotoxinele marine, produse de alge unicelulare, sunt cunoscute sub numele de „Harmful Algal Bloom” (HAB). Acestea se pot acumula în diverse specii marine, de la tunicate la pești. Deși nu s-a observat o creștere temporală semnificativă a HAB-urilor, există dovezi ale unei creșteri spațiale, în special în regiunile Asia-Pacific și Nord-Pacific.

Poluanții organici persistenți, metalele grele și microplasticile sunt considerați contaminanți de interes emergent. Acești poluanți provin în principal din surse industriale, spitale, gospodării, scurgeri agricole și deșeuri. Convenții internaționale, precum cea de la Stockholm, au reușit să reducă semnificativ acumularea acestor toxine în organismele acvatice.

Microplasticul afectează peste 100 de specii marine, de la plancton la animale marine mari. În Oceanul Pacific de Nord, s-au detectat niveluri ridicate de polibromurați difenil eteri în țesutul adipos și stomacul păsărilor marine. De asemenea, s-a observat o acumulare de microplastice în organismele care trăiesc la fundul oceanului, afectând rata de supraviețuire și populația speciilor.

Impactul asupra sănătății umane

Consumul de fructe de mare contaminate poate avea efecte grave asupra sănătății umane. Toxinele reziduale pot cauza o serie de complicații de sănătate, de la probleme neurologice la paralizie respiratorie și șoc cardiovascular. De asemenea, există o serie de simptome asociate cu expunerea la cianotoxine, inclusiv diaree, slăbiciune și iritații ale pielii. Poluanții organici persistenți și metalele grele pot cauza complicații cronice de sănătate, inclusiv probleme endocrine, imunitare și reproductive.

Pentru a aborda această problemă, s-au implementat diverse măsuri de control, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale și a metodelor de învățare automată pentru a prezice sursele de poluare și a identifica semnele de contaminare în produsele alimentare marine.

În concluzie, poluarea mediului marin și acumularea de toxine reziduale în animalele acvatice reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea umană și securitatea alimentară. Este esențială adoptarea unor măsuri eficiente pentru monitorizarea și reducerea acestor riscuri.

sursa: News Medical
foto: Rich Carey / Shutterstock