Caracterul straniu al viselor noastre este poate tocmai motivul pentru care le avem, sugerează o nouă teorie

Întrebarea: „De ce visăm?” încă este un motiv de controverse în lumea ştiinţifică, iar domeniul neuroştiinţelor abundă în teorii.
Erik Hoel, cercetător la Universitatea Tufts lansează o nouă ipoteză intitulată „supraadaptarea creierului”, inspirat de tehnicile de antrenare a reţelelor neurale artificiale. Publicat în revista Patterns, articolul său descrie modul în care aspectele ciudate din visele noastre sunt utile creierului în procesul de integrare şi generalizare a experienţelor cotidiene. „Am vrut să atrag atenţia asupra unei teorii care abordează visele cât se poate de serios şi spune că experienţa visului este de fapt motivul pentru care visăm” spune dr. Hoel.

O problemă ce apare frecvent în dezvoltarea inteligenţei artificiale este faptul că devine familiară cu datele pe care le prelucrează. Astfel seturile de informaţii sunt evaluate drept reprezentarea perfectă a realităţii şi a tutoror evenimentelor sale. A fost nevoie aşadar de crearea unui haos, unei dezordini, iar oamenii de ştiinţă au pus la punct o metodă de reglare numită dropout prin care anumite date sunt intenţionat ignorate. Pornind de la această constatare, dr. Hoel menţionează în studiul său că visele apar pentru a ne determina să înţelegem lumea mai cuprinzător, mai puţin simplistic, deoarece creierul, asemenea unei reţele artificiale se familiarizează cu setul de activităţi cotidiene. Ca să depăşească acest impediment el îşi creează prin vis o versiune ciudată a realităţii, varianta biologică a dropout-ului. În domeniul neuroştiinţelor deja sunt adunate suficiente dovezi ce susţin ideea doctorului Hoel. De exemplu, cea mai bună metodă de a influenţa visele este să alegem o activitate nouă şi să o repetăm zilnic. Prin exersare frecventă este stimulată acea supraadaptare a creierului ce tinde să integreze noua activitate prin crearea viselor despre ea.

Totuşi, nu se poate afirma cu certitudine că acesta este motivul pentru care visăm. Este nevoie de proiectarea unor teste de comportament pentru a face diferenţele între procesul de integrare şi cel de memorizare şi a stabili în ce măsură privarea de somn le afectează pe ambele. Dr. Hoel mai explorează şi ideea „viselor artificiale” ce presupune valorificarea literaturii sau programelor TV în substituenţi ai viselor naturale. Ele ar putea ameliora efectele cognitive negative ale lipsei somnului. „Creierul învaţă în permanenţă şi mecanismul supradaptării vine în sprijin. Viaţa e plictisitoare uneori, iar visele apar pentru a nu ne rigidiza prea mult trăind după modelul realităţii” adaugă autorul.

sursa: Science Daily