Analize și investigații în timpul sarcinii

Analizele din timpul sarcinii sunt o parte esențială a îngrijirii prenatale, contribuind la o bună dezvoltare fetală și la reducerea semnificativă a riscului de afecțiuni materne. Analizele și investigațiile efectuate în timpul sarcinii pot oferi informații importante despre starea de sănătate a mamei și a fătului și pot identifica orice probleme care pot să apară înainte de naștere. (1, 2)

De ce sunt necesare analize în timpul sarcinii?

Analizele din timpul sarcinii pot fi utilizate pentru a monitoriza starea de sănătate a mamei, inclusiv pentru a identifica diverse patologii care pot afecta sarcina, precum diabetul, hipertensiunea sau anemia. De asemenea, analizele pot fi utilizate pentru a evalua dezvoltarea fetala (creșterea și evoluția organelor interne și externe ale fătului) și pentru detectarea unor eventuale probleme genetice sau afecțiuni cromozomiale. (2, 4, 6)

Ce analize sunt efectuate în sarcină?

În timpul sarcinii, există numeroase analize și investigații care pot fi efectuate pentru a monitoriza starea de sănătate a mamei și a fătului. În primul trimestru de sarcină, analizele recomandate pot include:

• examen pelvin (efectuat încă de la prima vizită la ginecolog, poate include și un test Papanicolau);
• ecografie endovaginală (pentru estimarea vârstei gestaționale și stabilirea viabilității sarcinii);
• analize sanguine (pentru identificarea unor diverse modificări care pot indica condiții precum anemia sau hepatita);
• test de screening pentru anomalii cromozomiale (pentru a verifica dacă există riscul de apariție a unor probleme genetice). (4, 5)

În al doilea trimestru de sarcină, analizele includ:

• test sanguin (necesar pentru identificarea factorului Rh și a grupei sanguine - poate fi efectuat atât în primul, cât și în al doilea trimestru de sarcină);
• ecografie transabdominală (pentru depistarea unor potențiale malformații fetale, depistarea întârzierii de creștere intrauterină și stabilirea unei date potențiale pentru naștere);
• test cu markeri multipli (un test sanguin specific, recomandat între săptămânile 15 și 20, pentru detectarea unor defecte ale tubului neural și ale tulburărilor cromozomiale);
• amniocenteză (procedură medicală utilizată pentru a verifica anomaliile genetice ale fătului, de obicei efectuată între săptămâni 15 și 20 de sarcină, la femeile considerate cu risc mai mare de a avea un copil cu tulburări genetice). (4, 5)

În ultimul (al treilea) trimestru de sarcină, analizele recomandate sunt:

• ecografie transabdominală (pentru aprecierea stării de sănătate a fătului);
• testul streptococilor de grup B (pentru identificarea unei infecții cu streptococ de grup B - testul presupune tamponarea vaginului și a rectului și se realizează între a 35-a și a 37-a săptămâni de sarcină);
• test nonstres (pentru detectarea unor probleme de sănătate ale fătului, precum hipoxie sau insuficiență placentară);
• test de stres de contracție (procedură medicală utilizată pentru a evalua funcționarea inimii fătului, după stimularea uterul cu pitocină, o formă sintetică de oxitocină). (1, 4, 7)

În plus, anumite analize, precum cele de verificare a greutății și a tensiunii arteriale, pot fi efectuate la fiecare vizită efectuată la cabinetul ginecologic, pentru identificarea unor afecțiuni precum diabetul gestațional sau preeclampsia. (1, 3)

Mențiuni

Analizele regăsite în cadrul articolului sunt unele generale, recomandate pe scară largă majorității gravidelor. Cu toate acestea, deoarece fiecare sarcină este unică, este important ca decizia cu privire la analizele și investigațiile efectuate în timpul sarcinii să fie luată în urma unor discuții cu medicul obstetrician, în funcție de starea de sănătate și de istoricul medical al mamei. Medicul poate recomanda un plan de îngrijire personalizat, care să ia în considerare necesitățile și preferințele individuale ale gravidei. (2)