Lacună în placentă – ce înseamnă? (explicații, riscuri)

Lacunele sunt zone anecogene la nivelul placentei, de dimensiuni variabile și în general fără o importanță clinică relevantă, ce conțin sânge matern. În prezent, se aproximează că aproximativ 20% din sarcini se însoțesc de prezența unor lacune placentare, ce sunt considerate normale în ultimele două trimestre de sarcină, dacă fătul prezintă o dezvoltare corectă, în concordanță cu progresia sarcinii. (1)

Gradele sub care se pot întâlni

În funcție de prezența sau absența lor și de numărul acestora, dacă sunt identificate ecografic, lacunele placentare poate să fie încadrate în una din cele patru tipuri existente:

• Gradul 0: nicio lacună identificată;
• Gradul 1: maximum 3 lacune;
• Gradul 2: între 4 și 6 lacune;
• Gradul 3: mai mult de 7 lacune. (2)

În ceea ce privește prevalența fiecărui grad, un studiu din 2006 a arătat că, la un eșantion de 51 de femei însărcinate, cel mai frecvent întâlnit grad a fost gradul 0, fiind identificat la 25 de femei, urmat de gradurile 2, 1 și 3, în 11, 10 și 5 cazuri, respectiv. (3)

Aspectul pe ecografie

Lacunele placentare au formă neregulată, cu dimensiuni de minimum 5 milimetri și sunt înconjurate complet de țesut placentar. Acestea conțin sânge matern și, prin urmare, apar ca mase anecogene, negre, pe ecografie.

În vederea realizării diagnosticului diferențial cu corioangiomul placentar, ce prezintă o vascularizație internă crescută, se efectuează teste Doppler. (1, 2)

Asocierea cu placenta accreta

Lacunele placentare pot reprezenta unul dintre markerii unor afecțiuni din spectrul placenta accreta, traduse clinic prin situația în care placenta invadează în mod patologic stratul muscular al uterului, alături de prezența în antecedente a unei nașteri prin cezariană și, implicit, existența unei cicatrici uterine rezultată din urma acesteia.

Mai exact, se aproximează că lacunele placentare sunt prezente la o proporție cuprinsă între 77% și 95% din cazurile de placenta accreta, un sfert din acestea fiind de grade mici, 0 sau 1, iar 11% fiind întâlnite în gradul 2. (2)

De menționat, însă, este faptul că diferențele dintre lacunele întâlnite în situații fiziologice, de cauză iatrogenă, și cele din cadrul prezenței unei placenta accreta sunt reprezentate de dimensiunile mai mari, formelor mai neregulate și vitezei de curgere a sângelui și caracterului turbulent a celor din urmă. (4)

Implicații asupra sănătății copilului

Prezența unor lacune de dimensiuni și număr reduse nu are implicații asupra sarcinii sau a fătului, acestea fiind considerate periculoase numai dacă dimensiunea lor depășește 10% din dimensiunea placentei, iar copilul este dezvoltat insuficient pentru stadiul sarcinii. Prin urmare, lacunele în placentă nu determină apariția unor complicații la nivelul acesteia, precum hemoragii, nașteri premature sau travaliu imatur. (5)

Cu toate acestea, prezența lacunelor în placentă în primul trimestru de sarcină poate avea implicații nefavorabile asupra dezvoltării fătului, în sensul limitării acesteia. De asemenea, identificarea ecografică a acestora și a unei grosimi mai mari a placentei poate reprezenta un criteriu de diagnostic al unei boli trofoblastice gestaționale sau a displaziei mezenchimale placentale, cea din urmă însoțindu-se de niveluri crescute ale fetoproteinelor alfa materne în ser. (6)