Alterarea percepției timpului este un semn incipient de boală Alzheimer

Studiul din Scientific Reports evaluează percepția timpului în boala Alzheimer (BA) și dacă apar modificări ale timpului în declinul cognitiv subiectiv (DCS), considerat o etapă preclinică a bolii Alzheimer.
Se crede că percepția timpului se bazează pe un ceas intern sau un acumulator-pacemaker care emite impulsuri. Procesul de îmbătrânire sănătos este asociat cu disocieri între sarcini de predicție temporală și sarcini care necesită judecăți explicite despre durată.

În stadiile incipiente ale BA, cum ar fi deteriorarea cognitivă ușoară (DCU), apar schimbări în percepția timpului. Pacienții devin inconștienți de timp și orientare, fiind incapabili să localizeze evenimentele în ordinea cronologică corectă. În DCU, puține studii au analizat percepția timpului, iar rezultatele au fost adesea neconcludente.

Studiul a ipotetizat existența unor modificări precise în stadiile preclinice și prodromale ale BA. S-a presupus că învățarea bazată intern (IBI) și învățarea indusă extern (IIE) ar putea influența diferit progresia BA. Modificări în procesarea timpului retrospectiv ar putea apărea la indivizii cu DCS, legate de o reducere a abilităților lor de memorie.

Studiul a evaluat sincronizarea explicită prospectivă bazată pe paradigme de producție și reproducere, precum și estimarea duratei. Au participat 16 pacienți cu DCS, 17 cu DCU, 13 cu BA și 17 controale sănătoase (CS). Participanții au efectuat o serie de sarcini care testează diferite dimensiuni ale procesării timpului și duratei.

Studiul a utilizat sarcina "Bouncy ball" pentru a evalua condițiile IBI și IIE. Rezultatele experimentale au indicat că declinul cognitiv nu influențează procesarea timpului implicit în sarcini care necesită sincronizare bazată intern (IBT). Performanța în IIE a fost corelată pozitiv cu scorurile testelor de memorie pe termen lung și funcționare executivă.

Comparativ cu alte grupuri de testare, performanța pacienților cu BA a fost asociată cu erori mai mari în estimarea duratei, producție și reproducere. Nu s-au observat performanțe alterate la pacienții cu DCU.

Toate grupurile de testare au supraestimat duratele. Evenimentele publice care au avut loc în ultimul an sau în ultimii cinci ani au fost mai bine localizate în timp comparativ cu cele care au avut loc acum mai mult de cinci ani. Pacienții cu BA au avut dificultăți mai mari în a localiza evenimentele care au avut loc cu mai mult de cinci ani în urmă.

Concluziile studiului oferă noi perspective asupra modificărilor procesării temporale de-a lungul continuumului BA. În viitor, este necesară o evaluare sistematică pentru a determina variabilele neuropsihologice asupra diferitelor dimensiuni ale procesării temporale în timpul progresiei BA și la pacienții cu DCU. Studiul oferă informații importante despre schimbările specifice care apar în procesarea temporală a DCS, care ar putea fi un marker timpuriu al declinului cognitiv viitor.

sursa: News Medical
foto: Sergey Nivens / Shutterstock.com