Ablația cu balon criogenic la fel de eficientă ca ablația cu radiofrecvență în tratamentul fibrilației atriale la pacienții cu insuficiență cardiacă

Un nou studiu prezentat la Congresul ESC 2024 de la Londra, Regatul Unit, relevă că ablația cu balon criogenic (CB) este la fel de eficientă ca ablația cu radiofrecvență (RF) în reducerea recurențelor fibrilației atriale (FA) și a tahicardiei atriale (TA) pe parcursul unui an, la pacienții cu insuficiență cardiacă și fracție de ejecție redusă (HFrEF). Studiul a fost realizat pe un eșantion de pacienți din Japonia și aduce informații valoroase în contextul tratamentului ablației cardiace la pacienții cu insuficiență cardiacă.

Contextul și importanța studiului

Fibrilația atrială afectează peste 37 de milioane de oameni la nivel global și este adesea asociată cu insuficiența cardiacă, care afectează capacitatea ventriculului de a se umple sau de a ejecta sânge. Insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă (HFrEF) apare atunci când fracția de ejecție a ventriculului stâng este redusă la 40% sau mai puțin. În acest context, prezența fibrilației atriale la pacienții cu insuficiență cardiacă este asociată cu riscuri crescute de spitalizare, accident vascular cerebral și deces.

Ablația prin cateter a fibrilației atriale a devenit o procedură din ce în ce mai frecventă la pacienții cu insuficiență cardiacă, dar aceasta este asociată cu riscuri crescute de complicații și mortalitate. Ablația cu radiofrecvență (RF) este cea mai utilizată metodă, folosind căldura pentru a distruge țesutul cardiac care cauzează tulburările de ritm. Totuși, complexitatea tehnică a acestei metode implică o curbă de învățare relativ lungă și un timp procedural extins.

Pe de altă parte, tehnologia criobalonului (CB), care utilizează temperaturi scăzute pentru a elimina țesutul problematic, a fost propusă ca o metodă de simplificare a procedurii. Cu toate acestea, până acum, nu existau suficiente dovezi de calitate superioară pentru a compara rezultatele între ablația cu CB și cea cu RF la pacienții cu HFrEF.

Descrierea studiului CRABL-HF

Studiul CRABL-HF a fost realizat pe un eșantion de 110 pacienți cu HFrEF și FA, cu vârste cuprinse între 20 și 85 de ani, recrutați din cinci centre medicale din Japonia. Participanții au fost randomizați pentru a primi fie ablație cu RF (55 de pacienți), fie ablație cu CB (55 de pacienți). Vârsta mediană a pacienților a fost de 69 de ani, iar 79% dintre aceștia erau bărbați.

Pacienții cu dispozitive electronice implantabile au fost monitorizați continuu pentru episoadele de FA, iar cei fără astfel de dispozitive au fost supuși la ECG-uri ambulatorii de două ori pe zi, pe parcursul unui an după procedură, după o perioadă de așteptare de 90 de zile.

Rezultatele studiului

După un an de la procedură, nu s-au observat diferențe semnificative între ratele de tahiaritmii atriale (episoduri de 30 de secunde sau mai mult) la pacienții care au primit ablație cu RF (21,8%) și cei care au primit ablație cu CB (22,2%). În plus, ablația cu CB a putut fi efectuată cu un timp procedural semnificativ mai scurt (mediană de 101 minute comparativ cu 165 minute pentru RF) și cu un volum de fluid mai mic utilizat în timpul ablației, fără a crește presiunea pulsului atriului stâng, ceea ce indică un risc redus de agravare a insuficienței cardiace din cauza încărcăturii de perfuzie în timpul procedurii.

Fracția de ejecție a ventriculului stâng (LVEF) a crescut, iar volumul atrial stâng indexat (LAVI) a scăzut semnificativ după procedură în ambele grupuri, ceea ce a dus la îmbunătățirea funcției cardiace. Nu au existat diferențe semnificative în profilul general de siguranță al celor două tehnici. Complicațiile legate de procedură au apărut la un pacient din fiecare grup: un hematom retroperitoneal în grupul CB și o fistulă arteriovenoasă în grupul RF. Nu au fost observate exacerbări ale insuficienței cardiace, infarcturi cerebrale simptomatice, atacuri ischemice tranzitorii, stenoză a venelor pulmonare, fistule atrio-esofagiene sau decese legate de procedură.

Pe parcursul perioadei de urmărire de un an, au fost înregistrate două decese—câte unul în fiecare grup. Au fost înregistrate șapte cazuri de spitalizare din cauza insuficienței cardiace: trei pacienți (5,5%) în grupul CB și patru (7,3%) în grupul RF. Nu a existat nicio diferență în ceea ce privește punctele finale compozite de deces din orice cauză și/sau spitalizări din cauza insuficienței cardiace între cele două grupuri.

De asemenea, nu au existat diferențe semnificative în calitatea vieții raportată de pacienți (măsurată prin chestionarul Atrial Fibrillation Effect on Quality of Life - AFEQT) la un an după ablație, care a îmbunătățit în ambele grupuri (AFEQT: grupul CB: 68 [60-78] la momentul inițial și 88 [80-94] la un an; grupul RF: 72 [56-81] la momentul inițial și 90 [84-97] la un an).

Concluzii

Studiul CRABL-HF a demonstrat că ablația cu balon criogenic (CB) este la fel de eficientă ca ablația cu radiofrecvență (RF) în tratamentul fibrilației atriale la pacienții cu insuficiență cardiacă și fracție de ejecție redusă. În plus, procedura CB este mai rapidă și necesită un volum de fluid mai mic, ceea ce poate reduce riscul de agravare a insuficienței cardiace în timpul procedurii. În contextul similarității rezultatelor clinice și al calității vieții, ablația cu CB reprezintă o opțiune promițătoare pentru tratamentul fibrilației atriale la majoritatea pacienților cu HFrEF.