A fost descoperit rolul unei celule nervoase în apariția bălbâielii

Se consideră că bâlbâiala, o tulburare de vorbire frecvent întâlnită, poate avea la bază modificări ale circuitelor neuronale răspunzătoare de controlul vorbirii. Un studiu recent și-a propus cercetarea cauzelor apariției bâlbâielii, cu ajutorul unor rozătoare cu mutații genice.
În cadrul studiului, s-a observat o scădere semnificativă a numărului de astrocite (celule ale creierului care au rolul de a furniza resurse neuronilor), făcând legătura dintre bâlbâială și prezența unor deficite neurologice.

Bâlbâiala, caracterizată de pauze în vorbire și de repetarea și alungirea duratei unor sunete, silabe sau cuvinte, determină întreruperea fluxului normal al vorbirii, afectând abilitățile de comunicare și având implicații în viața de zi cu zi a persoanelor care suferă de această tulburare. În cadrul afecțiunii, doar verbalizarea ideilor este deficitară, nefiind corelată cu deficite cognitive. Cel mai frecvent este întâlnită în rândul copiilor, la 1 din 4 copii aceasta persistând și în perioada vârstei adulte.

Un studiu elaborat de National Institute on Deafness and Other Communication Disorders (NIDCD - Institutul Național Surdității și al Altor Tulburări de Comunicare), parte a National institude of Health (NIH), a evidențiat componenta organică a acestei tulburări de vorbire. În cadrul studiului, s-a inoculat o mutație la nivelul genei GNPTAB (care s-a demonstrat anterior că ar contribui la apariția bâlbâielii), cu scopul de a evidenția eventualele modificări la nivelul creierului. În comparație cu lotul de șoricei care nu prezentau mutația genei GNPTAB, s-a observat o scădere a numărului de astrocite la nivelul corpului calos (structură a creierului care are rol în comunicarea celor două emisfere cerebrale și la integrarea semnalelor în cadrul unor procese precum coordonarea spațială sau vorbitul). De asemenea, la rozătoarele mutante, prin intermediul IRM (Imagistică prin Rezonanță Magnetică), s-a decelat și o reducere locală a volumului corpului calos.

Astfel, prin intermediul acestui studiu, e evidențiată legătura cauzală dintre prezența unor mutații la nivelul genei GNPTAB, apariția bâlbâielii (componenta genetică) și reducerea numărului de astrocite la nivelul corpului calos (componenta celulară), aceste concluzii având un impact decisiv în cercetarea unor noi tratamente pentru tulburarea de vorbire.

Sursa: Science Daily