Urechi înfundate

Senzația de urechi înfundate, deși nu reprezintă o problemă majoră de sănătate, care să împiedice desfășurarea activităților cotidiene ale persoanei în cauză, poate fi de-a dreptul enervantă și poate duce la alterarea calității vieții persoanei respective.
Senzația de urechi înfundată este o problemă frecvent întâlnită pe secțiile de otorinolaringologie. Numeroase persoane se prezintă la medic acuzând senzația de urechi înfundate. Care sunt însă cauzele care duc la apariția senzației de urechi înfundate? Care sunt manifestările clinice ale diferitelor tipuri de afecțiuni care duc la apariția senzației de urechi înfundate? Cum poate fi depistată cauza și cum poate fi înlăturată această senzație de urechi înfundate? În cadrul acestui articol vom prezenta acest subiect și vom răspunde pe rând la fiecare din întrebările adresate anterior. [1], [2]

Cauze ale senzației de urechi înfundate

Principalele cauze care duc la apariția senzației de urechi înfundate sunt reprezentate de următoarele aspecte:

• Acumularea de apă în urechi
• Formarea unui dop de ceară la nivelul urechii cu pricina
• Înfundarea trompei lui Eustachio, întâlnită frecvent în cadrul răcelilor, a gripelor, a sinuzitei sau a rinitei alergice
• Schimbarea de altitudine
• Catarul trompei lui Eustachio
• Otitele
• Creșterea spontană a tensiunii arteriale
• Prezența unei formațiuni tumorale în interiorul conductului auditiv. [3], [4], [5]

Caracteristici clinice ale diferiților factori etiologici care duc la apariția senzației de ureche înfundată

Dop de ceară

Ceara sau cerumenul au rolul de a curăța conductul auditiv şi împiedică pătrunderea agenților externi în interiorul urechii interne. În anumite circumstanțe, ceara prezentă la nivelul urechii interne se poate întări, determinând formarea dopului de ceară, cu apariția senzației de ureche înfundată însoțită de:

• scăderea auzului,
• amețeli şi
• perceperea unor țiuituri în urechi.

Conform datelor din literatura de specialitate, dopurile de ceară apar mai frecvent în rândul persoanelor ale căror glande prezente la nivelul canalului auditiv extern produc mai mult cerumen. Cauzele secreției în exces de cerumen nu sunt cunoscute pe deplin.

Dopurile de ceară sunt mai frecvent întâlnite în rândul persoanelor care utilizează frecvent bețişoare de urechi şi alte obiecte, în scopul curățării canalului auditiv extern. Toate aceste obiecte duc la împingerea cerumenului spre timpan, determinând formarea dopului de ceară la nivelul canalului auditiv intern.

În anumite situații, în componența dopului de ceară mai pot fi decelați corpi străini, precum vată, etc. Apariția numeroaselor fire de păr la nivelul canalului auditiv extern poate favoriza, de asemenea, formarea dopurilor de ceară.

Înfundarea trompei lui Eustachio

Înfundarea trompei lui Eustachio poate fi o altă cauză de apariție a senzației de ureche înfundată. Trompa lui Eustachio este conductul care realizează conexiunea între ureche şi gât. Prin intermediul acestui conduct are loc scurgerea fluidelor şi a mucusului, care ulterior sunt înghițite.

Aceste fluide și mucus pot obstrua trompa lui Eustachio, determinând apariția senzației de ureche înfundată. Blocarea trompei lui Eustachio în acest mod se poate realiza, cel mai frecvent, în contextul anumitor inflamații sau infecții otice sau respiratorii, precum răcelile, gripele, rinită alergică, sinuzită sau otită.

Înfundarea trompei lui Eustachio apărută în contextul răcelilor sau gripelor se caracterizează din punct de vedere clinic prin:

• apariția senzației de urechi înfundate,
• însoțită de febră, frisoane,
• tuse,
• indispoziție,
• rinoree şi
• strănut,
• vărsături,
• diaree,
• cefalee,
• fatigabilitate.

Obstrucția trompei lui Eustachio apărută în cadrul sinuzitei se poate manifesta clinic prin:

• senzație de urechi înfundate, însoțită de
• duree facială şi dentară,
• obstrucție nazală,
• ochi inflamați,
• respirație îngreunată,
• secreții nazale de culoare galben-verzuie,
• fatigabilitate,
• febră.

Înfundarea trompei lui Eustachio apărută în cadrul rinitei alergice se caracterizează din punct de vedere clinic prin:

• prurit nazal,
• rinoree apoasă,
• obstrucție nazală,
• strănut intens, „în salve”.

• senzația de ureche înfundată,
• febră,
• otalgie,
• iritabilitate,
• nelinişte,
• tulburări de somn,
• inapetență,
• prezența secrețiilor patologice la nivelul urechii.

Schimbarea de altitudine

Modificarea de altitudine poate duce la apariția senzației de urechi infundate (bilateral). Circumstanțele cele mai frecvente care duc la modificarea altitudinii, cu înfundarea urechilor, sunt reprezentate de zborul cu avionul, scufundarea sub apă sau urcarea pe munte, la mare altitudine.

Senzația de urechi înfundate apărute în contextul modificărilor de altitudine, se datorează schimbării bruşte a presiunii atmosferice. Această condiție apare mai frecvent în momentul aterizării avionului, care zboară la presiuni atmosferice scăzute şi coboară repede la sol, unde presiunea atmosferică este mult mai ridicată.

Apă în urechi

Acumularea apei în urechi, frecvent întâlnită în rândul înotătorilor, poate duce la apariția senzației de urechi înfundate şi poate cauza, în anumite circumstanțe, apariția unei infecții otice (inflamarea timpanului) sau a unor chisturi locale, prin blocarea apei în interiorul canalului auditiv. Acumularea de apă în urechi duce la apariția senzației de urechi înfundate, cu scăderea auzului. În caz de inflamare a timpanului sau de formare a unor chisturi locale se poate ajunge chiar la pierderea auzului.

Tumori

Senzația de ureche înfundată apărută în cadrul diferitelor tipuri de tumori otice poate fi însoțită de alte manifestări caracteristice, precum:

• hipoacuzie sau pierderea auzului,
• senzația de presiune în ureche,
• tulburări de echilibru,
• tinitus,
• amețeli,
• parestezii faciale,
• amorțirea feței.

Hipertensiune

Senzația de ureche înfundată apărută spontan odată cu instalarea unui puseu hipertensiv poate fi însoțită şi de alte manifestări clinice specifice, precum:

• cefalee severă,
• tahicardie,
• palpitații,
• tahipnee,
• polipnee,
• anxietate severă,
• episoade hemoragice (precum epistaxis, ruptura varicelor esofagiene cu hemoragie digestivă superioară, hemoragii conjunctivale, etc.). [1], [2], [3], [4], [5]

Cum pot fi depistate cauzele care duc la apariția senzației de urechi înfundate?

Depistarea dopului de ceară la nivelul canalului auditiv extern se realizează în urma realizării otoscopiei (consultarea urechii cu ajutorul otoscopului sau a microscopului specializat).

De asemenea, înfundarea trompei lui Eustachio poate fi decelată prin intermediul otoscopiei.

Cea mai frecvent tumoră otică este reprezentată de neurinomul nervului acustic. Tumorile otice pot fi decelate în urma efectuării unei tomografii computerizate a craniului sau a unei rezonanțe magnetice nucleare.

Depistarea puseelor hipertensive se poae realiza prin monitorizarea tensiunii arteriale prin intermediul unui holter TA. [1], [2], [3], [4], [5]

Care este tratamentul diferitelor cauze care duc la apariția senzației de urechi înfundate și cum poate fi combatută aceasta din urmă?

Tratament administratul în cazul persoanelor care acuză senzația de ureche înfundată din cauza dopului de ceară constă în extragerea dopului de ceară de către un medic de specialitate. Aceasta se poate realiza cu ajutorul aspiratorului medical dotat cu canule adaptate utilizării în ureche sau cu ajutorul altor instrumente, special concepute pentru aceasta.

Utilizarea spray-urilor din farmacii nu este întotdeauna eficientă şi este accesibilă doar atunci când există certitudinea că nu există răni la nivelul canalului auditiv iar timpanul este integru.

Inhalațiile cu aburi timp de 10-15 minute pot fi utile pentru înlăturarea dopurilor de ceară prezente la nivelul urechii. Atfmosfera caldă din baie şi aburii duc la înmuierea dopului de cerumen, deblocându-l şi îndepărtând astfel senzația de ureche înfundată.

Tratamentul administrat în cazul înfundării trompei lui Eustachio este, de cele mai multe ori, etiologic şi presupune combaterea afecțiunii care a dus la apariția acestei condiții patologice.

• Astfel, tratamentul răcelilor şi gripelor de etiologie virală necesită tratament cu antiinflamatoare nonsteroidiene, precum Ibuprofen, Aspirină, etc. În cazul gripelor şi răcelilor de etiologie bacteriană se recomandă tratament antibiotic (cu Amoxicilină, etc.).
• Tratamentul sinuzitelor bacteriene presupune administrarea antibioterapiei.
• În cazul rinitei alergice, se recomandă administrarea de antihistaminice (precum Aerius, Claritine, etc.) în asocierea unui antiinflamator (precum Paracetamol, etc.).
• Tratamentul otitelor presupune administrarea de antibiotice, antialgice şi antiinflamatoare. În formele severe de otită, fără răspuns la tratamentul medicamentos, se recomandă efectuarea uneia dintre următoarele intervenții chirurgicale, precum timpanoplastia sau miringotomia.

În majoritatea cazurilor, înfundarea trompei lui Eustachio însoțită de manifestările clinice care apar în acest context, dispar în urma administrării tratamentului etiologic de combatere a bolii de fond.

Înlăturarea senzației de urechi înfundate apărută în contextul modificărilor de altitudine se poate realiza prin căscarea voluntară, înghițirea voluntară frecventă şi efectuarea unor manevre respiratorii (realizarea unui inspir, urmat de un expir forțat pe nas, cu gura închisă, cu urechile acoperite).

Utilizarea spray-urilor nazale decongestionante înainte de aterizare poate fi o variantă eficientă în unele cazuri, deoarece substanța medicamentoasă conținută de către spray-ul nazal reduce congestia nazală şi favorizarea desfundării nasului şi a urechilor.

Mestecarea gumei, înghițitul frecvent sau utilizarea bomboanelor de supt, înainte de decolare sau de aterizare poate fi, de asemenea, un mod de combatere a senzației de urechi înfundate, apărută în acest context.

Combaterea senzației de urechi înfundate apărută în contextul acumulării de apă în urechi se poate realiza doar prin eliminarea acesteia din urmă.

Inițial, trebuie identificat cu exactitate zona auditivă în care este acumulată apa. În cazul în care acumularea de apă are loc la nivelul canalului auditiv extern, aceasta poate fi îndepartată prin intermediul manevrei Valsalva, utilizarea uscătorului de păr sau realizarea unui amestec din oțet şi alcool. În cazul în care acumularea de apă are loc la nivelul canalului auditiv extern, este necesară prezentarea la medicul de specialitate, deoarece este nevoie de anumite instrumente apeciale pentru evacuarea apei de la nivelul urechii.

Manevra Valsalva constă în închiderea gurii, pensarea foselor nazale cu ajutorul indexului şi a arătătorului şi încercarea de a sufla uşor aer pe nas. Atunci când această manevră este realizată corespunzător, persoana în cauză va resimți o pocnitură uşoară în ureche, expresie a evacuării apei din urechi.

Utilizarea uscătorului de păr poate fi eficientă în eliminarea apei din urechi. Aerul cald emis de către uscătorul de păr îndreptat înspre ureche duce la evaporarea apei prezentă la nivelul canalului auditiv.

Realizarea unui amestec de oțet cu alcool poate avea dublă eficiență în acest context. Acest amestec favorizează eliminarea apei din ureche şi dezinfectează zona auriculară internă. Acest amestec se realizează prin adăugarea unei lingurițe de alcool etilic într-o ceaşcă în care se află o linguriță de oțet. Cu ajutorul unei pipete se introduc doi sau trei picuri din acest amestec în interiorul canalului auditiv şi se aşteaptă timp de 30 de minute, masând uşor zona internă a urechii. Pe urmă, persoana este rugată să se aşeze în decubit lateral, ținând capul într-o parte, astfel încăt amestecul introdus anterior să se poată scurge.

Tratamentul administrat în cazul tumorilor otice este diferit, în funcție de caracterul tumoral (benign sau malign). În cazul tumorilor benigne poate fi suficient tratamentul chirurgical de extirpare a formațiunii tumorale. În cazul tumorilor maligne, pe lângă tratamentul chirurgical (dacă acesta se poate realiza), mai pot fi necesare şi chimioterapia şi radioterapia. În prezent se apelează la un nou procedeu chirurgical de combarere a neurinomului nervului acustic, care îmbină tratamentul chirurgical cu radioterapia. Această procedură este cunoscută sub denumirea de „radiochirurgie statică” şi prezintă rezultate promițătoare.

Tratamentul puseului hipertensiv constă în administrarea, de urgență, medicației antihipertensive, precum vasodilatatoare (Nitroglicerină, nitroprusiat de sodiu), beta-blocante (Labetalol, Bisoprolol, etc.), diuretice (Hidralazină), inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (Lisinopril, Enalapril, etc.), blocante ale canalelor de calciu (precum Nifedipină, etc.), etc. [1], [2], [3], [4], [5]