Un nou vaccin cu rezultate promițătoare împotriva virusurilor herpetice
Autor: Stanca Alina Elena
InfecÅ£iile cu virusul herpes simplex (HSV) reprezintă o problemă de sănătate majoră la nivel mondial, iar în momentul de faţă nu există niciun vaccin viabil.
Timp de aproape trei decade, eforturile imunologilor de a crea un vaccin antiherpetic s-au concentrat pe o proteină din înveliÅŸul virusului, capabilă să determine un răspuns imun puternic. Abordând problema dintr-o altă perspectivă, oamenii de ÅŸtiinţă de la Institutul Medical Howard Hughes (HHMI) din cadrul Colegiului de Medicină Albert Einstein au creat un virus herpetic mutant căruia îi lipseÅŸte tocmai această proteină. Acesta pare să reprezinte un vaccin extrem de eficient împotriva virusurilor herpetice, dar ar putea fi folosit ca vector vaccinal ÅŸi pentru alte boli cu transmitere via mucoasă, precum infecÅ£ia HIV sau tuberculoza. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul eLife în luna martie a acestui an.
Noul vaccin s-a dovedit folositor împotriva infecÅ£iei cu două dintre cele mai frecvent întâlnite virusuri herpetice, care cauzeză herpesul labial (HSV-1) ÅŸi herpesul genital (HSV-2). Ambele virusuri sunt capabile să infecteze celulele nervoase din organism ÅŸi să rămână cantonate în stare dormantă la acest nivel, cu posibilitatea reactivării ÅŸi reapariÅ£iei simptomelor în anumite condiÅ£ii.
Odată contactat, virusul HSV-2 determină o infecÅ£ie incurabilă, cu apariÅ£ia repetată de vezicule dureroase la nivel genital ce cresc riscul infectării HIV. De asemenea, nou-născuÅ£ii din mame cu herpes genital activ au o rată a mortalităţii de peste 80%. Conform estimărilor actuale, peste 500 de milioane de oameni sunt infectaÅ£i cu HSV-2 la nivel mondial, cu apariÅ£ia anuală de circa 20 de milioane de noi cazuri. Dacă în SUA prevalenÅ£a infecÅ£iei HSV-2 este de 15-20%, în Africa Subsahariană aproape 3 din 4 femei sunt purtătoare ale virusului, fapt ce contribuie semnificativ la epidemia HIV din această regiune.
Virusul HSV-1 este în schimb asociat în primul rând cu leziuni orale, dar este o cauză extrem de importantă de cecitate (în urma keratitelor herpetice), iar în SUA ÅŸi în alte ţări dezvoltate, începe să fie din ce în ce mai des responsabil de apariÅ£ia herpesului genital. Aproximativ 60% din populaÅ£ia lumii este infectată cu HSV-1.
Încercările anterioare de a crea un vaccin antiherpetic s-au concentrat pe o glicoproteină numită gD, care se găseÅŸte în structura anvelopei acestor virusuri. Ea îi este necesară virusului pentru a pătrunde în celulele pe care vrea să le infecteze, pentru a le părăsi după replicarea virală, precum ÅŸi pentru a se răspândi de la o celulă la alta. Glicoproteina gD este de asemenea intens imunogenă, stimulând puternic producerea de anticorpi specifici, consideraÅ£i necesari pentru a produce imunitatea antiherpetică. În ciuda acestei proprietăţi, niciun vaccin bazat pe gD nu s-a dovedit eficient.
În aceste condiÅ£ii, cei doi coordonatori ai studiului au reuÅŸit să creeze un virus HSV-2 mutant, fără proteina gD pe anvelopa virală. Odată ce acest pas a fost îndeplinit, cei doi ÅŸi-au dat seama ca noua tulpină este mult mai sigură ca tulpină vaccinală ÅŸi ar putea determina un răspuns imun foarte diferit de cel declanÅŸat de vaccinurile pe bază de gD.
Pentru a putea testa virusul cu deleÅ£ia gD, cercetătorii l-au cultivat pe o linie de celule care produceau versiunea gD a virusului HSV-1. Virusul mutant a utilizat proteinele gD produse de aceste celule pentru a se replica. În momentul în care a fost injectat la un ÅŸoarece de laborator, el a putut utiliza versiunea gD a HSV-1 pentru a pătrunde în celulele acestuia, în scopul replicării. Dar, pentru că gena care codifica sinteza proteinei gD fusese inactivată, copiile virale au fost incapabile să infecteze noi celule, transformând celulele infectate, după spusele lui Herold, în „mici fabrici de produs proteine virale” care au stimulat ulterior sistemul imun să producă anticorpi anti-HSV-2.
Vaccinul a determinat imunizare completă împotriva HSV-2 la două tipuri de ÅŸoareci de laborator cărora le-a fost inoculată tulpina sălbatică a virusului intravaginal sau pe piele la 3 săptămâni de la vaccinare. De altfel, nicio încărcătură virală nu a putut fi identificată în secreÅ£iile vaginale la 4 zile de la inoculare sau, ÅŸi mai important, în Å£esutul nervos, acolo unde HSV se ascunde de obicei în stare latentă. ProtecÅ£ia împotriva HSV-1, care se aseamănă destul de mult cu HSV-2, a fost ÅŸi ea demonstrată la ambele tipuri de ÅŸoareci. De asemenea, vaccinul nu a produs niciun efect advers în momentul administrării la ÅŸoarecii cu imunodepresie severă, dovedind siguranÅ£a administrării vaccinului.
În plus, plasma transferată de la ÅŸoarecii imunizaÅ£i la cei nevaccinaÅ£i ÅŸi infectaÅ£i la 48 de ore de la transfer cu HSV-2 administrat intravaginal le-a oferit acestora protecÅ£ie împotriva infecÅ£iei. Conform lui Jacobs, „este prima oară când cineva dovedeÅŸte că un subiect poate fi protejat de infecÅ£ie prin transfer pasiv într-o boală dermatologică”.
O altă supriză a vaccinului este cea referitoare la modul în care funcÅ£ionează. Majoritatea vaccinurilor determină producerea de anticorpi neutralizanÅ£i, care se leagă direct la particulele virale ÅŸi le inactivează. În schimb, noul vaccin induce o reacÅ£ie numită „citotoxicitate dependentă de anticorpi mediată celular” (ADCC) în care anticorpii produÅŸi se leagă de virus, semnalizând prezenÅ£a lui celulelor sistemului imun care îl vor distruge. O dovadă în plus că vaccinul funcÅ£ionează prin intermediul ADCC este reprezentată de pierderea protecÅ£iei indusă de vaccin la transferul plasmei de la ÅŸoricei imunizaÅ£i la ÅŸoricei la care gena care codifica una din proteinele care facilitează ADCC fusese inactivată.
Încercând să explice de ce niciunul dintre vaccinurile anterioare pe bază de gD nu au fost eficiente, echipa consideră că prin inducerea producerii masive de anticorpi neutralizanÅ£i, gD ar fi reuÅŸit să copleÅŸească sistemul imunitar, făcându-l să nu mai reacÅ£ioneze împotriva altor particule virale sau ar fi interferat cu capacitatea amorsării ADCC. Odată ce gena producerii gD a fost inactivată, sistemul imun a putut să reacÅ£ioneze eficient ÅŸi la alte componente ale virusului, mai puÅ£in imunogene.
Crearea cu succes a unui vaccin eficient la oameni care să funcÅ£ioneze pe baza ADCC ar putea revoluÅ£iona ÅŸi profilaxia altor infecÅ£ii virale. „Este posibil să putem utiliza acest virus mutant pe post de vector ÅŸi să clonăm în el particule aparÅ£inând altor virusuri, precum HIV ÅŸi poate că sistemul imun va produce acelaÅŸi tip de anticorpi ce induc ADCC împotriva acestora”, afirmă Herold.
Răspunsul puternic generat de acest vaccin, precum ÅŸi mecanismul său de funcÅ£ionare aparte, i-au determinat pe cercetători să înceapă noi experimente pe ÅŸoareci de laborator pentru a testa dacă poate fi utilizat pentru a trata indivizii deja infectaÅ£i cu cele două virusuri herpetice.
Următorul pas pentru cercetători în producerea unui vaccin antiherpetic pentru uz uman l-ar reprezenta demonstrarea eficacităţii ÅŸi siguranÅ£ei acestuia pe o linie celulară aprobată de FDA ÅŸi apoi începerea testelor clinice pe oameni.
Sursă: Medical Xpress
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Suplimentarea cu vitamina E poate reduce dezvoltarea alergiilor alimentare la nou-născuți
- Vaccinul cu doză unică împotriva malariei oferă o protecție fără precedent de 90%
- Vaccinul antigripal reduce la jumătate riscul de deces la pacienții cu insuficiență cardiacă
- Intervențiile menite să crească ratele de vaccinare HPV sunt sustenabile pe termen lung, arată un studiu
- La testul papanicolau iese daca ai HSV si HPV?
- INFANRIX? sau vaccinurile traditionale?
- Herpes Genital
- Pot sa o vaccinez?
- Virusul Herpes Simplex - sfatul unui specialist
- Vaccin expirat!!!!
- Cezariana
- Nelamurire rezultate analize HSV1+2
- Vaccinul copilului de 2 luni
- Herpes recurent sarcina