Un nou studiu examinează modul în care interacționează dieta, metabolismul glucozei și somnul

Un studiu recent publicat în jurnalul Sleep Medicine Reviews explorează inter-relația dintre dietă, metabolismul glucozei și somn și rezumă dovezile disponibile din literatura de specialitate pe acest subiect.
Obezitatea este o problemă semnificativă în Statele Unite, iar factorii de mediu și instabilitatea alimentară pot duce la rezultate slabe ale somnului și tulburări de somn, care pot crește riscul de boli cronice precum obezitatea și diabetul de tip 2. Autorii consideră că somnul este un comportament intrinsec care ar putea influența riscul de obezitate și boli cronice.

Studiul a evaluat efectele tiparelor alimentare asupra calității somnului și a constatat că dietele sănătoase oferă antioxidanți care ar putea îmbunătăți calitatea somnului. În schimb, o dietă nesănătoasă pe bază de plante a fost legată de inflamație și de calitatea slabă a somnului. O mai mare aderență la dieta mediteraneană a fost legată de o calitate mai bună a somnului, scăderea timpului de adormire, mai puține disfuncții în timpul zilei și mai puține tulburări de somn.

În ceea ce privește macronutrienții și calitatea somnului, consumul unei diete bogate în carbohidrați/scăzut în grăsimi (HC/LF) a dus la mai mult somn REM și mai puțin somn cu unde lente (SWS). Aportul de carbohidrați în timpul somnului a dus la mai puțin SWS după o cină HC/LF decât după o cină cu conținut scăzut de carbohidrați/cu conținut ridicat de grăsimi (LC/HF). S-a raportat că dieta care furnizează 55% energie din carbohidrați și 20% din proteine ​​are cele mai bune rezultate de somn, fără diferențe între dietele bogate în carbohidrați și cele mai scăzute.

Mai mult, a fost raportată o utilizare sistemică redusă a glucozei în timpul somnului, determinată de o activitate cerebrală mai scăzută și de metabolismul glucozei din creier în comparație cu starea de veghe. Un răspuns glicemic ridicat la mesele de seară și hiperinsulinemie compensatorie pot duce la hipoglicemie reactivă ușoară, provocând treziri și compromițând eficiența somnului. Neuronii orexini sensibili la glucoză ar putea reprezenta un mecanism pentru trezirea nocturnă declanșată de evenimente hipoglicemice acute prin excitarea neuronului orexină și tăcere a hormonului concentrator de melanină.

Îmbunătățirea rezistenței/sensibilității la insulină ar putea modifica nivelurile serice de orexină și a fost raportată o corelație negativă între rezistența la insulină și orexină. Studiile viitoare ar trebui să determine rolul sistemelor de orexină în excursiile glicemice și efectele acestora asupra calității somnului. În concluzie, dovezile disponibile din literatura de specialitate susțin relația dintre somn și riscul de diabet și obezitate, iar modificările dietetice pot aduce beneficii calității somnului.

sursa: News Medical
foto: OleksandraNaumenko/Shutterstock.com