Un antibiotic obișnuit ar putea trata boala inflamatorie intestinală, arată un nou studiu

Un grup de cercetători de la Universitatea din Birmingham a descoperit că vancomicina, un antibiotic prescris de obicei pentru diareea infecțioasă, ar putea fi benefică și pentru persoanele cu o formă specifică de boală inflamatorie intestinală (BII), dezvoltată în contextul unei boli autoimune hepatice denumite colangită sclerozantă primară (CSP). Această constatare este importantă, în special deoarece pacienții cu CSP-BII se confruntă deseori cu dificultăți terapeutice majore, mulți dintre ei neavând răspuns la alte tratamente standard pentru BII.
CSP și BII prezintă o asociere strânsă: majoritatea persoanelor diagnosticate cu CSP dezvoltă și BII, iar un procent de până la 14% dintre pacienții cu BII ajung să aibă și CSP. Combinarea acestor două afecțiuni crește riscul de cancer de colon, de complicații hepatice care pot necesita transplant și, în general, agravează prognosticul. Constatările anterioare arătaseră că unii pacienți cu CSP-BII nu răspund la terapiile clasice pentru boala inflamatorie intestinală, subliniind nevoia urgentă de opțiuni terapeutice noi.

Cercetătorii au efectuat un studiu clinic deschis, implicând 15 pacienți cu CSP-BII în fază activă, cu inflamație semnificativă la nivelul colonului. Participanții au primit vancomicină orală timp de 4 săptămâni, apoi au fost monitorizați alte 4 săptămâni după oprirea tratamentului. Au fost colectate și analizate probe de sânge, scaun și biopsii de colon la început, după 2 săptămâni, la finalul celor 4 săptămâni de tratament și ulterior, după oprirea administrării antibioticelor.

Rezultate

Răspuns terapeutic înalt:  

• La încheierea tratamentului de 4 săptămâni, 80% dintre pacienți au prezentat remisiune clinică, adică reducerea semnificativă a simptomelor și a markerilor de inflamație intestinală.
• Toți participanții au avut o vindecare mucozală evidențiată endoscopic la 4 săptămâni, sugerând că mucoasa intestinală și-a revenit într-o mare măsură.

Revenirea simptomelor după oprirea tratamentului:  

• La 4 săptămâni după întreruperea vancomicinei, semnele clinice de inflamație și valorile markerilor revin la niveluri similare cu cele de la început, indicând că acest efect benefic al antibioticului depinde de continuarea administrării.

Modificări ale microbiomului și căilor metabolice:  

• Administrarea de vancomicină a indus o scădere a diversității bacteriene și schimbări în cantitatea unor bacterii implicate în formarea acizilor grași cu lanț scurt și în transformarea acizilor biliari (BA).
• Anumite specii bacteriene, precum Lachnospiraceae, Bacteroides și Blautia, au scăzut, în timp ce Akkermansia, Escherichia și Veillonella au crescut.
• Biopsiile au arătat că genele gazdei implicate în inflamație și răspuns imun au fost down-regulate (reduce expresia), în timp ce genele legate de repararea matricei extracelulare au fost activate.

Implicații posibile legate de acizii biliari și acizii grași cu lanț scurt:

• Cercetătorii au constatat pierderea unor acizi grași cu lanț scurt și a unor acizi biliari specifici (în special derivați de acid litocolic), fapt care ar putea explica modul în care vancomicina reduce inflamația intestinală la pacienții cu CSP-BII.
• Se suspectează că echilibrul acizilor biliari și reglarea caii microbiene asociate joacă un rol esențial în controlul inflamației și evoluției BII.

Semnificație și planuri de viitor

• Concluziile acestui studiu oferă o pistă terapeutică nouă pentru persoanele cu CSP-BII, în special pentru cele care nu răspund la terapiile clasice antiinflamatorii și imunomodulatoare.
• Rezultatele preliminare sugerează că vancomicina poate stabiliza inflamația și îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, însă efectul pare să fie tranzitoriu, necesitând tratament pe termen mai lung sau intervenții suplimentare.
• Următorul pas propus de echipa de cercetare este organizarea unui studiu randomizat controlat, cu un număr mai mare de participanți, pentru a confirma eficacitatea și siguranța pe termen lung a vancomicinei la pacienții cu CSP-BII.
• În paralel, investigațiile pe profilul metabolomic (în special asupra acizilor biliari și a metabolitilor microbieni) vor continua pentru a înțelege mai bine mecanismele prin care antibioticoterapia poate regla relația dintre ficat, intestin și microbiom.

Concluzie

Studiul demonstrează potențialul vancomicinei de a oferi un beneficiu terapeutic semnificativ la pacienții cu CSP-BII, un subgrup dificil de tratat al bolii inflamatorii intestinale. Datele inițiale, deși limitate ca număr de participanți, evidențiază o reducere pronunțată și rapidă a inflamației colonice, alături de modificări semnificative în microbiom și metabolom. Dacă următoarele studii confirmă aceste rezultate, vancomicina s-ar putea transforma într-o nouă opțiune de tratament pentru o categorie de pacienți cu puține alternative terapeutice.