Boala ficatului gras non-alcoolic asociată cu un risc crescut de tromboembolism venos

Boala ficatului gras non-alcoolic (BFGNA) cuprinde o gamă largă de afecțiuni hepatice, inclusiv ciroza, steatoza și steatohepatita non-alcoolică (NASH). Deși este caracterizată prin acumularea de grăsimi în ficat, BFGNA are un impact asupra mai multor organe și sisteme din organism. De exemplu, a fost asociată cu manifestări ale bolilor cardiovasculare, cancerului colorectal, sindromului metabolic, diabetului de tip 2, bolilor renale cronice, apneei obstructive în somn și sindromului ovarului polichistic.
Într-un studiu recent publicat în Scientific Reports, cercetătorii au investigat legătura dintre BFGNA și prevalența tromboembolismului venos (TEV) în rândul adulților sănătoși din Coreea.

Tromboembolismul venos este strâns legat de triada lui Virchow, care include hipercoagulabilitatea, staza venoasă și leziuni ale celulelor endoteliale. TEV a devenit o cauză principală a deceselor la nivel global. Factorii de risc pentru TEV includ vârsta, imobilitatea, contracepția orală, cancerul, obezitatea și trombofilia genetică sau dobândită.

Studiul a utilizat date din programul de asigurări de sănătate național din Coreea (NHIS-NSC 2.0), care acoperă aproximativ 97% din populația totală a țării. Au fost incluși în studiu indivizii care au efectuat controale de sănătate naționale între anii 2009 și 2014. Un număr total de 472.212 participanți au fost incluși, iar aceștia au fost împărțiți în patru grupuri în funcție de indicele grăsimii hepatice (IGH).

Rezultatele studiului

Rezultatele au arătat că indivizii cu valori mai mari ale IGH prezentau un risc crescut de a dezvolta TEV. Acest lucru sugerează că BFGNA poate fi asociată cu un stat hipercoagulabil, deși mecanismul exact nu este încă clar. S-a observat o creștere secvențială a generării de trombină în funcție de forma BFGNA, cu cele mai înalte niveluri de factor VIII și cele mai scăzute niveluri de proteina C înregistrate în formele avansate de BFGNA.

Deși studiul are limitări, inclusiv faptul că s-a bazat doar pe IGH ca biomarker și nu a efectuat teste diagnostice suplimentare, rezultatele indică faptul că indivizii cu valori IGH mai mari, chiar și în absența unei boli hepatice semnificative, au un risc mai mare de a dezvolta TEV comparativ cu cei cu valori IGH mai mici.

În concluzie, studiul subliniază necesitatea unor cercetări viitoare pentru a elucida relația cauzală între BFGNA și riscul crescut de TEV. Este esențial să se înțeleagă mecanismele exacte prin care BFGNA influențează coagularea și fibrinoliza, pentru a dezvolta strategii de prevenire și tratament mai eficiente.

sursa: News Medical
foto: ART-ur / Shutterstock.com